Translate

January 27, 2012

Vă mai amintiţi ce aţi simţit prima dată când aţi ieşit din România?

Adevărul e că primele ieşiri le-am luat de-a gata, nu am conştientizat că am ieşit din România. Ţup în avion, vizitat, mers pe jos, mirat de lucruri, ţup în avion înapoi. Cred că prima dată când am conştientizat că am ieşit din România a fost în iarna 2006-2007, mai exact când a intrat România în UE. Am mers cu maşina de Revelion la Budapesta. Am plătit şpagă la graniţă că permisul de conducere al lui Alin expira în mai puţin de 6 luni sau ceva, erau disperaţi să strângă cât mai mult pe ultima sută de metri, şi am trecut în Ungaria.
Primele localităţi mi se păreau ireale. Erau un fel de sate, dar pe care eu le vedeam orăşele, cu multe sensuri giratorii mici, care noaptea erau goale. Şosele curate, tractoare la fiecare poartă, case aranjate şi luminate, că doar eram între Crăciun şi Revelion, lumină pe stradă. Era diferit. Am oprit la prima benzinărie să luam vinietă şi produsele de acolo îmi păreau diferite total. Mi-am luat o ciocolată şi un suc şi cola lor mirosea şi avea alt gust faţă de cola noastră. Totul îmi părea nou şi străin şi incitant deoportivă.
Apoi până la Budapesta am mers pe o ceaţă de nu vedeai la 50 de metri în faţă. În ultima jumătate de oră am adormit şi m-am trezit la periferia Budapestei pe o încrengătură de poduri şi autostrăzi şi l-am văzut pe Alin încordat să nu îi pice tocmai atunci GPS-ul că habar nu mai aveam unde suntem.
GPS-ul ne-a dus la fix şi nu am avut probleme. Am vizitat Budapesta, am intrat în UE şi am avut un Revelion super, iar la întoarcere satele pe lumină semănau cu ale noastre, doar că un pic mai aranjate şi mai curate.
Eram deja în UE aşa că la graniţă nu s-au mai obosit să ne controleze nici măcar paşapoartele, am trecut ca prin brânză şi am ajuns în România. Era zi şi vedeam totul foarte clar, cel puţin porţiunea aia de la graniţă până la Oradea era dezolantă, aproape că mă depresasem că mă întorc, vacanţa se terminase...
Am ajuns acasă şi viaţa a continuat. Am mai mers de atunci cu maşina spre Budapesta şi din Bucureşti şi mai ales din Iaşi, dar niciodată nu am mai avut aceeaşi stare. De atunci am vizitat o grămadă de locuri, doar suntem cetăţeni europeni, dar primele sentimente nu se uită niciodată.
Raluca

2 comments:

Anonymous said...

eu da.
la sofia: nu m-a impresionat extraordinar, desi mi s-a parut mai fain decat bucurestiul. stacheta customer service-ului era clar mai ridicata decat in bucuresti. insa, langa terasa din preajma teatrului lor national, o terasa faina, era un tomberon din plastic pe post de buda, asemanatoare celor din piata unirii (din bucuresti trebuie sa completez, sa nu las loc de confuzie cu vreo union plaza, ceva...) care era cu plata. nu costa mult, dar era cu plata. a propos de plata la buda si de turismul spre .ro, cred ca oamenii care ar fi pe punctul de a incerca sa viziteze .ro ar trebui sa stie ca orice intrare la buda se plateste. pana si la mac-ul din romana aveai codul pe bon...
la zurich, ce sa zic? primul loc in care am primit restul la cent, in restaurant, cu aer de normalitate. unde am vazut mii de biciclete lasate nesupravegheat. si unde, pe pista de biciclete, care de fapt era un marcaj pe carosabil, nu am vazut picior de roata de masina. si unde, dupa trei zile cu de toate: inceput de ninsoare, un pic de ploaie si multa vreme frumoasa si de haladuit prin doua orase, winterthur si zurich, aveam incaltarile curate. in gara din winterthur toate trenurile aveau destinatii spre orasele mari ale europei. am cumparat bilete cu elena, colega, spre zurich, si casiera, dezolata, ne-a spus ca ne poate vinde biletele, insa trenul pleaca in momentul asta de la linia x. bun, atunci pentru urmatorul. cand e urmatorul? peste 5 minute, la linia y. trenuri. multe internationale, cum ar veni. cat astepti la metrou in bucuresti? dar la autobuz?
in toronto. iar ma autointreb retoric: ce sa zic? ce pot spune e ca m-am imunizat la ce am simtit prima data. stii cum e: de prea multa mirare
luigean

Raluk said...

Luigene ei in Belgia am vazut benzinarie cu scara rulanta ce ducea la buda, tot cu plata, dar in buda puteai dormi. Era curata si avea chiar si crema de maini.
Si noi la Veliko am gasit bude cu plata desi eram clientii localului, cred ca treaba e generalizata in Bulgaria.
De Germania nici nu iti spun, ca acolo totul merge brici.
Pe mine m-au socat satele alea aranjate simetric, acum daca trec pe acolo nici nu le mai remarc, da fata de kilometri aia intregi pana la Oradea cu camp cu gherete de vignete, mizerii pe jos si soseaua stricata, dicolo de granita era curatenie...
Bine asa civilizatia, cu banda de bicilete pe care nu parcheaza nimeni vad zilnic, da stii ce? Nici nu ai cum sa te urci pe pista de biciclete, iar parcarea e fix acolo unde ai nevoie de ea si de cele mai multe ori sunt locuri...
Adica e romanul nesimtit, da nici cu autoritatile locale sau de care o fi ele nu imi e rusine :D

There was an error in this gadget