Treasures from the brocante - Thank you MJP!

You guys I can't believe it's been two years since I've last posted on this blog. Thank you so, so much if you manage to find somehow this post and give me some feedback. 

So the story is simple, really. 

It's Spring time here in Arlonia (for the readers of this blog who just come to join me, Arlonia is some bits of Luxembourg, some bits of Belgium, some bits of France and some bits of Germany and the Netherlands, I could as well call it the Grande Region or the Greater Region or Benelux and France and Germany, but Arlonia, to me, sounds nicer) and the brocante (brocante is similar to thrift market, car boot sale, garage sale, second hand market, flea market, but it is the word in French) season is open. Usually in Arlonia the brocante season starts in March and finishes in October, so during the warmer months each city or town picks a Sunday to do a brocante. Don't ask me the rules of a brocante cause I don't know, who could sell, what could be sold, but what I know is that almost every Sunday there is a brocante somewhere in Arlonia. 

I stumbled on this particular brocante by pure chance, cause I was acting as a guide for some guests, we were visiting Luxembourg and in Knuedler there was this brocante. I think the guests are important as well for this particular story, because the ladies are experts in wooden furniture and craft objects and in textiles from a prestigious museum in Romania, the ASTRA Museum in Sibiu.

And as we were walking, debating what to buy and, most importantly, what to do with what we bought, my eyes fell on a cardboard box with old textiles. I always love to look through old textiles, most of them hand made.

I first saw the year, exactly 30 years older than me, and then I've examined the object. It was 5 euro, but only if you do hand embroidery or hand stitching you can quantify the amount of work that went into producing this tiny object. It is embroidered, it has lace, the cloth is prepared with hems and stitched in the shape of a pouch or maybe a pillowcase.

To me it looks like a school project.

So 4 years after the war, MJP (I like to thing it was Marie Jeanne) had to do a school project showing what she (or he) learned in the craft classes. It is well executed with attention to details, I hope MJP got a big grade on the project.

Now why did I say my guests are important?

Because the textile expert is not expert in regular Romanian textiles, but in Transylvanian Saxons textiles. And the Transylvanian Saxons used to write their name or just their initials on their clothes and on their houses and on their objects. True, this is a school project, the pouch doesn't seem to ever been used and the initials are there to show who made the school project and maybe differentiate with the others in the class, but what a nice coincidence. Moreover the Transylvanian Saxons first came from a region very close to Arlonia, way earlier than the war and 1949. BUT is still a nice coincidence.

NOW I do hope to pop back here again sooner than two years, I've forgotten how much I love to write on this blog and believe you me, in the span of two years I have plenty of topics and ideas to write about, so keep close.

As always, Raluca

Cercei pictaţi din Letonia

Dragilor,

noi în Luxemburg nu avem foarte mulţi prieteni, de fapt nu avem prieteni dacă e să comparăm cu Dublinul, Bucureştiul sau Iaşul. Însă şi cei pe care îi avem aleg să plece spre mai bine, sper eu.
E şi vina noastră, pentru că devii selectiv, cu vârsta, însă şi românii din Luxemburg sunt din alt aluat faţă de cei din Dublin, nu am crezut niciodată că e posibil, dar aşa este. Şi dacă în Dublin în mai puţin de 4 luni eram invitaţi la cine şi aveam prieteni buni, aici după trei ani abia dacă aveam 6 prieteni, din care au mai rămas 4. E greu. Probabil că am să vă povestesc cu altă ocazie care e treaba cu românii din Luxemburg, care (cei mai mulţi) au cam uitat de unde au plecat în momentul în care au dat de bani.
Avem în schimb amici de toate națiile, amici de un suc, dar rămân la părerea mea că un prieten bun îţi poate fi doar un român. Poate mă voi contrazice vreodată...
Însă să revenim la lucruri frumoase, iar azi chiar vreau să vă arat ceva fantastic (părerea mea). E vorba despre cercei pictați de mână care au ajuns la mine tocmai din Letonia. Etsy e de vină, iar dacă vreţi mai multe detalii vi le dau bucuroasă.

V-am mai povestit eu despre accesoriile hand made care au suflet. Şi cum să nu aibă suflet un cadouaş împachetat atât de frumos. Clipele alea petrecute pentru a lega o fundiţă pe care unii abia dacă o observă, mie mi se par magice. 

Aşa arăta cutiuța desfăcută  

Iar ei sunt minunile din interior 

Evident că nu am rezistat şi am făcut o ședință foto în cel mai nou şi mai frumos colţ al casei mele 

Pozele sunt cele neprelucrate, dar doar ştiţi că eu nu mă omor cu prelucrare pozelor :) 

Birou de domniță cu oală românească, lavandă belgiană şi cercei letoni 

Aceștia îmi plac cel mai mult 

Cât de curând am să îi port şi îi veţi vedea cât de bine se aşează şi nu sunt grei deloc, deşi par a fi dintr-un lemn.

Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca

Polonia - Cercei ceramici în formă de collie tricolor

Dragilor,

v-am zis ce mult îmi plac mie bijuteriile hand-made? Cred că am o grămadă, nu mai am timp fizic să le port pe toate, unde mai pui că port aceeași cercei de 2 ani, dar când şi când mă mai apucă cochetăria şi pot să mă laud că am convertit la hand-made multe dintre colegele de la master. Le-am povestit de Breslo, dar de aici e mai greu de accesat decât Etsy. Aşa că le-am iniţiat pe Etsy şi una dintre colege pasionată de bijuterii şi-a deschis şi magazin. Mie îmi plac pentru că sunt unici. Am eu o păsărică, nu îmi place să port ce poartă toată lumea. O fi venind din trecutul meu comunist, când toţi aveam acelaşi fel de tricouri chinezești? O fi moștenire genetică? Cine mai ştie? Important e că am descoperit hand-made-ul şi că în acest fel, chiar şi produsele asemănătoare nu sunt total la fel.
Cerceii din poză vin din Polonia. Întâi i-am descoperit pe cei portocalii, apoi pe cei în formă de collie, iar proprietara magazinului a fost drăguță şi mi-a făcut cu collie tricolor. Ce să ceri mai mult?
Deja i-am purtat pe ambii o dată şi pot să spun că sunt foarte ușori şi comozi. Pe cei portocalii i-am uitat în ureche şi am dormit şi noaptea cu ei, deşi eu de obicei scot cerceii noaptea. Şi nici nu mi-au făcut vreo rană la urechi, deşi s-ar părea că am o sensibilitate la anumiți cercei.
Eu denumesc produsele hand-made, cadouri cu suflet. Mă bucur ca un copil de câte ori deschid câte o cutie, pentru că fiecare creator găsește moduri inedite de a împacheta. Nu doar trântește o punguță cu fermoar şi aia e. Unele au şi câte un mesaj ascuns, e cu adevărat interesantă toată povestea, nu doar produsul în sine! Cu aceştia şi cu ce mi-am cumpărat înainte, consider că am accesoriile pentru această vară!

Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca

Săptămână cu happy beginning :)

Salutare dragilor,

nu am timp nici să îmi văd de mine, dar fix atunci când am treabă mie îmi arde de orice altceva. Am intrat doar să vă spun că am început săptămâna bine. Am avut o discuție constructivă cu posibilul coordonator al tezei mele de master, apoi am primit minuni hand made prin poștă şi a şi ieşit puţin soarele, cât să deschid eu toate geamurile să intre pe deplin în casă. Am o săptămână plină, deci nu ştiu sincer dacă voi mai ajunge pe aici, dar voiam să vă spun să purtaţi totdeauna sau pe cât posibil accesorii hand made pentru că pe lângă că sunt unice, eu cred că vin cu puţin din sufletul celui sau celei care le-a făcut. În plus e o adevărată bucurie să deschizi micile pachete, totdeauna vin frumos ambalate şi se vede că cel care le-a expediat chiar s-a străduit şi nu a cumpărat doar o cutie de cadouri de la supermarket.
Să începem aşadar prezentările!

Şi în România există o fată care face bijuterii brodate, dar preţurile sunt mai mult decât prohibitive şi în plus sunt montate în argint, probabil de aici şi preţul. Pe mine însă nu mă atrăgeau, deşi mă atrăgea conceptul. Şi după ce am căutat metode să îmi fac eu propriile bijuterii brodate, mi-am dat seama că m-aş apuca de cu totul altă artă, alte instrumente şi alte materiale, aşa că m-am lăsat păgubaşă. Norocul a fost să găsesc pe etsy o slovacă ce face bijuterii brodate, iar preţurile sunt mai mult pe placul meu.
Broșa şi pandantivul cu collie le-am comandat prin ianuarie şi am făcut în felul acesta şi o donație pentru editarea unei cărţi despre un cățel (domnul Tic). A fost o perioadă dificilă pentru noi, am crezut că o pierdem pe Dea, aşa că mi s-a părut cel mai nimerit mod de a mi-o aminti şi de a o avea în continuare alături. Bijuteriile au venit tocmai din Iaşi şi sunt atât de delicate şi de migălite că îmi e şi frică să le ating. Cea care le-a făcut cred că a muncit ore întregi la ele şi a fost atentă la toate detaliile, inspirându-se doar dintr-o poză. Rezultatul mi se pare fantastic!

 Nu vă pot spune cât mă bucur că Dea este încă alături de noi şi că întrezărim luminița de la capătul tunelului. Nici nu mai protestează când îi fac poze, iar azi s-a bucurat că am lăsat-o să miroasă obiectele mele pentru că de obicei nu are voie. Nu cred că s-a prins că e ea pe pandantiv, dar le-a mirosit îndelung şi chiar a şi încercat să le guste.

Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca

Cercei creaţi de mine

Cum m-am nimerit în centru am intrat la unul din magazinele cu mărgele ce se aflau pe drumul meu. Nu am găsit ancore să fac brăţări aşa cum vă povesteam acum două zile, desi le-am studiat şi teoretic aş şti să le fac, dar am găsit alte lucruri care mi-au dat idei. Şi din idei au ieşit trei perechi de cercei, cele pe care le vedeţi fotografiate mai bine sau mai puţin bine. M-am chinuit niţel că nu aveam insrumentele şi am învârtit nişte chestii mai brutal aşa şi arată cam din topor, dar din fericire nu se văd decât la o analiză atentă. Cerceii cu fetiţe sunt cumva ediţia a doua revizuită şi adăugită :), dar ceilalţi sunt al prima ediţie. Mai am nişte chestii din metal auriu, aşa că în măsura în care îmi va reveni cheful de meşterit, le voi lucra şi pe acelea. Până atunci sper să vă placă :)

În ultima perioadă mi-a cășunat pe culoare verde. Nu ştiu de ce, că nu mi-a plăcut niciodată. Poate din cauza verdelui irlandez pe care îl văd în fiecare zi în fiecare parc sau chiar de la fereastră. Mi-am cumpărat balerini verzi şi o gentuţă verde şi cât de curând vreau să le port împreună. Sper să ţină şi vremea cu mine :)

Raluca

Cat de simplu şi totuşi cât de frumos

Anul acesta se poartă toate chestiile nautice sau care ţin de mare. Cum încă nu m-am obişnuit cu clima din Dublin probabil că toată vara mă veţi vedea, din nou, cu o geacă şi blugi, fără să conteze ce am pe dedesupt. De aceea cred că diferenţa o vor face accesoriile.
Spuneam că se poartă chestii nautice şi deşi credeam că dungile orizontale îngraşă, am găsit o bluză cu astfel de dungi, care nu doar că nu mă scoate mai grasă, dar chiar arată bine pe mine. Cel putin mie îmi place şi asta contează cel mai mult. Unde mai pui că am găsit-o la reduceri :D
Şi ce poate fi mai nautic, decât o bluză cu dungi orizontale?

În aceeaşi categorie eu încadrez această brăţară. Mi se pare foarte frumoasă, deşi este foarte simplă. Se găseşte aici şi deşi cred că e cam scumpă, o recomand. Eu nu îmi voi cumpăra ci voi încerca să mi-o fac singură. Tot ce îmi trebuie e funie medie de grosime şi o ancoră, detaliul cu ancora mi se pare special. Dacă găsesc ancore îmi voi lua mai multe, că abia ce spusei că se poartă accesorile nautice :)

Raluca

Hand made

De când am venit din România în septembrie nu mai am nici o scuză să nu meșteresc cutii. Şi am găsit la un magazin de 1 euro cutii, cu capac transparent, e drept, dar cutii. Mi-am luat 5. Am făcut doar una.
Am găsit la Tesco găletușe, am făcut patru, una terminată, trei în ultimele faze.
Am găsit sacoșe din pânză la Lidl, mi-am luat două. Nu am făcut nici una.
Mi-am luat cutii de la București şi din Budapesta. Am terminat 2.
Ce vreau sa spun e că nu mai am chef, nu mai am tragere să meșteresc nimic. Sunt supărată când chestiile nu ies cum trebuie, trebuie sa le refac, mă enervez, împachetez totul şi las pe data viitoare. Nu ştiu exact când o fi data viitoare, dar nu mai am chef.
Mi-am cumpărat şi șervetele şi acrilice şi nimic.
De când am venit am terminat un scaun cu treaptă de la IKEA, l-am decorat cu albastru şi alb.
Aş vrea să mă apuc să decorez, că îmi plăcea şi mă liniștea, dar până întind toate îmi trece orice chef.
Ce să fac?
Raluca

Accesorii din fetru

Că îmi plac accesoriile din fetru, nu are sens să vă mai spun.V-am pomenit de ele atunci când v-am spus că mi-am luat două broșe de la The craft desk.

Acestea sunt. Mi se par extrem de potrivite sezonului friguros și știu sigur că pot înveseli hainele alea oribile din făș, negre până în pământ care spre disperarea mea încă se mai poartă...

Anul acesta am recidivat și cred că peste măsură. Problema a fost că am descoperit broșele bu-bu pe facebook, apoi am intrat pe site. Din păcate eram departe și nu aveam nici o posibilitate de comandă. Apoi am venit în România în septembrie și înainte de a veni mi-am comandat să îmi ajungă, nu doar broșe, coronițe de păr, cercei, chiar și o brățară. Sunt cele de sus. Problema a fost că au ajuns în Iași la o zi după ce am plecat eu din Iași, așa că le-a luat tatăl meu de la poștă și au ajuns la mine în pachetul despre care v-am vorbit aici.

Le-am purtat alături de cele de anul trecut și cu siguranță le voi mai purta. Aici în Dublin am văzut accesorii din lână împâslită. Sunt faine, am să îmi cumpăr și din alea, doar iarna e abia la început, chiar dacă în Dublin sunt și 13 grade celsius :)

Raluca

Târg de meştereli

Ei bine, deşi ziceam că mă voi duce şi eu la târgul din noiembrie de pe Clontarf şi chiar am meşterit câteva treburi, am uitat cu desăvârşire că e 13, eu stăteam în 9 noiembrie de vreo săptămână. Aşa că duminică, atunci când o plimbam pe Dea pe promenadă şi am văzut că fix atunci e târgul m-am întristat niţel. Ei nu-i bai şi decembrie e o lună...nu neapărat că, cred în prostii da poate e mai bine că am uitat, poate îmi finisez obiectele şi poate am mai mult succes la târgul ce va să vină.

De cum am văzut anunţul ardeam de nerăbdare să merg să văd ce e nou şi să mai vorbesc cu oamenii. Aşa că i-am zorit pe Alin şi Dea să mergem mai repede la târg.

Pentru că acum eram practic familiară cu tot ce se vindea acolo am îndrăznit să scot aparatul foto şi chiar am făcut câteva poze.

Vă vine să credeţi că brăduţii din imagine costa doar 5 euro? Şi câta muncă şi cât material intră in ei...s-ar părea că şi aici meşterelile sunt foarte ieftine...

Şi cu toate astea târgul era mai mult gol, doi-trei cumpărători, deşi produse ar fi fost şi unele chiar mai faine decât ce se găseşte la IKEA sau în alte magazine ce vând şi decoraţiuni.

Mie mi-au plăcut cum erau aşezate mostrele de dulceaţă. Ce culori faine şi ce gust bun...nu am rezistat şi mi-am luat şi eu un borcănel pe care l-am şi golit pe jumătate cu clătite seara.

Dulceaţa, deşi ei îi spun marmeladă, este făcută de o tipă care stă într-o localitate lângă Dublin, deci numai drumul, încărcatul şi descărcatul, plus ingredientele şi îmbuteliatul şi zic că cei 3 euro plătiţi pentru un borcan sunt foarte puţini.

Nu judecaţi 3 euro egal 15 lei şi vai ce scump este, că în hipermarketuri e doar 5 lei. Aşa o fi în România, aici în hipermaketuri dulceaţa ajunge şi la 10 euro şi nu e făcută în casă de cineva, fără conservanţi şi cu ingrediente naturale...

Alin şi Dea mă aşteptau liniştiţi să ies din târg, pentru că nu am îndrăznit să intrăm cu Dea

La final, eu, Dea şi târguielile mele. Promit ca la cel din decembrie să îmi iau şi eu o măsuţă

Raluca

În week-end prin târgurile de handmade din Clontarf

Aşa cum am promis scriu despre târgurile pe care le-am vizitat în week-end. Eu am plecat de acasă cu ideea că vor fi târguri de handmade, doar că unul era de fapt o piaţă.
Sâmbătă, am citit eu pe net că în fiecare sâmbătă este Farmers Market în parcul St. Anne din Clontarf. Nimic interesant până acum, doar că pe lângă standurile fermierilor, organizatorii spuneau că ar fi şi crafts, adică articole meşterite de mâna omului. Aşa că ne-am urcat în Logănel şi am mers în parc. Noroc că era o zi faină, însorită şi mersul în parc nu a fost chiar degeaba aşa cum vă spuneam şi în postarea anterioară. Târgul era doar cu mâncare şi avea într-adevăr două mese ale unor tipe ce vindeu bijuterii. Una era chiar interesantă, cu împletituri de mărgele şi şiraguri de mărgele finuţe şi delicate, dar cum eu nu mă omor cu aşa ceva nu m-a tentat mai deloc. Alta era genul ala cu de toate, cam cum sunt ţigăncile la târgurile hand made din Bucureşti, cu bijuterii luate din Europa. Asta nu era ţigancă, dar se chinuia să fraierească lumea că bijuteriile alea ar fi fost făcute de ea, ba mai mult lăuda proprietăţile pietrelor folosite. Nu i-am dat mare atenţie.
Din păcate mi-a fost un pic jenă să fac poze standurilor în sine aşa că am fotografiat târgul per ansamblu. Şi cum este un târg săptămânal probabil că voi mai ajunge acolo şi îmi voi face curaj să dau şi drumul aparatului.
Duminică, deja începuse frigul. Noroc că târgul se ţinea într-o biserică foarte aproape de casa noastră. Aşa că în timp ce o plimbam pe Dea am zis să dăm o fugă. Ei târgul ăsta este lunar şi este organizat de artiştii handmade din Clontarf. Adică chiar era doar cu chestii meşterite. Numai că nu era semnalizat în nici un fel, publicitate nu am văzut să îi fi făcut cineva, aşa că târgul era cam gol. Ceea ce iarăşi m-a inhibat şi m-a făcut să nu scot aparatul. În schimb târgul acesta mi-a plăcut mai mult, pentru că m-am plimbat printre standuri, am admirat, am vorbit cu lumea, mi-am cumpărat o broscuţă ţestoasta, light catcher sau vitraliu şi o mingiuţă pentru Dea şi m-am hotărât ca la târgul din noiembrie să particip şi eu, dacă voi avea ce arăta până atunci.
Nu îmi pun mari speranţe pentru că v-am spus că nu prea era populat, dar măcar mai vorbesc cu lumea, mă cunosc ceilalţi oameni care se ocupă cu aşa ceva şi poate organizez şi ateliere, că ăsta ar fi scopul... Vedem, vă ţin la curent oricum cu evoluţia "standului".

The Red Stables Farmer Market

Aşa arăta piaţa că mai mult e piaţă decât târg

Aşa arată clădirea, ce am descoperit mai apoi că adăposteşte studiourile mai multor artişti.

Intrarea

Biserica St. Anthony din Clontarf, unde se organizează târgul lunar, următoarul pe 13 noiembrie 

O stradă, din spatele bisericii denumită sugestiv:)

Afişul de pe uşa bisericii şi un banner erau singurele indicii că acolo ar fi un târg

Dea, foarte fericită cu noua ei jucărie

Dea pe Clontarf în timp ce îmi întinfea bila să mă joc şi eu

Broscuţa mea vitraliu

Raluca

La magazinul de handmade din Budapesta

Am promis și uite că mă țin de cuvânt. În ziua în care am făcut un popas la Budapesta am fost la un mic magazin de handmade. Spun mic pentru ca am auzit ca ar fi unul enorm, raiul iubitorilor de handmade. Cum nu știam o adresă exactă, am mers la un magazinaș de cartier, foarte aproape de Piața Eroilor pe strada Gheorghe Doja sau in limba lor Dozsa Gyorgy la numărul 48.

Așa arată ușa magazinului, care este cumva într-un intrând, dar totuși foarte vizibilă de la stradă.

Nu cred că se vede mare lucru, dar sunt datele de contact și programul magazinului, de la 10 la 18 de luni pana vineri, iar sambata de la 10 la 14. Am observat că site nu au.

Așa arată o bucată a magazinului, ce mi se pare mie că nu este cu mult mai mare decât cel de pe strada Eforie din centrul Bucurestiului...nu îmi vine acum denumirea.

Oricum este destul de mare pentru a găsi o grămadă de chestii.

Asta e ce mi-am luat eu, adică:

- un kit de făcut cutii (este cutia verde din stânga sus), nu l-am deschis dar bănuiesc că sunt bucățile de lemn, un lipici și instrucțiuni - 990 forinti,

- un contur negru - 790 forinti,

- un adeziv special pentru decupaj - 590 forinti,

- 20 de servețele cu diferite modele - 1050 forinti,

- două invelitori de celular din pînză - 980 forinti, deci una 490,

- două oglinjoare din lemn - 580 forinti, 290 o bucată,

- trei figurine din lemn de halloween - 125 forinti o bucată,

- trei pachete cu figurine din fetru, două cu țestoase și una cu buburuze - 390 de forinti fiecare

- două hârtii de orez - 990 de forinti fiecare

În total am dat 8505 forinti, ceea ce in euro ar veni cam 29, iar în lei cam 120.

Erau și foarte multe cutii, dar cutiile nu prea aveam unde să le car, că nu mai aveam loc în mașină. Cea mai scumpă era cam 1200 de forinți, dar erau și promoții la niște cutii mai negricioase cu 300 de forinti. Oricum pentru un magazinaș mic era foarte bine aprovizionat. Erau și acrilice și adezivi și mult mai multe modele de șervețele și hârtie de orez, decât mi-am luat eu. Aveau și mărgeluțe pentru pasionații de așa ceva, dar nu prea aveau pandantive din fier sau de orice fel.

Acum mă întreb dacă din ăsta micul am făcut cumpărături de 30 de euro, în ăla mare câți bani aș fi lăsat? Oricum nu mă las până nu îl văd și pe ăla mare, dacă nu cumva o fi doar un mit, ca și mall-ul subteran din Budapesta pe care nu l-am descoperit în nici una din cele 6 sau 7 vizite, pe care le-am făcut până acum în capitala Ungariei:D

Raluca

P.S. Am descoperit ca au pagina de facebook și site, dacă voi vă descurcați cu limba lor puteți încerca.

Căsuţa noastră...

V-am spus că duc dorul meşterelilor mele aşa că am căutat metode să îmi fac de lucru. Bine am eşuat lamentabil cu o galetuşa şi o cutie de cafea pentru că adezivul este de fapt lipici pentru copii...in fine, e complicat...
Şi ca să nu existe alte experimente ratate mi-am cumpărat de la un magazin pentru copii o căsuţă irlandeză. Bine acum căsuta nu seamănă cu nici o casă din Dublin sau din Irlanda, ci seamănă mai mult cu bojdeuca lui Creangă sau cel puţin aşa mi s-a părut mie.
Şi cum aveam în set culorile şi pensonul am pictat casuţa nu ca în model ci după inima mea. Aşa aş vrea şi eu o căsuţă, albă, cu ferestre şi uşă roşii, cu maci la bază şi cu acoperiş vechi, din care să iasă hornul...
De asta sunt visele, ca să fie visate:D. Şi cum căutam eu ceva prin blog, am găsit că v-am mai povestit de o astfel de căsuţă, aici. Deci căsuţe cu ferestre roşii există...
Raluca

Prima pereche de cercei făcută de mine

În Dublin, oricât de mult l-am luat eu la picior sau am căutat pe net, nu am găsit materiale pentru a meşteri cutii. Am găsit culori acrilice, dar se usucă de două ori mai greu decât cele pe care le am eu acasă, am găsit lipici destul de bun, dar lac nu găsesc şi pace. Ca să nu mai spun că de cutii sau serveţele de calitate, nici vorbă. Bine am noroc că sunt câteva site-uri în Germania care trimit şi în Irlanda, dar pentru trei şerveţele şi un lac chiar nu merită efortul. Oricum, şi în Bucureşti m-am prins destul de greu de unde să îmi iau cele necesare, mă gândesc că în Dublin va fi la fel de greu.

În schimb, în Dublin sunt cel puţin trei magazine cu mărgele şi accesorii pentru fabricat bijuterii. Unul l-am descoperit în martie şi mi se părea destul de bine aprovizionat, dacă îţi doreşti să faci aşa ceva, altul l-am descoperit după o reclamă din Centrul de Infomare Turistică şi l-am vizitat ieri.

Aşa arată magazinul din interior. Probabil că pentru orice om pasionat de bijuterii este un fel de rai, pentru mine, insă, a fost o dezamagire. Eu voiam magazine cu serveţele:(

Evident că nu am putut pleca cu mâna goală, aşa că mi-am cumpărat ceva ce seamănă cu pandantive şi nişte pandantive mai mici pe care le-am transformat în cercei.

Tot la magazinele cu mărgele se găsesc o sumedenie de cleşti, dar pentru doar o pereche de cercei nu se merita investiţia. I-am rezolvat cu un foarfec mai mare şi unul micuţ.



Aşa arată cerceii confecţionaţi de mine