Luxemburg - Pernă săsească cu stele

Ok nu e o cămașă, dar e tot broderie, deși chiar nu mi-aș dori să transform acest blog într-unul de broderie, pentru ca eu fac mult mai multe lucruri, iar broderia e așa un 5%. Și unul dintre lucrurile pe care le fac eu e să fiu membru fondator al unei asociații culturale aici în Luxemburg pe numele ei RoKultur. Este cumva produsul prieteniei a opt doamne, într-adevăr pasionate de broderie, dar nu numai. N-am întâlnit la Poveștile cusute în Luxemburg, dar ne-am împrietenit de-a lungul lunilor și anilor când am descoperit că eram mai mult sau mai puțin în aceeași formulă când organizam expoziții, când organizam evenimente sau când planificam ieșiri la piese de teatru sau expoziții la Bruxelles. 

Printre primele evenimente la care RoKultur a participat a fost și Zilele Patrimoniului care se desfășoară la sfârșitul lui septembrie, anul acesta fiind de pe 29 septembrie pe 1 octombrie. În cadrul acestui eveniment am ținut patru ateliere de broderie saxonă într-un muzeu etnografic de pe Valea Moselei, fix în locul de unde în secolul 12, cei care acum se numesc luxemburghezi, au ales să se mute în Transilvania, iar noi îi cunoaștem drept sași. Au adus cu ei limba (de un luxemburghez de azi se poate înțelege ușor cu un sas, fără să schimbe limba), obiceiuri și modul de trai, dar au adus și textilele de casă, păretare, perne, fețe de masă. Aceste textile ne-au atras pe noi cu atât mai mult cu cât în 1960 Emil Sigerus a publicat o culegere de broderii saxone, care (surprinzător) se mai găsește și astăzi prin anticariate sau piețele de vechituri. 

Astfel, din această culegere am ales câteva modele pe care le-am brodat în cadrul atelierelor, cu lână pe pânză de cânepă, iar la final participanții au primit acasă un kit complet pentru a-și face propria lor față de pernă săsească.

Cum nu poți fi profesor fără să treci prin experiența creării unei fețe de pernă, m-am apucat și eu să cos una. Așa a început aventura: 

Lână pentru broderie, bumbac pentru festonat și unit fața de pernă, cânepă, ac și instrucțiuni, asta au primit toți participanții la atelierele noastre

Nu se poate broderie fără forfecuța în formă de barză și fără un magnet pentru ac. Acesta este de la DMC, primit cadou la o comandă, dar am și altele mai nostime.

Fără ciocolată cu lapte și cafea ”viața e pustiu”

Ilinca a văzut că mă chinui și îmi tot aducea personaje din Paw Patrol să mă ajute. Aici e Rocky, dacă nu mă înșel, dar e cam greu să mă înșel având în vedere orele de documentare despre aceste personaje.

Prima stea a prins contur

O etapă intermediară

1

2

3

Nojițele împletite în patru

Și perna finalizată 

I-am făcut poză pe fotoliul roșu, deși locul ei nu va fi acolo. Poate la un moment dat voi posta pe undeva și colecția de perne brodate, am una din Turcia, una din Ungaria, doua din Transilvania și acum cea făcută de mine.

Din punctul de vedere al broderiei, sașii brodau cu cruciulițe și după atâția ani în care am fugit de cruciulițe, pentru mine a fost dificil să nu le butucesc (să nu le transform în butuci, tehnică folosită mai ales în Bucovina), dar am rezistat. Cânepa din shop-ul Semne Cusute e o minune de cusut pe ea, firele de lână Herbstwind alunecă foarte ușor, nu se scămoșează și (cel mai important) nu ies la apă. În mare a fost un proiect care mi-a dat o stare de bine în zilele în care am ales să mă focusez pe el. Senzația de a vedea un obiect făcut cu mâinile tale și care mai e și util o știam deja de la cămăși. Acum pot să dau și sfaturi celor care au primit kit la atelierele noastre și poate au întrebări sau s-au încurcat pe undeva.

Sper că v-a plăcut să citiți această postare tot atât de mult cum mi-a plăcut mie să o scriu. Pe mine mă găsiți mai repede pe Instagram @raluca.caranfil sau pe Facebook, aici. 

La radio

 

Am decis să mă întorc la scrisul în română, nu pentru audiența mea ci pentru mine, pentru că o uit. Sunt din ce în ce mai dese momentele când apelez la Google să văd cum se scrie ceva sau cât de corect e altceva. Uit cuvinte, îmi vine din ce în ce mai ușor să mă exprim în engleză. Și e normal pentru că trăiesc în engleză și franceză, iar cele 4-5 ore în care vorbesc româna seara, acasă, sunt și ele presărate cu engleză. Așa că uit româna. Poate creierul meu nu poate ține mai mult de trei limbi, acum când încerc să învăț germana, vrea să renunțe la ceva. Mai bine ar renunța la franceză, dacă e să mă întrebe pe mine.

M-am întors în radio. A fost dorința mea arzătoare să mai fiu o dată în atmosfera aia, în camaraderia aia... nu e chiar așa, ba chiar e foarte solitară munca mea în radio, dar culeg și eu ce roade pot culege. E bine și așa, deocamdată. 

Am început în martie, am avut și un coleg o perioadă, acum sunt singură și pe undeva e mai bine, eu cu mine, nu dau explicații nimănui, nu trebuie să îmi explic deciziile, eu centrez, eu dau cu capul, dar și ce iese e numai meritul meu.

Însă nu despre radio voiam să vă povestesc, daca doriți să îmi ascultați emisiunile o puteți face pe Spotify, aici, ci despre o cămașă pe care am ales să o port în pozele oficiale, pe care le găsiți pe site-ul radioului și pe rețelele sociale când nu apuc să fac o poză cu invitatul.

Este o cămașă de Bucovina pe care am primit-o cadou de la prietena mea, Eliza, care este din Suceava. Am îndrăgit-o foarte mult, am purtat-o destul de mult, iar când am mai citit eu diverse despre cămăși, am realizat că e singura mea cămașă veche cu altița separată (știți voi, dosarul UNESCO al cămășii cu altiță) și am iubit-o și mai mult. Prietena mea este jurnalistă cu patalama și ani de experiență în spate, e cea care a înțeles probabil cel mai bine frustrarea mea legată de radio și cea care m-a susținut în orice. 

Așa, cămașa. Este cu albastru, este de Bucovina, are și altiță, e și de la o jurnalistă, era cămașa perfectă pentru pozele de care vă ziceam mai sus. Singura ei problemă e că venise cu o adiție din aceea specifică cămășilor de Bucovina mai recente, adiție care era dintr-o ață care se destrăma (pun eu o poza pe undeva). Așa că cerea un brezărău. Apoi, nu știu cât mă știți voi pe mine, dar brezărăul este metoda mea favorită de a face gura unei cămăși, normal că am sărit la această ocazie. Și i-am făcut brezărău.

Acum, adiția aia la gât, urâtă sau frumoasă, avea scopul de a coborî cămașa pe corp, ori brezărăul o cam urcă, ceea ce face ca la mână să fie nițel mai strâmtă. Probabil ar necesita și o pavă mai mare, dar cum eu nu modific cămășile vechi, nu am să mă apuc de descusut, o voi purta așa. 

Pentru brezărău am folosit o mătase în amestec cu ceva de aceeași culoare, roz, deși la mâneci, manșetele sunt cu un roșu închis, rozul se regăsește în sub-altiță deci e plăcut ochiului. Eu de obicei nu las brezărăul larg, îl fixez pe toate bucățile de pânză mai puțin pe față, în așa fel încât să ajustez cămașa pentru că eu de obicei cămășile nu prea le strâng la gât. Ce am observat la cămașa asta și recunosc eu nu fac la cămășile de Bucovina, e că pânzele care se unesc pe piept sunt cusute până sus, eu fac un fel de gură a cămășii tocmai pentru că nu îmi plac cămășile strânse până în gât. Însă chiar și așa a fost ușor de purtat o zi întreagă.

Așa arată brezărăul meu 

Nițel osd-istă cum sunt aș fi colorat și mai bine brezărăul ăla, dar ața era de împrumut, eram și în criză de timp... Nu știu dacă mă deranjează destul de tare cât să revin asupra lui, dar dacă se vor alinia planetele cu siguranță am să mă ocup. Deocamdată e ok și așa cum e.

Am revenit cumva pe blog. Nu vă voi povesti doar despre cămăși ci și despre viața mea în Luxemburg, așa cum de altfel am făcut-o și până acum. Sper că v-a plăcut să citiți această postare tot atât de mult cum mi-a plăcut mie să o scriu. Pe mine mă găsiți mai repede pe Instagram @raluca.caranfil sau pe Facebook, aici. 

Romania - Camasa Cucuteni - un an, o luna si 8 zile

Am început să cos la Cămașa Cucuteni pe 1 februarie 2022 și am pus acul jos pe 8 martie 2023, însă nu am cusut la ea un an pe muchie, pentru că prin vară am rămas fără mătasea galbenă și a fost nevoie de o serie de miracole pentru a o putea continua. Însă, să începem cu începutul.

Visez la cămașa asta din 2015 și chiar am găsit postarea pe care am scris-o atunci când am descoperit-o. Am văzut cămașa la expoziția Măiastră de la Expo Galateca printr-o minune, pentru că nu era programat să venim în România, dar cumva am ajuns în București în perioada în care aceasta era încă pe simeze și am avut ocazia să o vizitez. Știind expoziția din 2014 m-am dus ca la pomul lăudat sperând să vad multe cămăși și îmi și amintesc dezamăgirea mea când am descoperit că expoziția din 2015 a fost despre mai mult decât ii. Însă acolo am descoperit cămașa numită de ei "de Cucuteni". I-am făcut 3 poze și de atunci le am în telefon, migrate de la un telefon la altul, pe desktop la calculator, practic la îndemână să o aduc în discuție de câte ori ar fi fost nevoie.

Erau oarecum începuturile mișcării de revitalizare a cămășilor românești, doamnele din România se apucaseră de cusut, dar coseau cu bumbac găsit în mercerii, pe pânză de casă, uneori destinată pentru cu totul altceva, deci nu foarte prietenoasă cu ochii, cu mărgele de prin magazinele de hobby. Ce vreau să spun e că având materialele greșite, efortul de a cose o cămașă se dublează, deci cred că m-aș fi lăsat demult dacă începeam așa. A fost nevoie sa apară Ioana Corduneanu, forța din spatele tuturor doamnelor care au pus mâna pe ac în România. A fost nevoie de magazinul Semne Cusute și de toată știința care stă în spatele acestui magazin și a fost nevoie de pânza DEPLIN. Vedeți voi, am descoperit că eu am cusut doar pe in și cânepă, inul inegal a fost preferatul meu, am cusut Cămașa Matisse pe in inegal, dar pentru un model atât de geometric cum e cel de pe această cămașă a trebuit să apară pânza deplIN, cu același număr de fire, 12 bateala și 12 urzeală. Apoi, am cusut cu mătase DOR, așadar a trebuit să treacă anul 2018 cu expoziția din Luxemburg, unde Ioana a descoperit firele de mătase de la Atelier Zitron  și le-a adus în magazin, iar nemții au iubit-o atât de mult că i-au făcut culorile Dor și altele câteva special pentru ea, în 2019. Mătasea galbenă am descoperit-o tot când au venit fetele în Luxemburg, la Bastelkiste și mi s-a părut mie fain să cos cu DOR din Romania și mătasea 32, CHIHLIMBAR din Luxemburg.

Așadar, am cusut pe pânză DEPLIN din magazinul Semn Cusute, cu mătase DOR din același magazin și cu mătase chihlimbar (amber) de la Bastelkiste, Luxemburg. Am descoperit destul de rapid, mărind pozele făcute atunci în expoziție că punctul de cusătură erau butucii, am scos oarecum modelul și am făcut câteva probe. 

Ilinca era mică și interesată de ce făceam și de aici am poza aceasta tare dragă mie. Am făcut probe și cu mătase neagră, dar mi se părea că albastrul dorului scoate mai bine în valoare căldura ambrei. Am cusut ce am cusut și, cum spuneam, am rămas fără ambră la ultimul modul de pe piept, încă nu făcusem bentița și nici spatele. M-am gândit să las modulul necolorat, era o strajă până la urmă, dar aș fi vrut totuși să îl termin. Problema era că mătasea 32 pe care am văzut-o constant din 2018 în magazinul din Luxemburg nu se mai producea. Am luat la puricat toate magazinele online, am fost in Trier și în alte orașe din Germania în mercerii, doar doar oi găsi mătasea 32. În disperare de cauza le-am scris celor de la Atelier Zitron, explicând situația și cerând să îmi spună dacă o mai știu în stoc pe undeva. Cei de acolo au fost mega de treaba, m-au lăudat pentru ce cususem și MI-AU TRIMIS UN SCUL ÎNTREG, rugându-mă să îi menționez dacă ar fi să postez vreodată ceva. Dacă ăsta nu e o minune, nu știu sincer ce mai e.

Și uite așa, un an și 605 poze și filmulețe mai târziu am o cămașă. E identică cu originalul?, evident că nu. Cosând la ea mi-am dat seama că nu aș avea unde să port o cămașă atât de bogată în zilele noastre și că aș fi ocolit-o tocmai pentru că e greu de purtat. Așa că am decis pe spate să cos doar niște pui mai mici, niște coloane. Apoi ”altițele” sunt cusute ca în cămașa originală, dar când am trecut la râuri din avânt pionieresc nu m-am mai uitat la cămașa originală. Abia după ce am cusut vreo 3 module mi-am dat seama că modelul meu era pe lat, modelul inițial era pe lung. De aceea modelul final nu arata compact, însă ar fi trebuit să desfac destul de mult și eram cu mătasea la limită, sau ar fi trebuit să încropesc niște ștruțocămile care nu se potriveau deloc cu modelul, încât am decis sa le las așa. La fel cămașa originala are un șabac pe piept, eu nu mă omor nici după cheițe pe piept, așadar din start am decis că acea lucrătură nu va fi pe cămașa mea. Și vreau să subliniez că e cămașa mea, nu este o copie după Cămașa Cucuteni văzută în 2015 la Galeriile Galateca. Nu am idee când a fost cusută acea cămașă, dar presupun că e adaptată nevoilor și femeilor care trăiau în acea perioadă. Chiar și așa cum e cămașa mea, va fi foarte greu de integrat într-un ansamblu de zi cu zi, va trebui să o port doar la evenimente și câte evenimente sunt în Luxemburg unde poți purta așa o cămașă? Ori eu nu vreau sa o ocolesc în dulap pentru că am chirușca și cămașa urbana și cămășile pe cânepă, mult mai ușor de asortat și purtat o zi întreagă.

Însă simt că i-am făcut dreptate. Am adus-o în 2023. Mi-am luat de-o grijă. Evident că lista de cămăși în așteptare se mărește pe zi ce trece, dar eu nu mă grăbesc nicăieri. Nu am uitat de cămașa cu fir de aur, e în lucru și vă garantez că și acea cămașă e de poveste. Însă, până atunci, vă las cu câteva poze cu Cămașa Cucuteni. Ah da, dacă încă vă mai întrebați de ce se cheamă așa, aveți un posibil răspuns aici.

Sper că v-a plăcut să citiți această postare tot atât de mult cum mi-a plăcut mie să o scriu. Pe mine mă găsiți mai repede pe Instagram @raluca.caranfil

***

I've started embroidering this blouse on February 1st, 2022 and finished it on March 8th, 2023, but I haven't worked only on it for this time, because at some point the yellow silk had finished and I couldn't find more for months. 

I'm dreaming about making this blouse since the summer of 2015 when by chance we went to Romania and I saw it in a gallery in Bucharest. I took 3 or 4 pictures of it that day and since then I have them on my phone, on my computer's desktop, on hand to be able to talk about it and learn more about how to make it. BUT in order to make it a small line of miracles had to happen. First, the ladies in Romania started making their own blouses and requiring better and better materials to make a blouse, so Ioana Corduneanu (Semne Cusute) started producing fabric suitable for embroidery. The first one I've liked, the uneven linen I've embroidered my Matisse blouse on it was too uneven for this geometrical pattern. So only in 2022, Ioana came up with DEPLIN fabric from the shop (12x12). Second, Ioana and the girls from Semne Cusute had to come to Luxembourg for the 2018 exhibition, went into Bastelkiste and discovered the silk from Atelier Zitron, Ioana contacted them and after a while they developed the DOR colour for her. My blouse is made with DOR (the dark blue) from Semne Cusute shop and silk 32 from Bastelkiste. Third, when last summer, my amber silk finished, I got some more by miracle from Atelier Zitron. Forth, I got back the desire to take care of it and finish it, after my friend Ștefania gave me some new ideas about how to embroider the back, otherwise I would have probably started a new blouse and forget it altogether.

My blouse is not a copy of the original I've seen in 2015 in a Gallery in Bucharest, because it is mine and second because it is adapted to this time and my needs. The original has a lot of embroidery for my taste and I would have simply chosen other blouses to wear instead of this one. At one point I didn't pay attention to the pattern and reversed its shape, so when it came to make it a T shape on the sleeves the embroidery wasn't compact. I didn't want to undo all the progress I've made and also I was aware the amber silk was not enough for what I've needed, so I've left the pattern as it was and repeated it in front also. Also the original was made with a technique we call șabac in the front and I don't like it, so from the beginning the decision was not to replicate it. 

That being said, I feel I did it justice, it is MY blouse and I've already wore it and it is very comfortable. It is called the Cucuteni Blouse because its patterns are similar to the ones painted on the ceramic from the Cucuteni Culture. 

If you have questions or you just want to talk I'm on Instagram @raluca.caranfil

Contemporary Romanian blouse with goldwork embroidery - Part I

My philosophy when it comes to making Romanian blouses is document as much as possible before even getting the needle through the fabric. Reason being, anyone can hold a needle, but not anyone can make a Romanian blouse or any ethnic embroidery for that matter. I'm not being a purist or an elitist, it is a status easily achievable through seeing an enormous amount of correct Romanian blouses, through reading every book written about the topic, through visiting museums, ethnographic museums especially if you are interested in a specific part of Romania, through practising the stitch until you can make it perfect and at last through dedicating a time to make the blouse, not rush it, put all your hopes and believes in a garment that you will probably wear forever.

In the spirit of that, I've started the new year, with an embroidery course I've actually got for my birthday, from the Royal School of Needlework, the Introduction in Goldwork Embroidery, in the hopes that I will get the skills required to make my blouse using this technique. To my knowledge, these blouses were made predominantly in the Banat region of Romania, but there are influences among regions as I am sure it is not specific only to Banat, but is rather an influence from the Balkans and from the Ottoman Empire. Read again my surname and if you need a better reason as to why I'm dedicating my time and energy to this, there isn't one.

The blouse will be a contemporary one, hence the title, which means the embroidery has to be wearable. I've seen examples of Banat blouses, but they are pieces for museums and personal collections, not necessarily made for everyday wear. BUT more on the blouse once I've finished it. At the moment let's turn back to the goldwork embroidery techniques.

This is the example of the finished piece I've saved from the Royal School of Needlework website. Scroll down if you are anxious to see what I've made.

For this course I will need six different types of gold wire, only one of them is used in Romanian blouses, but it doesn't hurt to know them all.

At this very first stage I've found a possible reason as to why this embroidery technique didn't spread in other parts of Romania, because it takes time and space. You will need to work on a loom and not only that, you will need a stationary loom. So, ideally, you will need an embroidery corner, not easily achievable in contemporary houses with a dog and a toddler, I imagine it was unthought about in old peasant Romanian houses. So this type of embroidery must have been done by the small nobility, by women with a lot of time on their hands and with big enough houses to have an embroidery corner.

If this course has taught me anything is that embroidery is embroidery everywhere. As in making Romanian blouses, the first stage was prepping the fabric, making it stable.

Now comes the new part. In this type of embroidery you don't embroider on a single plan, but you make your work multidimensional and you achieve that by putting felt in the areas you want to raise. In the above case there are three round pieces of felt, each one a bit bigger than the last. It is called padding, felt padding.

Next comes the soft string padding. I'm not entirely sure why the string padding and not continue with felt, but I kinda understand and you will see it if you follow this post.

The first work with gold thread comes only in the third class and it is actually the most important stage for my Romanian blouse project, as most of the embroidery will be made using this technique: brick couching with smooth passing. 

Smooth passing is the wire, it is very similar to the gold thread used in Romanian blouses, fine wires spun around a cotton core. 

This was the stage I've hated, plunging. 

Getting the thread through the fabric, easier said than done. You see, different from what anyone imagines as embroidery, in the goldwork embroidery you only work on one side of the fabric and you don't stab the thread through the fabric except for the end. It is called couching. And believe me, stab is the right word used here.

This stage was using the fine gilt rococo thread together with the smooth passing. It is a wavy thread, slightly thicker than the passing and although it does give a very nice effect to the finished piece, if you look at the embroidery, no matter how much I've tried, and believe me, I've tried, it doesn't cover the whole felt underneath. 

Plunging rococo was hell and I've hated it. 

Third stage was using gilt twist, a twisted wire, which looks good, but again is a nightmare to plunge. 

This is my piece after the first three petals. It is good that in my Romanian blouse I will not use twist or rococo, as I've disliked them both.

Then comes pearl purl, a wire that looks like is made of small gold pearl beads. Although I haven't seen it on Romanian blouses, I intend to use it on mine as I like the effect it gives to the borders of the design. I've enjoyed the technique of working with pearl purl and it doesn't require plunging. 

Wire check purl is the thread used in the middle of the flower. I think it is the most used thread in the course, in this case is cut into small bead size pieces to give texture to the middle of the flower. I will not use it on my blouse, but it is an interesting wire to work with. It had an empty core, so it's worked like beads, doesn't matter its length and it is actually three gold wires spun around a three sided needle. 

At this point, my beloved embroidery stork scissors was transformed into a goldwork scissors, because I had to cut the gold wire and it kinda damaged my scissors. I was warned by the teacher that this would happen, but as much as I've strolled the internet I couldn't find a small goldwork scissors in Europe and UK is further away possible at this point. 

That is my concern about the Romanian blouse as well. If I can't find the wires in Europe I will have to find a way to import then from UK. It's an expensive and lengthily process, that I would rather avoid, but then again a trip to London is always something that pleases me. 

This stage was one of my least favourite ones, not because of the techniques I had to use, but because I had to adapt the length of my wire with almost every wire I've used. That meant putting the wire through the thread and the needle, seeing if it fits, if not, getting it out and cutting it and repeating the process.

A new wire was introduced, gilt smooth pearl, again an empty core wire which is worked like beads. I've liked working with it, even if it is very fiddly and fragile.  

The last pettal was made by alternating one thread of  wire check pearl and two of smooth pearl. Again time consuming, but the end result is spectacular. 

I can't be more proud of the result. Yes it has its flaws, but experience comes with practice

About the course:

I did not like the materials provided, the Gutterman polyester thread and the silk fabric the flower is placed on, which is also some sort of polyester silk. Other than that I think all of the materials are of a very good quality. For my blouse I will of course use linen as the base, to avoid any polyester touching my skin. I have to find a replacement for the Gutterman thread, as well and I might already got an idea or two.

Another thing I did not like was that not all of the stages are done by the teacher at the same time as you are doing them. An example was in the middle of the flower. The teacher made the external circle and showed how to plunge and hot to mask the end of the wire, all good, but then she said to use about three rows of smooth passing and then another circle of pearl purl. In my case this put my inner circle on top of the felt. Is it good? I don't know. Was it shown in the final result? Probably not, but at the time it was frustrating.

Other than these two points and yes the one month my kit stayed in customs between UK and Belgium, I would recommend this course, as it taught me a lot of new techniques and the design is made in a manner that at the end you somehow master the techniques. 

Although at the beginning I thought the materials provided will not be enough for what I had to do, they were more than enough. This is what I was left with. I used only one needle, I still have plenty of beeswax and Gutterman thread.

Oh yes, that is a thing I forgot to mention, the beeswax. If you want the Gutterman thread not to tangle, you have to use beeswax. As the Romanian blouse is intended to be worn and potentially washed a couple of times throughout its life, how will the beeswax not stain the white fabric?

It is one of the many questions I  have to find the answers to, preferably before I embark in this journey. 

This is my final piece from an angle so you will see it is multidimensional. All the gold threads are made of metal, not sure if exactly gold, but they are metallic and the sequins which are actually called spangles are made of gold.   

Now on to my Romanian blouse. I will of course post pictures of my inspiration and my documentation stages on the other post, but for now I know I want it to have the sleeve like that, so large without a bracelet and I am more attracted in smaller designs than in a big one as it is traditional in Banat.

This photo is from Iulia Gorneanu's facebook profile, I'm putting it here just as inspiration, my blouse will not be exactly like that firstly because I don't know where to find textured linen fabric like that and second because I'm not very fond of the goldwork design. I'm thinking of carnations or tulips, again hinting to the Ottomans, a small tree of life maybe, but don't know yet what my final design will be.

And with that my first post about my goldwork project of 2023 has come to an end. Keep an eye for the second part, but realistically it will be published in the Summer if all the stars align. If you are interested, I post a lot on stories over on Instagram @raluca.caranfil

Netherlands - Christmas Market in a cave?

Facebook in its infinite wisdom brought this into my attention, it was something in the line with - Christmas Markets in weirdest places, so I've skimmed the list and found out that the market in a cave it was close to Maastricht so close to us in Luxembourg. 

For a month I had the tab open on my chrome so I would not forget about it, and I've almost did when in the glue that are the days between Christmas and New Years, we ditched the pyjamas and went to check it out.

Valkenburg is the name of the town where you would find the caves and the caves are not actual caves (Netherlands has a problem with the sea if I remember it correctly so caves?) are in fact old mines which date from the time of the Romans. The town has a castle, the highest castle in the Netherlands and there are not one, but two caves.

Marl was mined in Valkenburg and with my limited geological knowledge the stone's name resonates with something out of a Tolkien novel, but is actually clay hardened into rock. 

First thing first, lower your expectations when going to Valkenburg. It sounds great, the execution is a bit poorly. You can only buy tickets to the caves/mine online, which in itself is a good thing, but be there at the exact indicated time on the ticket, otherwise you might just buy a new one for the time you would reach the actual entrance of the cave. Be expecting queues, for pre-pandemic crowds, and for someone to shout at you in a language only the Dutch and the Flemish understand and not budge as the person shouting only speaks Dutch and nothing else, but nothing. Most probably he is shouting the hour for the tickets so just smile and show him your ticket. If he shouts something back, it means you are there at the wrong hour. 

I personally think the Christmas Market scheme is just a scheme and if they would have decorated the cave and made some instagramable spots and maybe put a mulled wine stall in the middle it would have been fine. The only interesting thing I've bought is a stone bunny with my daughter's name carved by a very nice man. BUT in my defence it was after Christmas and all the gifts were already received. Also, I was visiting the cave alone, because we had Luna with us and dogs are not allowed inside (which is fine and understandable), but our plan of leaving her for an hour in the car while we visited the cave backfired, as the parkings are quite far from the cave and the town centre. 

I keep saying cave and not caves, because the entrance to the second cave eluded me. I think I've went inside the Municipal Cave, might be the Velvet one, but from the pictures on Instagram I think it was the municipal one. It is huge and very nicely decorated with trees that had baubles with messages and names inside. No clue as to what they represented and who were the people putting messages inside baubles, but hey, I guess it's my fault I don't speak Dutch.

Accustomed with the richess of Luxembourg I was expecting a photo-booth, even a payed one, there isn't any, just some Instagramamble spots where if you do take a picture you are asked in English (so they are aware that tourists do come to the caves) to tag the organisers. Not sure why.

As I was visiting the cave, which took about an hour, my husband, daughter and dog visited the castle and a very nice restaurant, which had schnitzels, very good schnitzels. Afterwords we walked a bit in the centre which also had a Christmas Market, had a mulled wine and drove home.

My advice, take the caves as a whole experience with the city and the castle and if you have time with Maastricht, as well. The caves don't have yet the potential of a tourist destination, but as a whole you have what you, maybe, came there for: peculiar Christmas Market, some cheeky shopping, some nice photos, a warm meal, an interesting ruin, a nice history lesson, a jolly city centre walk all wrapped into a nice Netherlands blanket. I am a tat subjective here as the Netherlands is my favourite country in this area. 

And with this, we put an end to old 2022. An year which got me my freedom as I've finally acquired my driving licence and also the year which got as all safe and sound by its end. With the hope of seeing you all in 2023, I wish you Happy New Year! May all your midnight wishes come true! @raluca.caranfil