Translate

November 20, 2017

Luxemburg - Cărți despre migrația românească

Dragilor,

revin cu o postare în Română pentru că eu zic că trebuie să citiți aceste cărți. Nu cred că mai există om în România care să nu fi fost lovit de acest fenomen al migrației și fiecare dintre noi fie am migrat, fie avem copii plecați din țară, fie vreo sora sau un frate, vreun unchi sau un vecin, așa că audiența pentru această postare ar trebui să o justifice.

Eu am studiat nițel acest fenomen la universitate și am citit în mare articole academice care explicau cum și de ce, dar ca orice articol academic, nu aveau suflet, ori pe mine asta mă interesa. Desigur dacă vreți să aprofundați tema chiar vă rog să vă îndreptați și spre articolele academice, dar eu azi am să vă vorbesc despre povești. Mi se pare că povestirea are un efect terapeutic fantastic. Pe mine faptul că am verbalizat problemele mele m-a făcut să le conștientizez și să încerc să le repar. 

Pentru unii migrația asta este un proces extrem de dureros. Am cunoscut persoane care au trăit adevărate drame din dorința de a reuși undeva, de a nu se întoarce cu coada între picioare acasă. Din fericire nu a fost cazul nostru și din fericire multe dintre poveștile migrației sunt pozitive. Nu o mai iau de la capăt să vă povestesc de ce am plecat eu, dar în capul meu niciodată o întoarcere în România nu e un eșec, ba din contră. Însă am întâlnit și oameni care gândeau așa.

Pe scurt, a migra înseamnă să o iei de la 0 sau chiar sub 0, pentru că trebuie să reînveți tot, uneori chiar să înveți o nouă viață. Din fericire acum suntem în UE și procesul migrației (cel puțin în Europa) este mult ușurat, dar oriunde am merge trebuie să învățăm o nouă limbă, să acceptăm calificări diferite de ce avem acasă, să fim departe de familie și prieteni, să avem un nou stil de viață, chiar ce mâncăm să fie diferit.

Desigur acum vorbim de migrația de bună-voie, dar nu întotdeauna a fost așa, iar prima carte despre asta e.
Probabil că recunoașteți cartea, face parte dintr-o serie de cărți despre Familia Regală a României, este scoasă de Humanitas și cred că se mai găsește încă în librării. Trebuie să recunosc din capul locului că eu nu aș fi pus mâna pe această carte dacă nu i-aș fi văzut recenzia pe undeva. Așa că am cumpărat-o și am citit-o și spre deosebire de alte cărți din aceeași serie se citește foarte ușor. Cartea este o ușă deschisă spre niște vremuri în care noi nu am trăit, dar am integrat-o la cărți despre migrație pentru că Principesa Ileana a migrat din România și și-a trăit povestea cu demnitate. Cartea pe mine m-a făcut că să întreb ”ce ar fi fost dacă...” și cumva să regret că acele timpuri au făcut parte din istoria României atât de puțin timp. Ca un bonus, dacă sunteți pasionați de viața Reginei Maria a României, în această carte veți citi și puțin despre viața ei, din perspectiva fiicei ei, Ileana.
Tot o carte scrisă din perspectiva fiicei este și aceasta. Marie-Helene Fabra Brătianu este nepoata Elenei și a lui Gheorghe Brătianu și fiica Ilenei Brătianu. Este o doamnă ce s-a născut și a trăit la Paris, deci nu a migrat, dar cartea ei este despre migrație. Pe scurt povestea e așa, Ileana Brătianu a fost salvată de către părinții ei prin trimiterea în Franța înainte de venirea comuniștilor. Vedeți că primele cărți au un pic din acel parfum ce mi se pare că România l-a pierdut. Ea (Ileana Brătianu) ajunge la Paris, se căsătorește și apare Marie-Helene. După Revoluția din 1989, Ileana merge destul de frecvent în România și aproape că își împarte viața între Franța și România, iar Marie-Helene nu înțelege de ce mama ei ar face așa ceva. După moartea mamei, ea trebuie să vină în România să rezolve câteva probleme și descoperă viața mamei ei în România, cum era tratată, ce făcea și încearcă să afle de ce mama ei a preferat să își împartă viața în două și până la urmă ce era așa fantastic în România. În carte sunt inserate și fragmente din viața Elenei și a lui Gheorghe Brătianu, după venirea comuniștilor Elena ajunge cumva în Franța, dar Gheorghe Brătianu este închis la Sighet, unde moare. (Dacă aveți cea mai mică urmă de simpatie sau nostalgie pentru ce a fost vă recomand să ajungeți la memorialul de la Sighet.)
Ultima carte este una foarte actuală, este despre un alt fel de migrație. Nu e vorba de prinți și prințese, despre figuri marcante ale istoriei, ci despre oameni simpli și normali ce au ales calea migrației pentru un viitor mai bun, al lor sau al copiilor lor. Cartea vorbește și despre înstrăinare, pe care eu una o simt acut și doare și până la final speri că eroina va reveni acasă. Nu am să vă stric surpriza. Cartea vorbește în special despre migrația spre Italia și despre dramele românilor ce acum fac parte din cea mai mare comunitate românească din Europa. Dacă vă surâde ideea de a pleca din România puneți mâna pe această carte. Dacă ați plecat deja, vă rog citiți-o. Știu că sună cinic, dar eu m-am bucurat că nu sunt singura și că până la urma nu sunt nebună că îmi e dor, deși altora nu pare să le fie.

Cam astea au fost cărțile despre migrație pe care am vrut să vi le arat. Desigur sunt mai multe, dar eu nu prea rezonez cu cărțile scrise funny despre acest subiect, că sunt și din astea. Pe mine mă cucerești cu povești, iar dacă poveștile au eroi actuali sau cu care să mă pot eu identifica, atunci și mai bine. Dacă știți astfel de cărți vă rog să îmi scrieți. Mă găsiți aici
Raluca

November 15, 2017

Belgium - First Christmas Market of the season

Every year I feel less and less prepared for the Christmas Season or Holidays Season. Somehow I feel that the years pass so fast and there is Alin's birthday, then St. Patrick's day, then May's 1st holiday, then the real summer holiday, then my birthday, then Christmas all packed in a flash. I may be getting old and grumpy, but when I see Christmas stuff in September or October I feel like crying. I know there is a reason behind this, but somehow it doesn't seem right.

First Christmas market of every season is of course organised by a store and it's the plants and decorations store in Messancy, Belgium. This year they started the Christmas market at October 20th, which for me is way too early. But by the beginning of November, curiosity got the best of me and I went there to see it. That is because it is really good looking and every year they arrange the decorations in form of rooms with a central piece, a table, or a chair and the tree, and the decorations on the sides. Every year they have a gold room, a silver one, a red one and a coloured one. This year they introduced a crafty one as well. For me (Coca-Cola generation) the Christmas is only red, so I'm not that interested in the other rooms and that is also good for our budget :)

This year I only bought one decoration, although there were more that I would have wanted, but I have so many Christmas decorations, that I remember last year I even decorated the spare room and still there were some I've left in the box.

Here are some pictures. Although every year I take pictures and either share them on my social media or do a blog post about the market, I still don't know of I am allowed to take pictures.







Hope you liked my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca

November 13, 2017

Luxemburg nu e raiul pe pământ

În ultima vreme cred că numărul românilor care locuiesc sau lucrează în Luxemburg s-a dublat. Primesc zilnic întrebări, mi se cer sfaturi, văd pe grupurile de fb. oameni care vor să vină în Luxemburg. La ce veniți, fraților?

Nu știu cine a lansat zvonul că în Luxemburg se trăiește bine și acum toată lumea dă buluc, fără o minimă documentare. E așa mare sărăcia în România, e asa mare disperarea? cât să vii fără nici un plan că ți-a cășunat ție că în Luxemburg se trăiește mai bine și că ce țară frumoasă?

Eu locuiesc aici de 5 ani și poate am fost eu marcată prea rău de criza din 2008, care b.t.w. nu a ajuns deloc în Luxemburg, că acum mă aștept să vină potopul și să ne măture pe toți. Când văd case cu trei camere și o baie jumătate că se vând cu un miliard de euro, mă întreb dacă oamenii ăștia sunt nebuni? nu or avea și ei un deja vu? nu au avut prieteni care au rămas fără garsoniera de 40 de mii în Militari prin 2009 pentru că nu au putut să își plătescă ratele?

Să o luam ușurel și să combatem tot ce am auzit în ultima vreme.

1. În Luxemburg joburile ce se găsesc pe piață sunt de la nivel de facultate în sus. Vânzătoarea de la Auchan vorbește 4-5 limbi străine, iar cei mai mulți au cel puțin un masterat, dacă nu cumva și doctorate și MBA-uri și alte chestii de genul ăsta. Deci forța de muncă ce se caută în Luxemburg nu e doar calificată, e supra-calificată. Desigur e nevoie și ca cineva să ne lege șireturile, desigur există și joburi pentru necalificați, că doar ei luxemburghezii nu se nasc trilingvi, dar tot în Luxemburg există mari comunități de italieni și portughezi. Dacă există astfel de joburi se trag unii pe alții, iar tu ca român nu ai nici o șansă.

2. În Luxemburg fără Franceză la nivel conversațional ești mort. Da, noi suntem români, deci deja e un avantaj, vorbim o franceză de gen ”furculision” și zicem că ne descurcam. Greșit. Cum spuneam aici mai toată lumea știe limba lui maternă, engleză și franceză și poate luxemburgheză. Și toate astea la nivel avansat spre nativ. Dacă vii aici fără un job și doar cu engleza vorbită așa și așa, îți urez multă baftă și te rog să îmi dai rețeta.

3. În Luxemburg dacă vorbești luxemburgheza ți se deschid mult mai multe uși decât cu orice altă limbă. Și cumva mi se pare corect să fie așa. Și noi românii când vedem vreun ambasador că rupe două cuvinte în română ne crește stima de sine. Discuția e mult mai lungă aici, dar ei se promovează ca fiind deschiși și primitori, și e o mare gargară. Într-un cerc de luxemburghezi dacă nu vorbești măcar stricat luxemburgheza (stricat e un fel de-a spune că până prin 2003 nici ei nu prea știau ce e stricat și ce nu), multă baftă să îi mai vezi din nou.

4. E doar parte din adevăr că salariile sunt mari. Da sunt salarii mari la modul de să îți cumperi un apartament în România pe lună, dar de la nivel CEO în sus. Restul, da trăim bine, dar nu mai bine decât trăiesc cei din România. În plus viața e așa de scumpă în Luxemburg că cei mai mulți fie fac sacrificii să locuiască în oraș, fie se mută peste graniță sau la țară. Nu am văzut în viața mea atâția oameni în supermarket cu listele după ei, citind prețuri și etichete și căutând oferte. Dacă nu ești luxemburghez să îți fi lăsat mămica o moștenire considerabilă sau dacă nu ești căsătorită cu un luxemburghez, nu vei intra niciodată într-un supermarket luxemburghez să îți iei ce vrei tu de pe raft. Nici măcar la salariu.

5. Job-urile nu stau pe pereți și nu te așteaptă nimeni cu covrigi în coadă. Sfânta pilă e mai sfântă aici decât în România și dacă în România ”ne descurcăm”, ”ne mai facem o relație” aici e greu spre imposibil. Deci dacă nu v-a zis amicul vostru de vreun job sigur sau dacă nu ați semnat un contract din țară, nu știu sincer de unde aveți curaj să veniți aici. Chiar și supra calificați nu aveți nici o șansă. Job-urile se dau așa: primii sunt luxemburghezii, dacă nu se găsește un luxemburghez, se caută un italian sau portughez, da eventual la a doua, a treia generație de locuit în Luxemburg și deci având toate calitățile, iar dacă nici așa nu merge se caută peste graniță un francez sau un belgian, mai răruț un neamț (că ei se simt bine în țara lor și nu o dau pe Luxemburg). Abia după aceea se caută un european (și noi suntem Europeni), iar din ce aud de la colegii mei, să fii non-EU e o sentință, greu găsești ceva, plus că birocrația te omoară.

Așadar, dragilor, nu vreau să credeți că m-am ajuns și nu vreau să mai trag alții după mine. Chiar m-as bucura să vină românii pe capete, să avem o comunitate închegată, să fie evenimente și să fim o forță, să ne ridicăm unii pe alții și să ne ajutăm (e doar o iluzie, românii nu sunt uniți nicăieri), însă realitatea e mult mai dură. Nu mai credeți tot ce auziți și nu mai plecați cu capul înainte. Aveți atâtea mijloace de informare la dispoziție, că nu aveți nici o scuză.

Raluca

November 6, 2017

Germany - Berlin - An East German symbol made it to our days - The nice story of the Ampelmann

I don't know how I'm doing it, but every time I go to Berlin I'm looking for symbols. Last year I went on a summer school which took me from Warsaw to Krakow to Berlin and Trier so I've started in Poland looking for symbols and signs and continued throughout the journey. That was sort of my goal for the trip.

This year I was walking Luna on the Unter den Linden boulevard and spotted a very trendy store build around the Ampelmann. I was intrigued and I wanted to find out more. They even let me inside with Luna and told me the story of the Traffic Light Men.

Turns out that this Traffic Light Men was designed by Karl Peglau and placed on the intersections of the roads in East Germany towns in 1969. It represented a men with a hat crossing the street for the green light and standing for the red. After the fall of the wall in 1989 the Ampelmann was meant to be replaced.

But Markus Heckhausen saw the potential of this funny figurine and turned a couple of them into lamps for home use. Little by little they were again introduced as traffic lights due to their gaining popularity, in 2005. Today every German land has the freedom to adopt it's own traffic lights design, but a lot of them adopted the Ampelmann.

The Ampelmann is present on Berlin's streets and closer to me in Saarbrucken and in 2007 LET lights were placed behind the figurine for better visibility and cost control.

In Berlin the home lamps producing company founded by Heckhausen has 8 shops where they are selling over 600 products based around the green figurine of the Ampelmann. Of course I bought some earrings which I wore in Berlin and I will wear them again on certain occasions.

I know that reading the title you were maybe thinking that I will write about the Bear of Berlin in a country which to my knowledge doesn't have bears, but for me at this time in my life the Ampelmann has more meaning. I'm not a nostalgic of the time when the symbol was created, by the contrary I wish that time was erased from the history and our memories and I wish it would not influence us still, but one has to recognise the importance of symbols.

I see the Ampelmann as a positive symbol of a country very much affected by history. So if you find yourself in Berlin looking for a souvenir, go to one of their stores.

Hope you liked my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca

October 30, 2017

Belgium - Binche and Mons - Discovering Belgian towns one at a time

I really should travel more. I know compared to a normal person, I do travel a lot, but I live in the middle of Europe, if I don't make it an effort to get out of the house and see new stuff, what is the point of living here?

And believe me the effort is not that great, basically in every direction there is something new and interesting to discover. My point, I went to Charleroi in Belgium to get someone to the airport and we were left with half a day. We could have gone back to Luxembourg or search the area. Ever since we moved to Belgium and I've started researching Belgian traditions, I've wanted to go to Binche. There is nothing special about the town, except that it is a town wrapped around the Binche carnival. The Gille is a specific character who resides in Binche and you maybe spotted him at carnivals in the area. He is the one throwing oranges at people.

The Gille intrigued me since my first carnival in Arlon (I've wrote about carnivals in Arlon, here, here and here). Why is he giving oranges and not candies like everyone else? Is he preoccupied with children's health? And why oranges? Why not something traditional to the area, like apples?

I've wanted an answer to these questions for a long time and a trip to Binche seemed like a good idea to get them. Although everywhere you look in Binche the Gille is mentioned, the answers were not easy to find, I did learn a lot about  Belgian traditions and I promise to write a special post about the Gille and his friends later this week.

Overall the town was nice, the centre was small and picturesque as you can see it from my pictures. I would not recommend to go especially to Binche if you arrive in Belgium, but maybe visit it together with another town, as we did.

After Binche we went to Mons. This small Belgian town was an European Cultural Capital last year and I wanted to see if it was something special. Turns out it wasn't. If you live in Belgium and you are used with Belgian towns, Mons is no different. I would say that the European money helped it a lot, cause it's cleaner than others, it had a lot more museums and tourist attractions and better roads, but other than that, Arlon could be an European Cultural Capital no problem. It was an interesting town though and it was worth a visit, but again Mons was not one of the towns for which one would come especially to Belgium. If you live in the area and you happen to pass it on the motorway, yes, but don't go out of your way just to visit Mons. That is my opinion.

I'll leave you with pictures:
Binche
Binche
Binche
Binche
Binche
Mons
Mons
Mons
Mons
Hope you like my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca

October 23, 2017

Luxembourg - The bridge under the bridge - New Pont Adolphe

Pont Adolphe is in the heart of Luxembourg. It connects the railway area with the city centre and is one of the oldest bridges in Luxembourg. It is an ached bridge, it was constructed between 1900 and 1903 and it bares the name of Grand Duke Adolphe. In latest years it has become some sort of a symbol of Luxembourg and one could see it on most postcards and is always photographed by tourists, mainly because you can see it better from Place de la Constitution or Golden Lady Square. 

When we arrived in Luxembourg the bridge was about to go under reconstruction and reinforcement stage because the Luxembourgers decided to introduce or reintroduce trams in the city. The bridge caught my attention because one of my colleagues made a presentation about the linguistic landscape related to the bridge. From them on, I've observed more the fuss that went around the bridge. 

This year the reconstruction was finished and the Adolphe Bridge had not one bridge but two, one on top of the other. The under-bridge was designed for cyclists and pedestrians, but the bloggers and journalists discovered the great pictures one could take from the under-bridge to the Petrusse valley. 

As a new tourist attraction and photo opportunity I made it my purpose to take the same pictures on a sunny day and that's what I did last week. As it happened I kinda caught the golden hour on my way from the centre to the railway station.





So here are my pictures of the bridge. One thing though, i think someone should install some speed bumpers for cyclists cause in one or two instances it was kinda dangerous to be a pedestrian on the under-bridge.
Hope you like my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca

October 19, 2017

CinEast is happening right now in Luxembourg

Somehow this year I did not have as much time as I would have liked to go to the movies for CinEast. If you don't know what I'm talking about, here is the link.

CinEast is the festival of Central and Eastern European Movies and is happening every year in Luxembourg and every year is getting better. I think (I hope I'm not mistaken) this year is the 10th edition.
Last year I was bothered that Romanian Cinema was not so much into focus, but this year I'm impressed. The Romanian movies are great and there is one Romanian evening, a meeting with the actor Adrian Titieni which if you are Romanian or you are into Romanian movies you might have spotted him in most of the recent ones. The meeting is actually tonight and if all goes well, I hope to be there.
To my shame (Romanian expression translated ad litteram), I only managed to see one movie, "Marița". I would not say I've loved it, because I didn't. One hour and a half with a lot of long and useless scenes for me was a little bit too much. Somehow Romanian cinema still things it is ok to do that, hoping probably that the audience won't be bored. We were. But it was a Romanian movie, the only comedy in the festival, I had to see it. And overall the movie was ok. I've liked the jokes placed here and there, I've liked the actors and actually Titieni was great. I hope I'm not wrong, it was the cinema debut of the director, Cristi Iftime. He will definitely know next time.
Later edit:
I managed to go to the meeting with the Romanian actor and it was ok. I've learned a few things about this job and about the preparations that happen before the movie is even filmed. The talk was with a young Romanian actress who lives in Luxembourg or something, Larisa Faber. Unfortunately I wasn't able to stay and watch another Romanian movie and I think today already the movie screening section of the festival is over. Next year!

So, I think there are three more days packed with good movies, go and see them!
Hope you like my little article. If you did, please share it. You can find me at fb. page: Dichisuri.ro
Raluca

October 16, 2017

Luxembourg - Visit a castle with your dog - Petopia event

I won't stop admitting how fast things change in Luxembourg. Five years ago with English you would end up staying at home on a Saturday evening, not because of the lack of events, but because you had no idea about them. Social media accounts in English were just few and almost no one would bother do to fb events for an actual event. So you were left with the occasional poster on the side of the road or finding events and fun things to do from friends.

It's totally different right now and for a Saturday evening one can choose from a wide range of events.

The expat online communities are bigger and stronger and there are even specific Facebook groups, such as the one of pet owners. In one of these groups I found my pet sitter and recently I've discovered something that I thought I had to try.

This online community, Petopia, organises a lot of events where you can bring your dog. There are places where one couldn't normally bring their pooch. So for examples, they had a visit to the cider producing farm in Luxembourg, another event was with pet detectives, in the escape room. Unfortunately places do go fast and if you are not on fb. at the right time you might miss them.

Fortunately for us, I've spotted an event which was right up our alley, a castle visit with your dog. Of course by the time I found out about the event it was sold out, but we were lucky. The day before the event two places became available. Of course I've grabbed them, not even asking my husband because I knew he was a fan of castles and we did visit that particular castle, but never with Luna.

The next day we had to actually rush (fingers crossed we did not grab a ticket) the 45 km from Arlon to Bourscheid, a little town in Northern Luxembourg. We were there on time and the visit started.

It was a normal visit, just that our group had 20 people and about 8 dogs. We had a private, guided tour of the castle and it was funny to see how the different breads would cope with steep staircases and narrow pathways.

Luna had the time of her life, she got to meet a little bit the other dogs before the visit and they all payed attention to the guide, just like humans. Even more she got to smell walls dating from the medieval times and not just stay outside with me while Alin would visit the castle, as we would normally do.

It was a fun event and I am glad we took the chance and went. Let's hope I would spot in time the next events so we would have more fun doing things together.

Groups such as this fill in a need. If it was up to me I would take Luna everywhere with me, but unfortunately, even thou Luxembourg is more open to dogs than Romania, Luna is still not allowed in most places. I guess if you have a well behaved dog, taking it with you shouldn't be a problem.

I'll leave you with some pictures:















If you liked my post and find it interesting please do share it on social media. You can find me at my fb. page: Dichisuri.ro
Raluca
There was an error in this gadget