Translate

November 27, 2017

Luxembourg - Visit at RTL City

I am a journalist and no matter how my career path has derailed now, I will always be a journalist. I can't put it in words, but I guess it's like any other job. There was a saying that if you wake up a surgeon he will know how to perform a surgery or something like that. For me, wherever I will be in life and whatever I will do, I can always read the news, know exactly what deserves to be breaking news, what is the order in a news bulletin and how the mixing console (I'm sorry I don't know other term, we called it mixer) works. A little self promotion, never  hurt anyone!

Unfortunately in Luxembourg because of the language problem, I can be just a communicator, but of course that once I've moved here I've researched possible working places, especially in radio. RTL was of course on the list, but because it would take me ages to learn Luxembourgish at such a level as to freely speak it on the radio I've given up. So when my friend invited me to visit the new RTL City in Luxembourg with her MBA colleagues I did not hesitate for a second.

I was eager to grasp it all, I've liked the Luxembourgish radio history and the presentation of the RTL Group offered to us by one of the CEO's and was sad that little by little radio is dying, although the new RTL City in Luxembourg has 18 radio studios and only 3 TV studios. We visited three or four studios and we had the opportunity to take pictures and ask questions and we had a very nice dinner so all in all a good evening in Luxembourg City. For a moment I was back in time and I was where I was supposed to be, in a radio studio.

If nothing happened after this visit, I know now that journalism has to be back in my life. I miss it so much and no matter how much knowledge I've accumulated in the past few years, my heart will forever be in radio.

That being said, thank you so, so much, Clara for this opportunity! I don't know if you will ever read this, but it really helped.

I'll leave you with some pictures.








Hope you liked my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca

November 20, 2017

Luxemburg - Cărți despre migrația românească

Dragilor,

revin cu o postare în Română pentru că eu zic că trebuie să citiți aceste cărți. Nu cred că mai există om în România care să nu fi fost lovit de acest fenomen al migrației și fiecare dintre noi fie am migrat, fie avem copii plecați din țară, fie vreo sora sau un frate, vreun unchi sau un vecin, așa că audiența pentru această postare ar trebui să o justifice.

Eu am studiat nițel acest fenomen la universitate și am citit în mare articole academice care explicau cum și de ce, dar ca orice articol academic, nu aveau suflet, ori pe mine asta mă interesa. Desigur dacă vreți să aprofundați tema chiar vă rog să vă îndreptați și spre articolele academice, dar eu azi am să vă vorbesc despre povești. Mi se pare că povestirea are un efect terapeutic fantastic. Pe mine faptul că am verbalizat problemele mele m-a făcut să le conștientizez și să încerc să le repar. 

Pentru unii migrația asta este un proces extrem de dureros. Am cunoscut persoane care au trăit adevărate drame din dorința de a reuși undeva, de a nu se întoarce cu coada între picioare acasă. Din fericire nu a fost cazul nostru și din fericire multe dintre poveștile migrației sunt pozitive. Nu o mai iau de la capăt să vă povestesc de ce am plecat eu, dar în capul meu niciodată o întoarcere în România nu e un eșec, ba din contră. Însă am întâlnit și oameni care gândeau așa.

Pe scurt, a migra înseamnă să o iei de la 0 sau chiar sub 0, pentru că trebuie să reînveți tot, uneori chiar să înveți o nouă viață. Din fericire acum suntem în UE și procesul migrației (cel puțin în Europa) este mult ușurat, dar oriunde am merge trebuie să învățăm o nouă limbă, să acceptăm calificări diferite de ce avem acasă, să fim departe de familie și prieteni, să avem un nou stil de viață, chiar ce mâncăm să fie diferit.

Desigur acum vorbim de migrația de bună-voie, dar nu întotdeauna a fost așa, iar prima carte despre asta e.
Probabil că recunoașteți cartea, face parte dintr-o serie de cărți despre Familia Regală a României, este scoasă de Humanitas și cred că se mai găsește încă în librării. Trebuie să recunosc din capul locului că eu nu aș fi pus mâna pe această carte dacă nu i-aș fi văzut recenzia pe undeva. Așa că am cumpărat-o și am citit-o și spre deosebire de alte cărți din aceeași serie se citește foarte ușor. Cartea este o ușă deschisă spre niște vremuri în care noi nu am trăit, dar am integrat-o la cărți despre migrație pentru că Principesa Ileana a migrat din România și și-a trăit povestea cu demnitate. Cartea pe mine m-a făcut că să întreb ”ce ar fi fost dacă...” și cumva să regret că acele timpuri au făcut parte din istoria României atât de puțin timp. Ca un bonus, dacă sunteți pasionați de viața Reginei Maria a României, în această carte veți citi și puțin despre viața ei, din perspectiva fiicei ei, Ileana.
Tot o carte scrisă din perspectiva fiicei este și aceasta. Marie-Helene Fabra Brătianu este nepoata Elenei și a lui Gheorghe Brătianu și fiica Ilenei Brătianu. Este o doamnă ce s-a născut și a trăit la Paris, deci nu a migrat, dar cartea ei este despre migrație. Pe scurt povestea e așa, Ileana Brătianu a fost salvată de către părinții ei prin trimiterea în Franța înainte de venirea comuniștilor. Vedeți că primele cărți au un pic din acel parfum ce mi se pare că România l-a pierdut. Ea (Ileana Brătianu) ajunge la Paris, se căsătorește și apare Marie-Helene. După Revoluția din 1989, Ileana merge destul de frecvent în România și aproape că își împarte viața între Franța și România, iar Marie-Helene nu înțelege de ce mama ei ar face așa ceva. După moartea mamei, ea trebuie să vină în România să rezolve câteva probleme și descoperă viața mamei ei în România, cum era tratată, ce făcea și încearcă să afle de ce mama ei a preferat să își împartă viața în două și până la urmă ce era așa fantastic în România. În carte sunt inserate și fragmente din viața Elenei și a lui Gheorghe Brătianu, după venirea comuniștilor Elena ajunge cumva în Franța, dar Gheorghe Brătianu este închis la Sighet, unde moare. (Dacă aveți cea mai mică urmă de simpatie sau nostalgie pentru ce a fost vă recomand să ajungeți la memorialul de la Sighet.)
Ultima carte este una foarte actuală, este despre un alt fel de migrație. Nu e vorba de prinți și prințese, despre figuri marcante ale istoriei, ci despre oameni simpli și normali ce au ales calea migrației pentru un viitor mai bun, al lor sau al copiilor lor. Cartea vorbește și despre înstrăinare, pe care eu una o simt acut și doare și până la final speri că eroina va reveni acasă. Nu am să vă stric surpriza. Cartea vorbește în special despre migrația spre Italia și despre dramele românilor ce acum fac parte din cea mai mare comunitate românească din Europa. Dacă vă surâde ideea de a pleca din România puneți mâna pe această carte. Dacă ați plecat deja, vă rog citiți-o. Știu că sună cinic, dar eu m-am bucurat că nu sunt singura și că până la urma nu sunt nebună că îmi e dor, deși altora nu pare să le fie.

Cam astea au fost cărțile despre migrație pe care am vrut să vi le arat. Desigur sunt mai multe, dar eu nu prea rezonez cu cărțile scrise funny despre acest subiect, că sunt și din astea. Pe mine mă cucerești cu povești, iar dacă poveștile au eroi actuali sau cu care să mă pot eu identifica, atunci și mai bine. Dacă știți astfel de cărți vă rog să îmi scrieți. Mă găsiți aici
Raluca

November 15, 2017

Belgium - First Christmas Market of the season

Every year I feel less and less prepared for the Christmas Season or Holidays Season. Somehow I feel that the years pass so fast and there is Alin's birthday, then St. Patrick's day, then May's 1st holiday, then the real summer holiday, then my birthday, then Christmas all packed in a flash. I may be getting old and grumpy, but when I see Christmas stuff in September or October I feel like crying. I know there is a reason behind this, but somehow it doesn't seem right.

First Christmas market of every season is of course organised by a store and it's the plants and decorations store in Messancy, Belgium. This year they started the Christmas market at October 20th, which for me is way too early. But by the beginning of November, curiosity got the best of me and I went there to see it. That is because it is really good looking and every year they arrange the decorations in form of rooms with a central piece, a table, or a chair and the tree, and the decorations on the sides. Every year they have a gold room, a silver one, a red one and a coloured one. This year they introduced a crafty one as well. For me (Coca-Cola generation) the Christmas is only red, so I'm not that interested in the other rooms and that is also good for our budget :)

This year I only bought one decoration, although there were more that I would have wanted, but I have so many Christmas decorations, that I remember last year I even decorated the spare room and still there were some I've left in the box.

Here are some pictures. Although every year I take pictures and either share them on my social media or do a blog post about the market, I still don't know of I am allowed to take pictures.







Hope you liked my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca

November 13, 2017

Luxemburg nu e raiul pe pământ

În ultima vreme cred că numărul românilor care locuiesc sau lucrează în Luxemburg s-a dublat. Primesc zilnic întrebări, mi se cer sfaturi, văd pe grupurile de fb. oameni care vor să vină în Luxemburg. La ce veniți, fraților?

Nu știu cine a lansat zvonul că în Luxemburg se trăiește bine și acum toată lumea dă buluc, fără o minimă documentare. E așa mare sărăcia în România, e asa mare disperarea? cât să vii fără nici un plan că ți-a cășunat ție că în Luxemburg se trăiește mai bine și că ce țară frumoasă?

Eu locuiesc aici de 5 ani și poate am fost eu marcată prea rău de criza din 2008, care b.t.w. nu a ajuns deloc în Luxemburg, că acum mă aștept să vină potopul și să ne măture pe toți. Când văd case cu trei camere și o baie jumătate că se vând cu un miliard de euro, mă întreb dacă oamenii ăștia sunt nebuni? nu or avea și ei un deja vu? nu au avut prieteni care au rămas fără garsoniera de 40 de mii în Militari prin 2009 pentru că nu au putut să își plătescă ratele?

Să o luam ușurel și să combatem tot ce am auzit în ultima vreme.

1. În Luxemburg joburile ce se găsesc pe piață sunt de la nivel de facultate în sus. Vânzătoarea de la Auchan vorbește 4-5 limbi străine, iar cei mai mulți au cel puțin un masterat, dacă nu cumva și doctorate și MBA-uri și alte chestii de genul ăsta. Deci forța de muncă ce se caută în Luxemburg nu e doar calificată, e supra-calificată. Desigur e nevoie și ca cineva să ne lege șireturile, desigur există și joburi pentru necalificați, că doar ei luxemburghezii nu se nasc trilingvi, dar tot în Luxemburg există mari comunități de italieni și portughezi. Dacă există astfel de joburi se trag unii pe alții, iar tu ca român nu ai nici o șansă.

2. În Luxemburg fără Franceză la nivel conversațional ești mort. Da, noi suntem români, deci deja e un avantaj, vorbim o franceză de gen ”furculision” și zicem că ne descurcam. Greșit. Cum spuneam aici mai toată lumea știe limba lui maternă, engleză și franceză și poate luxemburgheză. Și toate astea la nivel avansat spre nativ. Dacă vii aici fără un job și doar cu engleza vorbită așa și așa, îți urez multă baftă și te rog să îmi dai rețeta.

3. În Luxemburg dacă vorbești luxemburgheza ți se deschid mult mai multe uși decât cu orice altă limbă. Și cumva mi se pare corect să fie așa. Și noi românii când vedem vreun ambasador că rupe două cuvinte în română ne crește stima de sine. Discuția e mult mai lungă aici, dar ei se promovează ca fiind deschiși și primitori, și e o mare gargară. Într-un cerc de luxemburghezi dacă nu vorbești măcar stricat luxemburgheza (stricat e un fel de-a spune că până prin 2003 nici ei nu prea știau ce e stricat și ce nu), multă baftă să îi mai vezi din nou.

4. E doar parte din adevăr că salariile sunt mari. Da sunt salarii mari la modul de să îți cumperi un apartament în România pe lună, dar de la nivel CEO în sus. Restul, da trăim bine, dar nu mai bine decât trăiesc cei din România. În plus viața e așa de scumpă în Luxemburg că cei mai mulți fie fac sacrificii să locuiască în oraș, fie se mută peste graniță sau la țară. Nu am văzut în viața mea atâția oameni în supermarket cu listele după ei, citind prețuri și etichete și căutând oferte. Dacă nu ești luxemburghez să îți fi lăsat mămica o moștenire considerabilă sau dacă nu ești căsătorită cu un luxemburghez, nu vei intra niciodată într-un supermarket luxemburghez să îți iei ce vrei tu de pe raft. Nici măcar la salariu.

5. Job-urile nu stau pe pereți și nu te așteaptă nimeni cu covrigi în coadă. Sfânta pilă e mai sfântă aici decât în România și dacă în România ”ne descurcăm”, ”ne mai facem o relație” aici e greu spre imposibil. Deci dacă nu v-a zis amicul vostru de vreun job sigur sau dacă nu ați semnat un contract din țară, nu știu sincer de unde aveți curaj să veniți aici. Chiar și supra calificați nu aveți nici o șansă. Job-urile se dau așa: primii sunt luxemburghezii, dacă nu se găsește un luxemburghez, se caută un italian sau portughez, da eventual la a doua, a treia generație de locuit în Luxemburg și deci având toate calitățile, iar dacă nici așa nu merge se caută peste graniță un francez sau un belgian, mai răruț un neamț (că ei se simt bine în țara lor și nu o dau pe Luxemburg). Abia după aceea se caută un european (și noi suntem Europeni), iar din ce aud de la colegii mei, să fii non-EU e o sentință, greu găsești ceva, plus că birocrația te omoară.

Așadar, dragilor, nu vreau să credeți că m-am ajuns și nu vreau să mai trag alții după mine. Chiar m-as bucura să vină românii pe capete, să avem o comunitate închegată, să fie evenimente și să fim o forță, să ne ridicăm unii pe alții și să ne ajutăm (e doar o iluzie, românii nu sunt uniți nicăieri), însă realitatea e mult mai dură. Nu mai credeți tot ce auziți și nu mai plecați cu capul înainte. Aveți atâtea mijloace de informare la dispoziție, că nu aveți nici o scuză.

Raluca

November 6, 2017

Germany - Berlin - An East German symbol made it to our days - The nice story of the Ampelmann

I don't know how I'm doing it, but every time I go to Berlin I'm looking for symbols. Last year I went on a summer school which took me from Warsaw to Krakow to Berlin and Trier so I've started in Poland looking for symbols and signs and continued throughout the journey. That was sort of my goal for the trip.

This year I was walking Luna on the Unter den Linden boulevard and spotted a very trendy store build around the Ampelmann. I was intrigued and I wanted to find out more. They even let me inside with Luna and told me the story of the Traffic Light Men.

Turns out that this Traffic Light Men was designed by Karl Peglau and placed on the intersections of the roads in East Germany towns in 1969. It represented a men with a hat crossing the street for the green light and standing for the red. After the fall of the wall in 1989 the Ampelmann was meant to be replaced.

But Markus Heckhausen saw the potential of this funny figurine and turned a couple of them into lamps for home use. Little by little they were again introduced as traffic lights due to their gaining popularity, in 2005. Today every German land has the freedom to adopt it's own traffic lights design, but a lot of them adopted the Ampelmann.

The Ampelmann is present on Berlin's streets and closer to me in Saarbrucken and in 2007 LET lights were placed behind the figurine for better visibility and cost control.

In Berlin the home lamps producing company founded by Heckhausen has 8 shops where they are selling over 600 products based around the green figurine of the Ampelmann. Of course I bought some earrings which I wore in Berlin and I will wear them again on certain occasions.

I know that reading the title you were maybe thinking that I will write about the Bear of Berlin in a country which to my knowledge doesn't have bears, but for me at this time in my life the Ampelmann has more meaning. I'm not a nostalgic of the time when the symbol was created, by the contrary I wish that time was erased from the history and our memories and I wish it would not influence us still, but one has to recognise the importance of symbols.

I see the Ampelmann as a positive symbol of a country very much affected by history. So if you find yourself in Berlin looking for a souvenir, go to one of their stores.

Hope you liked my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca

There was an error in this gadget