Translate

December 8, 2017

Luxembourg - Friday evening at the Christmas Market

The weekend is just around the corner and I thought that you might be tempted to follow my example and just have fun at the Christmas Markets in Luxembourg. Yes guys there are at least three Christmas Markets and you can walk from one to the next and tick different activities.

This is by no means a guide to Christmas Markets in Luxembourg, it's just to give you some pointers, some ideas of what you can do. If you are reading this from Luxembourg, I am talking about the Christmas Markets in Place d'Armes, Knuedler and Place de la Constitution.


1. First, stop by this very nice decorated tree in front of the Cathedral and take some pictures to amaze Instagram with or for your family's photo album


2. Fuel yourself with a boot cup of mulled wine or as we call it here in Luxembourg and in the region, glühwein and some chestnuts 


3. Buy some wood Christmas tree decoration from Place d'Armes and marvel at this wooden Nativity Scene

4. While you are there look for the Winter Lights photo-booths and take a picture to remember 


5. Pass to the Knuedler Market and try on some skating


6. If skating is not your thing have a wurst and admire the place


7. For me, the vibe of the Knuedler Market is closer to what I have in my mind as what a Christmas Market should be like


8. Take Instagramable pictures in front of the Town Hall and use the city free WiFi to post them, then and there


9. Drink a second glühwein, it is cheaper at the Knuedler Market ;)


10. Pass on to the Golden Lady Market (Place de la Constitution), but stop to take another picture


11. Admire for a second the Christmas Pyramide


12. Buy some more decorations


13. And maybe some gingerbread 


14. Enjoy the salmon! I've tried it for the fist time this year and it was ok


15. Ride the carousel


16. Delight yourself with some Romanian sweets


17. And pair them with another glass of glühwein


I'll leave you with some movies, the quality is not that great, but the feeling is there




Last, but by no means least, please don't drink and drive. The glühwein can go to your head :)
If you enjoyed my little Christmassy post, please be advised that more posts like this are coming your way. I'm in the Christmas spirit more this year and I have big plans. Hope to accomplish them :) As usual if you liked the post please share it with your friends. You can find me here: Dichisuri.ro
Raluca

December 1, 2017

Povestea IEI - The tale of the Romanian Blouse

Today, is Romania's national day, it is December 1st and the first snow already fell over Arlon. First snow of Winter 2017-2018, that is. I did not plan this and I don't even know if this will be published today, but my friend, Ștefania, wrote a text about the Romanian Blouse. It is so amazing to hear her tell the story, that I've dared to translate it into English. So for English, scroll down!


Cămașă de Breaza din a doua jumătate a secolului al XIX-lea ce se află în colecția Muzeului Metropolitan de Artă din New York / Breaza shirt from the second half of the XIX century from the Metropolitan Art Museum's collection

Povestea IEI


Dacă știm să o ascultam, IA ne vorbește. Femeile noastre au utilizat din cele mai vechi timpuri acul și ața pentru a scrie pe pânză povești. Modelele cusute nu sunt simple ornamente, ci reprezintă simboluri și idei ce pot fi citite de către cei care cunosc acest limbaj vizual.

Odinioară, fetele începeau să coasă în jurul vârstei de 5 ani. Ele stăteau pe lângă mamele și bunicile lor și începeau să lucreze alături de ele, de mici, astfel încât timp de multe generații, semnele cusute, culorile și regulile s-au transmis. În fiecare familie, mamele aveau și rolul de a transmite fiicelor lor secretele cusăturilor și tâlcul motivelor cusute, iar bunicile erau reperul cel mai înalt de calitate datorita experienței acumulate în decursul anilor.

Femeile își produceau singure în trecut acasă tot ce le era necesar pentru a-și îmbrăca familia, de la pânză și până la produsul finit. Ele cultivau în jurul casei inul și cânepa din care făceau apoi cămășile de sărbătoare (iile) și pe cele de lucru. Cele de sărbătoare erau din pânza de in, recunoscută pentru calitățile ei termoizolante, iar cele de lucru erau din pânza de cânepa, care rezistă mai mult în timp.

Lâna cu care erau cusute s-a aflat dintotdeauna în jurul gospodăriilor, mătasea a venit mai târziu, iar bumbacul abia în timpurile moderne. Pregătirea acestor materiale și țeserea lor erau migăloase, necesitau efort și timp, de aceea fiecare bucată de material era chibzuită cum se cuvine.

Croiala iei are la bază bucăți dreptunghiulare de material, îmbinate în funcție de nevoi și încrețite la gat. Datorită acestei croieli, nici o bucățică de material nu este risipită, cămașa poate fi adaptată astfel încât femeia să devină mamă, să alăpteze, și în tot acest timp să-și ajusteze silueta. Cămășile erau compuse pentru a fi ușor descompuse la nevoie, iar părțile care se uzau mai repede să poată fi înlocuite.

Așa cum bărbații aveau rolul de a-și apăra familia de relele și pericolele văzute, rolul femeilor era acela de a o apăra de relele nevăzute (deochiul și duhurile necurate, de pildă). Astfel, cusăturile au apărut pe cămăși în primul rând în zonele considerate vulnerabile: umăr, gât, cot, încheietura mâinii, gura cămășii, zonele în care pânza era tăiata sau îmbinată.

Prima cusătură care a apărut pe IE a fost cea de la umăr, acolo unde mâneca se unea de restul cămășii și avea forma unei benzi decorative care sublinia îmbinarea mânecii, într-un loc considerat vulnerabil. Ulterior, această bandă decorativă a fost repetată de câteva ori și astfel a devenit ALTIȚĂ.

Altița este în credința populară reprezentarea cerului. În altiță, pe umeri așadar, regăsim elementele cerului: SOARELE, care ne dă căldura, lumină, viață, fără el nu am exista, STELE, CONSTELAȚIILE care ne călăuzesc drumurile în viață, PASĂRILE, FLUTURII șamd. Altița se făcea de cele mai multe ori dintr-o bucată separată de pânza, mai îngustă decât restul mânecii, pentru că presupunea multă muncă (deoarece cusătura altiței era cea mai bogata), iar la nevoie putea fi refolosita la o alta cămașa, după ce cea veche se uza.

Sub altiță se află ÎNCREȚUL: el reprezintă PĂMÂNTUL. Realizat printr-o tehnică specială de cusut, unică, el poartă motive specifice, feminine, legate de fertilitate, în special romburi și variații de romburi, unghiuri. Încrețul a fost cusut în nuanțe de la alb la negru, trecând prin galben, ocru și brun.

Încrețul a apărut tot din considerente practice: în trecut nu exista elastic, iar el are un rol asemănător acestuia, legând altița care era mai îngusta de restul mânecii, croită mai larg pentru a fi mai comodă.

Din încreț /pământ curg la vale RÂURII de pe mâneci cu motive vegetale: spice, vrejuri, ramuri cu boboci, cu flori, pomul vieții șamd. Femeile se jucau cu proporția modelelor, cu densitatea râurilor și culorile folosite astfel încât să obțină silueta care le avantaja.

Pe pieptul cămășilor se găsesc alți râuri, care sunt mai bogați la iile de vara și la cele din sudul țării noastre, pentru că în nordul țării, acolo unde este mai frig, femeile purtau bundița care acoperea cămașa pe piept și pe spate.

Fiecare ie era unică, precum scrisul de mană: aceleași motive cusute vor arăta diferit pe două cămăși, fiecare mână își pune amprenta altfel asupra pânzei și a semnelor cusute pe ea. Femeile coseau cămășile iarna, când muncile câmpului se încheiau și le scoteau în lume primăvara, de Paști, când toată natura se înnoia. Atunci se înnoiau și ele și își doreau să fie cât mai deosebite de restul, așa că se străduiau, jonglând cu modele și culori, să fie unice.

În perioada modernă, în special în ultimii 100 de ani, povestea scrisă pe IE s-a pierdut încet-încet, motivele și-au pierdut înțelesul, vechile reguli de compoziție au fost încălcate, uitate, aproape pierdute. A fost o perioada (anii 1930-1950) în care, pierzându-se povestea, s-a insistat pe materiale scumpe și noi, pe tehnici migăloase, iar compoziția s-a orientat către noutățile vremii. Apar iile cu ornamente bogate, dar sărace în sensuri.

Cea mai tristă însă este bluza de inspirație tradițională, cusută în perioada comunistă, dar de care nu am scăpat nici acum, cusută în centrele de meșteșuguri care le-au continuat pe cele interbelice înființate de reginele noastre sau de marile doamne ale acelei epoci. Ele sunt produse de serie, optimizate pentru a fi lucrate repede, spornic și ieftin. Aceleași modele se repeta peste tot, sunt cusute mare și lăbărțat, apare mâneca scurtă, răscroiala, cromatica stridentă. Dispare unicitatea, specificul regional, creativitatea, amprenta fiecărei femei și rezultă un fel de « uniformă » cum era cea de șoim al patriei și cea de pionier…

Acestea sunt « iile » pe care le găsiți astăzi în artizanat, în centrele tradiționale precum cel de la Breaza, le găsiți vândute în Aeroportul Henri Coandă ca fiind « tradiționale », le vedeți promovate de ansamblurile folclorice. Argumentul suprem este că sunt cusute manual. Nu, nu orice lucru cusut manual este valoros, nu orice bluziță cusută manual se poate numi IE.

Ar fi păcat ca această poveste transmisă și îmbogățită timp de sute de generații să se piardă tocmai acum. Este atât de important să o recuperăm, să o respectam și să o transmitem mai departe. Iile noastre și-au câștigat locul binemeritat în marile muzee de textile și etnografice ale lumii, putem să mergem să le vizitam, putem să vedem fotografiile lor, putem să le comparam cu ceea ce ne propune în zilele noastre artizanatul. Și cel mai important, putem pune mana pe ac și pe ață ca să lăsam scrisă mai departe această poveste.

Ștefania Atanasiu

***

The tale of the Romanian Blouse


If we stop to listen, IA talks to us. Since ancient times, our women have used the needle and thread to write stories. Stitched patterns are not simple ornaments, but symbols and ideas that can be read by those who know this visual language. 

A long time ago, girls would begin to learn the craft of sticking around the age of five. They stood beside their mothers and grandmothers and began to work with them, so that for many generations, sewn signs, colours, and rules were inherited. In each family, mothers also had the role of transmitting their secrets to the daughters and the sewing of the stitched motifs was transmitted from one generation to the next, grandmothers had the highest quality level, due to their experience, gained in years.

Women were making, around home, all the materials they needed to garb the family, from the cloth to the final product. They grew around the house flax and hemp, from which they then made the celebration shirts and the working shirts. The celebrations shirts were made of linen, recognised for its thermo-insulating qualities, and the working ones were made of hemp cloth, which lasts longer.

The wool was always around, the silk came later, and the cotton was imported to Romania only in modern times. The preparation of these materials and their weaving were meticulous, they needed effort and time, so every piece of material was properly thought out.

The blouse is made from rectangular pieces of material, joined around the neck. Thanks to this cut, no piece of material was scattered, the shirt could be adapted so that when the woman becomes a mother, nursing, the shirt could be adjusted to her silhouette. The shirts were composed so they could be easily decomposed if needed, and the parts that were damaged to be easily replaced.

Just as the men had the role of protecting their family from the seen evils and dangers, the role of women was to protect it from the unseen evil (the evil eye, for example). Thus, the stitches appeared on the shirts primarily in areas considered vulnerable: the shoulder, the neck, the elbow, the wrist, the mouth of the shirts, the areas where the cloth was cut or merged.

The first stitch that appeared on the IE was that of the shoulder, where the sleeve joined the rest of the shirt and was in the shape of a decorative strip that emphasized the sleeve, at a place considered vulnerable. Subsequently, this decorative strip was repeated several times and thus became ALTIȚĂ.

Altița is in the popular belief the representation of the sky. On altiță, so on the shoulders, we find the elements of the sky: THE SUN, which warmth us, lights us, gives life, without it, we would not exist, STARS, CONSTELLATIONS that guide our paths in life, BIRDS, BUTTERFLIES and so on. Altița was made of a separate piece of cloth, narrower than the rest of the sleeve, because it involved a lot of work (since on the altiță the stitch was the richest) it could be reused on another shirt if needed.

After the altiță, we have the ÎNCREȚ, it is the EARTH. Made with a unique sewing technique, it has specific, female, fertility-related motifs, especially diamonds and variations of diamonds, angles. Încrețul was stitched in shades from white to black, passing through yellow, ochre and brown.

Încrețul emerged for practical reasons: in the past the elastic was not invented, and the încreț had a similar role, linking the narrower part (altița) with the rest of the sleeve, which was wider to be more comfortable.

From the încreț flow to the valley the RIVERS (RĂURII) with vegetal motifs: wheat, stalks, branches with buds, flowers, the tree of life. Women played with the proportion of patterns, the density of the rivers and the colours used so to obtain the silhouette that suited them.

On the chest of the shirts are other rivers, which are richer in the summer and in the south of our country, because in the north of the country, where it is colder, the women wore a vest that covered the shirt on the chest and on the back.

Each IE is unique, as handwriting is: the same stitched motifs would look different on two shirts, each hand puts its mark differently on the cloth and the patterns stitched on it. The women were making IA during winter, when the work on the fields ended and the shirts were paraded out in spring for the whole world to see, during Easter, when all nature was renewed. Wearing a new shirt made them feel young and special, and they wanted to feel special, so they played with patterns and colours, and each shirt made them unique.

In the modern times, especially in the last 100 years, the story written on IE slowly was lost, it lost its meaning, the old rules of composition were broken, forgotten, almost lost. It was a period (1930-1950), when losing the story meant that expensive and new materials were used, new techniques were invented, and the composition of the Romanian blouse was adapted to fit the times. So, the blouses had richer ornaments, but they had lost the story, they had lost the meaning.

The saddest, however, is the traditional inspirational shirt, sewn during the communist times, but which still exist even now, embroidered in craft centres that continued the ones established by our queens and the high-class ladies between the two world wars. They were mass produced, optimised to be easy made and cheap. The same patterns are repeated everywhere, the sewing step was bigger, the sleeves were short and in neon colours. The uniqueness of each blouse was gone, the regional patterns were gone, the creativity and the impact disappeared, and a kind of "uniform" was created.

These are the "blouses" you find today in hand craft stores, in the traditional centres such as Breaza, you find them sold in Henri Coandă Airport as "traditional," you see promoted by folk ensembles. The supreme argument is that they are handmade, but not every handmade thing is valuable, not any handmade blouse is a IE.

It would be a pity if we were to lose the story, transmitted and enriched for hundreds of generations. It is so important that we recover it, respect it, and pass it on. Our Romanian blouses have earned their well-deserved place in the world's major textiles and ethnographic museums, we can go and visit them, we can see their photos, we can compare them with what the craft stores are selling today. And most importantly, we can take a needle and thread and write on the story further.

Bluză de Breaza brodată în 2017 cu model ”Creastă de cocoș” de pe magazinul artizanescu.ro / Shirt made in Breaza in 2017 with the pattern "Rooster's comb" form the store artizanescu.ro

If you enjoyed our post, please share it on social media, spread it so that everyone would know the story of the Romanian blouse. You can find me on my Facebook page: Dichisuri.ro
Raluca

November 27, 2017

Luxembourg - Visit at RTL City

I am a journalist and no matter how my career path has derailed now, I will always be a journalist. I can't put it in words, but I guess it's like any other job. There was a saying that if you wake up a surgeon he will know how to perform a surgery or something like that. For me, wherever I will be in life and whatever I will do, I can always read the news, know exactly what deserves to be breaking news, what is the order in a news bulletin and how the mixing console (I'm sorry I don't know other term, we called it mixer) works. A little self promotion, never  hurt anyone!

Unfortunately in Luxembourg because of the language problem, I can be just a communicator, but of course that once I've moved here I've researched possible working places, especially in radio. RTL was of course on the list, but because it would take me ages to learn Luxembourgish at such a level as to freely speak it on the radio I've given up. So when my friend invited me to visit the new RTL City in Luxembourg with her MBA colleagues I did not hesitate for a second.

I was eager to grasp it all, I've liked the Luxembourgish radio history and the presentation of the RTL Group offered to us by one of the CEO's and was sad that little by little radio is dying, although the new RTL City in Luxembourg has 18 radio studios and only 3 TV studios. We visited three or four studios and we had the opportunity to take pictures and ask questions and we had a very nice dinner so all in all a good evening in Luxembourg City. For a moment I was back in time and I was where I was supposed to be, in a radio studio.

If nothing happened after this visit, I know now that journalism has to be back in my life. I miss it so much and no matter how much knowledge I've accumulated in the past few years, my heart will forever be in radio.

That being said, thank you so, so much, Clara for this opportunity! I don't know if you will ever read this, but it really helped.

I'll leave you with some pictures.








Hope you liked my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca

November 20, 2017

Luxemburg - Cărți despre migrația românească

Dragilor,

revin cu o postare în Română pentru că eu zic că trebuie să citiți aceste cărți. Nu cred că mai există om în România care să nu fi fost lovit de acest fenomen al migrației și fiecare dintre noi fie am migrat, fie avem copii plecați din țară, fie vreo sora sau un frate, vreun unchi sau un vecin, așa că audiența pentru această postare ar trebui să o justifice.

Eu am studiat nițel acest fenomen la universitate și am citit în mare articole academice care explicau cum și de ce, dar ca orice articol academic, nu aveau suflet, ori pe mine asta mă interesa. Desigur dacă vreți să aprofundați tema chiar vă rog să vă îndreptați și spre articolele academice, dar eu azi am să vă vorbesc despre povești. Mi se pare că povestirea are un efect terapeutic fantastic. Pe mine faptul că am verbalizat problemele mele m-a făcut să le conștientizez și să încerc să le repar. 

Pentru unii migrația asta este un proces extrem de dureros. Am cunoscut persoane care au trăit adevărate drame din dorința de a reuși undeva, de a nu se întoarce cu coada între picioare acasă. Din fericire nu a fost cazul nostru și din fericire multe dintre poveștile migrației sunt pozitive. Nu o mai iau de la capăt să vă povestesc de ce am plecat eu, dar în capul meu niciodată o întoarcere în România nu e un eșec, ba din contră. Însă am întâlnit și oameni care gândeau așa.

Pe scurt, a migra înseamnă să o iei de la 0 sau chiar sub 0, pentru că trebuie să reînveți tot, uneori chiar să înveți o nouă viață. Din fericire acum suntem în UE și procesul migrației (cel puțin în Europa) este mult ușurat, dar oriunde am merge trebuie să învățăm o nouă limbă, să acceptăm calificări diferite de ce avem acasă, să fim departe de familie și prieteni, să avem un nou stil de viață, chiar ce mâncăm să fie diferit.

Desigur acum vorbim de migrația de bună-voie, dar nu întotdeauna a fost așa, iar prima carte despre asta e.
Probabil că recunoașteți cartea, face parte dintr-o serie de cărți despre Familia Regală a României, este scoasă de Humanitas și cred că se mai găsește încă în librării. Trebuie să recunosc din capul locului că eu nu aș fi pus mâna pe această carte dacă nu i-aș fi văzut recenzia pe undeva. Așa că am cumpărat-o și am citit-o și spre deosebire de alte cărți din aceeași serie se citește foarte ușor. Cartea este o ușă deschisă spre niște vremuri în care noi nu am trăit, dar am integrat-o la cărți despre migrație pentru că Principesa Ileana a migrat din România și și-a trăit povestea cu demnitate. Cartea pe mine m-a făcut că să întreb ”ce ar fi fost dacă...” și cumva să regret că acele timpuri au făcut parte din istoria României atât de puțin timp. Ca un bonus, dacă sunteți pasionați de viața Reginei Maria a României, în această carte veți citi și puțin despre viața ei, din perspectiva fiicei ei, Ileana.
Tot o carte scrisă din perspectiva fiicei este și aceasta. Marie-Helene Fabra Brătianu este nepoata Elenei și a lui Gheorghe Brătianu și fiica Ilenei Brătianu. Este o doamnă ce s-a născut și a trăit la Paris, deci nu a migrat, dar cartea ei este despre migrație. Pe scurt povestea e așa, Ileana Brătianu a fost salvată de către părinții ei prin trimiterea în Franța înainte de venirea comuniștilor. Vedeți că primele cărți au un pic din acel parfum ce mi se pare că România l-a pierdut. Ea (Ileana Brătianu) ajunge la Paris, se căsătorește și apare Marie-Helene. După Revoluția din 1989, Ileana merge destul de frecvent în România și aproape că își împarte viața între Franța și România, iar Marie-Helene nu înțelege de ce mama ei ar face așa ceva. După moartea mamei, ea trebuie să vină în România să rezolve câteva probleme și descoperă viața mamei ei în România, cum era tratată, ce făcea și încearcă să afle de ce mama ei a preferat să își împartă viața în două și până la urmă ce era așa fantastic în România. În carte sunt inserate și fragmente din viața Elenei și a lui Gheorghe Brătianu, după venirea comuniștilor Elena ajunge cumva în Franța, dar Gheorghe Brătianu este închis la Sighet, unde moare. (Dacă aveți cea mai mică urmă de simpatie sau nostalgie pentru ce a fost vă recomand să ajungeți la memorialul de la Sighet.)
Ultima carte este una foarte actuală, este despre un alt fel de migrație. Nu e vorba de prinți și prințese, despre figuri marcante ale istoriei, ci despre oameni simpli și normali ce au ales calea migrației pentru un viitor mai bun, al lor sau al copiilor lor. Cartea vorbește și despre înstrăinare, pe care eu una o simt acut și doare și până la final speri că eroina va reveni acasă. Nu am să vă stric surpriza. Cartea vorbește în special despre migrația spre Italia și despre dramele românilor ce acum fac parte din cea mai mare comunitate românească din Europa. Dacă vă surâde ideea de a pleca din România puneți mâna pe această carte. Dacă ați plecat deja, vă rog citiți-o. Știu că sună cinic, dar eu m-am bucurat că nu sunt singura și că până la urma nu sunt nebună că îmi e dor, deși altora nu pare să le fie.

Cam astea au fost cărțile despre migrație pe care am vrut să vi le arat. Desigur sunt mai multe, dar eu nu prea rezonez cu cărțile scrise funny despre acest subiect, că sunt și din astea. Pe mine mă cucerești cu povești, iar dacă poveștile au eroi actuali sau cu care să mă pot eu identifica, atunci și mai bine. Dacă știți astfel de cărți vă rog să îmi scrieți. Mă găsiți aici
Raluca

November 15, 2017

Belgium - First Christmas Market of the season

Every year I feel less and less prepared for the Christmas Season or Holidays Season. Somehow I feel that the years pass so fast and there is Alin's birthday, then St. Patrick's day, then May's 1st holiday, then the real summer holiday, then my birthday, then Christmas all packed in a flash. I may be getting old and grumpy, but when I see Christmas stuff in September or October I feel like crying. I know there is a reason behind this, but somehow it doesn't seem right.

First Christmas market of every season is of course organised by a store and it's the plants and decorations store in Messancy, Belgium. This year they started the Christmas market at October 20th, which for me is way too early. But by the beginning of November, curiosity got the best of me and I went there to see it. That is because it is really good looking and every year they arrange the decorations in form of rooms with a central piece, a table, or a chair and the tree, and the decorations on the sides. Every year they have a gold room, a silver one, a red one and a coloured one. This year they introduced a crafty one as well. For me (Coca-Cola generation) the Christmas is only red, so I'm not that interested in the other rooms and that is also good for our budget :)

This year I only bought one decoration, although there were more that I would have wanted, but I have so many Christmas decorations, that I remember last year I even decorated the spare room and still there were some I've left in the box.

Here are some pictures. Although every year I take pictures and either share them on my social media or do a blog post about the market, I still don't know of I am allowed to take pictures.







Hope you liked my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca

November 13, 2017

Luxemburg nu e raiul pe pământ

În ultima vreme cred că numărul românilor care locuiesc sau lucrează în Luxemburg s-a dublat. Primesc zilnic întrebări, mi se cer sfaturi, văd pe grupurile de fb. oameni care vor să vină în Luxemburg. La ce veniți, fraților?

Nu știu cine a lansat zvonul că în Luxemburg se trăiește bine și acum toată lumea dă buluc, fără o minimă documentare. E așa mare sărăcia în România, e asa mare disperarea? cât să vii fără nici un plan că ți-a cășunat ție că în Luxemburg se trăiește mai bine și că ce țară frumoasă?

Eu locuiesc aici de 5 ani și poate am fost eu marcată prea rău de criza din 2008, care b.t.w. nu a ajuns deloc în Luxemburg, că acum mă aștept să vină potopul și să ne măture pe toți. Când văd case cu trei camere și o baie jumătate că se vând cu un miliard de euro, mă întreb dacă oamenii ăștia sunt nebuni? nu or avea și ei un deja vu? nu au avut prieteni care au rămas fără garsoniera de 40 de mii în Militari prin 2009 pentru că nu au putut să își plătescă ratele?

Să o luam ușurel și să combatem tot ce am auzit în ultima vreme.

1. În Luxemburg joburile ce se găsesc pe piață sunt de la nivel de facultate în sus. Vânzătoarea de la Auchan vorbește 4-5 limbi străine, iar cei mai mulți au cel puțin un masterat, dacă nu cumva și doctorate și MBA-uri și alte chestii de genul ăsta. Deci forța de muncă ce se caută în Luxemburg nu e doar calificată, e supra-calificată. Desigur e nevoie și ca cineva să ne lege șireturile, desigur există și joburi pentru necalificați, că doar ei luxemburghezii nu se nasc trilingvi, dar tot în Luxemburg există mari comunități de italieni și portughezi. Dacă există astfel de joburi se trag unii pe alții, iar tu ca român nu ai nici o șansă.

2. În Luxemburg fără Franceză la nivel conversațional ești mort. Da, noi suntem români, deci deja e un avantaj, vorbim o franceză de gen ”furculision” și zicem că ne descurcam. Greșit. Cum spuneam aici mai toată lumea știe limba lui maternă, engleză și franceză și poate luxemburgheză. Și toate astea la nivel avansat spre nativ. Dacă vii aici fără un job și doar cu engleza vorbită așa și așa, îți urez multă baftă și te rog să îmi dai rețeta.

3. În Luxemburg dacă vorbești luxemburgheza ți se deschid mult mai multe uși decât cu orice altă limbă. Și cumva mi se pare corect să fie așa. Și noi românii când vedem vreun ambasador că rupe două cuvinte în română ne crește stima de sine. Discuția e mult mai lungă aici, dar ei se promovează ca fiind deschiși și primitori, și e o mare gargară. Într-un cerc de luxemburghezi dacă nu vorbești măcar stricat luxemburgheza (stricat e un fel de-a spune că până prin 2003 nici ei nu prea știau ce e stricat și ce nu), multă baftă să îi mai vezi din nou.

4. E doar parte din adevăr că salariile sunt mari. Da sunt salarii mari la modul de să îți cumperi un apartament în România pe lună, dar de la nivel CEO în sus. Restul, da trăim bine, dar nu mai bine decât trăiesc cei din România. În plus viața e așa de scumpă în Luxemburg că cei mai mulți fie fac sacrificii să locuiască în oraș, fie se mută peste graniță sau la țară. Nu am văzut în viața mea atâția oameni în supermarket cu listele după ei, citind prețuri și etichete și căutând oferte. Dacă nu ești luxemburghez să îți fi lăsat mămica o moștenire considerabilă sau dacă nu ești căsătorită cu un luxemburghez, nu vei intra niciodată într-un supermarket luxemburghez să îți iei ce vrei tu de pe raft. Nici măcar la salariu.

5. Job-urile nu stau pe pereți și nu te așteaptă nimeni cu covrigi în coadă. Sfânta pilă e mai sfântă aici decât în România și dacă în România ”ne descurcăm”, ”ne mai facem o relație” aici e greu spre imposibil. Deci dacă nu v-a zis amicul vostru de vreun job sigur sau dacă nu ați semnat un contract din țară, nu știu sincer de unde aveți curaj să veniți aici. Chiar și supra calificați nu aveți nici o șansă. Job-urile se dau așa: primii sunt luxemburghezii, dacă nu se găsește un luxemburghez, se caută un italian sau portughez, da eventual la a doua, a treia generație de locuit în Luxemburg și deci având toate calitățile, iar dacă nici așa nu merge se caută peste graniță un francez sau un belgian, mai răruț un neamț (că ei se simt bine în țara lor și nu o dau pe Luxemburg). Abia după aceea se caută un european (și noi suntem Europeni), iar din ce aud de la colegii mei, să fii non-EU e o sentință, greu găsești ceva, plus că birocrația te omoară.

Așadar, dragilor, nu vreau să credeți că m-am ajuns și nu vreau să mai trag alții după mine. Chiar m-as bucura să vină românii pe capete, să avem o comunitate închegată, să fie evenimente și să fim o forță, să ne ridicăm unii pe alții și să ne ajutăm (e doar o iluzie, românii nu sunt uniți nicăieri), însă realitatea e mult mai dură. Nu mai credeți tot ce auziți și nu mai plecați cu capul înainte. Aveți atâtea mijloace de informare la dispoziție, că nu aveți nici o scuză.

Raluca

November 6, 2017

Germany - Berlin - An East German symbol made it to our days - The nice story of the Ampelmann

I don't know how I'm doing it, but every time I go to Berlin I'm looking for symbols. Last year I went on a summer school which took me from Warsaw to Krakow to Berlin and Trier so I've started in Poland looking for symbols and signs and continued throughout the journey. That was sort of my goal for the trip.

This year I was walking Luna on the Unter den Linden boulevard and spotted a very trendy store build around the Ampelmann. I was intrigued and I wanted to find out more. They even let me inside with Luna and told me the story of the Traffic Light Men.

Turns out that this Traffic Light Men was designed by Karl Peglau and placed on the intersections of the roads in East Germany towns in 1969. It represented a men with a hat crossing the street for the green light and standing for the red. After the fall of the wall in 1989 the Ampelmann was meant to be replaced.

But Markus Heckhausen saw the potential of this funny figurine and turned a couple of them into lamps for home use. Little by little they were again introduced as traffic lights due to their gaining popularity, in 2005. Today every German land has the freedom to adopt it's own traffic lights design, but a lot of them adopted the Ampelmann.

The Ampelmann is present on Berlin's streets and closer to me in Saarbrucken and in 2007 LET lights were placed behind the figurine for better visibility and cost control.

In Berlin the home lamps producing company founded by Heckhausen has 8 shops where they are selling over 600 products based around the green figurine of the Ampelmann. Of course I bought some earrings which I wore in Berlin and I will wear them again on certain occasions.

I know that reading the title you were maybe thinking that I will write about the Bear of Berlin in a country which to my knowledge doesn't have bears, but for me at this time in my life the Ampelmann has more meaning. I'm not a nostalgic of the time when the symbol was created, by the contrary I wish that time was erased from the history and our memories and I wish it would not influence us still, but one has to recognise the importance of symbols.

I see the Ampelmann as a positive symbol of a country very much affected by history. So if you find yourself in Berlin looking for a souvenir, go to one of their stores.

Hope you liked my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca

October 30, 2017

Belgium - Binche and Mons - Discovering Belgian towns one at a time

I really should travel more. I know compared to a normal person, I do travel a lot, but I live in the middle of Europe, if I don't make it an effort to get out of the house and see new stuff, what is the point of living here?

And believe me the effort is not that great, basically in every direction there is something new and interesting to discover. My point, I went to Charleroi in Belgium to get someone to the airport and we were left with half a day. We could have gone back to Luxembourg or search the area. Ever since we moved to Belgium and I've started researching Belgian traditions, I've wanted to go to Binche. There is nothing special about the town, except that it is a town wrapped around the Binche carnival. The Gille is a specific character who resides in Binche and you maybe spotted him at carnivals in the area. He is the one throwing oranges at people.

The Gille intrigued me since my first carnival in Arlon (I've wrote about carnivals in Arlon, here, here and here). Why is he giving oranges and not candies like everyone else? Is he preoccupied with children's health? And why oranges? Why not something traditional to the area, like apples?

I've wanted an answer to these questions for a long time and a trip to Binche seemed like a good idea to get them. Although everywhere you look in Binche the Gille is mentioned, the answers were not easy to find, I did learn a lot about  Belgian traditions and I promise to write a special post about the Gille and his friends later this week.

Overall the town was nice, the centre was small and picturesque as you can see it from my pictures. I would not recommend to go especially to Binche if you arrive in Belgium, but maybe visit it together with another town, as we did.

After Binche we went to Mons. This small Belgian town was an European Cultural Capital last year and I wanted to see if it was something special. Turns out it wasn't. If you live in Belgium and you are used with Belgian towns, Mons is no different. I would say that the European money helped it a lot, cause it's cleaner than others, it had a lot more museums and tourist attractions and better roads, but other than that, Arlon could be an European Cultural Capital no problem. It was an interesting town though and it was worth a visit, but again Mons was not one of the towns for which one would come especially to Belgium. If you live in the area and you happen to pass it on the motorway, yes, but don't go out of your way just to visit Mons. That is my opinion.

I'll leave you with pictures:
Binche
Binche
Binche
Binche
Binche
Mons
Mons
Mons
Mons
Hope you like my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca
There was an error in this gadget