Translate

March 24, 2012

Personal Public Service Number un fel de C.N.P. irlandez

Săptămânile astea am început demersurile de a sta în Irlanda, mai legal. Nu că nu aş sta legal, fiind cetățean al UE pot să stau oriunde pe teritoriul Uniunii, doar că dacă vreau să lucrez sau să câștig bani legal îmi trebuie acte.
Plus că după aproape doi ani de plătit taxe în Irlanda, Alin a realizat că poate plăti impozitul la jumătate pentru că mă are şi pe mine cumva în întreținere. Vedeți de ce ziceam că e bine să plecaţi într-o ţară în care deja cunoașteți pe cineva care să vă descurce iţele birocratice? Noi am pierdut timp şi bani pentru că nu ştiam.
În fine, vinerea trecută, am fost la un birou să îmi iau un fel de C.N.P. ce se cheamă P.P.S. Number adică Personal Public Service Number, pe baza căruia poţi fi identificat în Irlanda. E cumva primul pas pentru a putea fi plătit legal. Sau cel puţin aşa am înţeles eu.
Aşadar vineri, pe o ploaie câineasca am mers la un birou din centru. Alin m-a avertizat că puteam aștepta vreo două ore, dar obișnuită cu sistemul din România mă pregăteam să stau în picioare la coadă, să mă cert cu cineva de la ghişeu ca după două ore să constat că actele nu sunt în regulă şi să plec dracu acasă. Sincer eu aşa credeam că se petrec lucrurile şi eram pregătită fizic şi mai ales psihic să nu rezolv nimic, să mă plouă şi să mă întorc un pachet de nervi acasă.
Am ajuns pe la 10 la respectivul birou şi am găsit o sală relativ goală. Faza cu ploaia a ţinut, s-ar părea că imigranții încă se tem de ploaie în Irlanda :D. Primul ghişeu era cel de informaţii de unde trebuia să ne luam un bon de ordine. Ne-a întrebat un irlandez ce dorim să luăm de acolo, ne-a cerut cele două acte (deci nu un dosar întreg) şi ne-a dat bonul cu numărul 30. Ne-am aşezat pe un scaun şi auzim că se strigă numărul 25. Bun deci 5 numere. În maximum un sfert de oră eram în faţa altui ghişeu unde am completat un formular, unde din nou ni s-au cerut actele (adică paşaportul meu şi actul de chirie) şi unde ni s-a spus că în maximum o săptămână voi avea acest P.P.S. Number trimis prin poştă.
Dragilor, nu înfloresc nimic. În maximum 30 de minute eram ieşiţi din nou în ploaie. Aproape că regretam că nu am mai zăbovit pe acolo, măcar cât să treacă ploaia.
Vinerea asta, plicul era în poştă. Am P.P.S. Number şi mă simt mai bine şi cumva mai liniştită că auzisem tot felul de poveşti cu românii din Dublin trimişi acasă şi alte prostii.
Alin mi-a zis că am avut noroc că el a prins o coadă de două ore, însă în aceste două ore a mâncat şi şi-a mai rezolvat alte treburi prin centru, pentru că i s-a spus exact în cât timp avea să îi vină rândul.
Dacă asta nu urlă civilizaţie, apoi să mă ierte Dumnezeu dacă ştiu ce urlă.
Acum frustrarea românului. Nu mă mai opresc să mă minunez de irlandezii ăştia. Pe zi ce trece descopăr că într-adevăr trebuie că au două creiere, altfel de ce ei pot şi noi nu. Bonuri de ordine am văzut şi în România, da nimeni nu îţi putea spune când exact îţi va veni rândul. Plictisit era şi irlandezul de la ghişeul nostru, da pe bune dacă ne-a repezit vreodată. Probabil şi lui i s-a micșorat salariul, pentru că recesiunea şi criza au venit peste tot. Da a zâmbit tot timpul, desi teoretic noi imigranţii îi putem lua locul de muncă sau putem crea o concurenţă neloială, că acceptăm salarii de rahat pentru că aşa ştim noi din ţara noastră de ev mediu. Nu s-a enervat când am uitat să completăm ceva, nu ne-a privit urât. Nu m-am simţit prost nici o secundă cât am stat acolo.
Şi apoi să te trezești cu actul în plic acasă? păi ce fericire mai mare, decât să nu mai fii nevoit să faci încă un drum la respectivul birou?
Când se va întâmpla aşa ceva în România? când vom scăpa de acriturile care deservesc ghişee în România? când vom scăpa de drumuri inutile la instituţiile din România? când vom scăpa de sentimentul că ei ne fac vreo favoare că ne iau banii, că ne dau un act?
Nu vreau să cred că irlandezii sunt mai deștepți, ci că civilizația a ajuns mai rapid la ei. Sper ca cei care citesc această postare să nu se simtă ofensați. Nu mă laud şi nu îi laud pe irlandezi, vreau ca românii care ajung pe acest blog să descopere că normalitatea e alta şi poate împreună să putem schimba ceva. Poate una dintre cititoarele mele e o doamnă funcționar public, poate are o prietenă funcționar public. Poate îi dă să citească şi să vadă că cei din faţa ei nu sunt nişte vite, ci nişte oameni şi cu un zâmbet poţi obţine infinit mai multe decât cu o privire acră. Şi poate, cine ştie, în timp se va dovedi că se poate să ne decrispăm. Săraci vom fi şi cu stres şi nervi la serviciu şi fără, da nu-i mai bine fără?

10 comments:

Vulpita Calatoare said...

Ca normalitatea este alta decat este pe la noi, stiu, dar ce sa fac eu cand am trimis doua plicuri la Administratia Financiara (unul in septembrie si unul in octombrie 2011), pentru care am primit confirmarea de primire cu stampila administratiei, iar in martie 2012 cand m-am dua la ghiseu sa vad de ce nu primesc niciun raspuns, mi s-a spus ca cele doua plicuri ale mele zac inca nedesfacute in niste saci pentru ca doamna de la registratura a iesit la pensie?!!
Noaptea mintii, vorba lu' Ciutacu!
Ma bucur pentru tine!

Raluk said...

Stai ca eu nu am scapat. Am si eu acte de facut in Romania pentru care trebuie sa imi fac timp. Numai la pasaport si buletin ma gandesc, cand or expira am sa pierd lunile prin Romania.
Cu administratiile financiare nici nu am inceput. Porbabil cand vom reveni in Romania ne vom lua cu mainile de cap :(

eliza said...

a trebuit sa-mi pun viza de flotant pe buletin. am stat, cu tot cu Teo, 2 ore si mai bine la coada. ma duc pe ste o saptamana sa-mi iau buletinul si mai stau 2 ore la alta coada. ajung acasa si peste o zi, cind am facut o copie, vad pe poza marita ca adresa trecuta de politie e gresita. ma duc din nou, stau la alta coada dar le-am impins alora legitimatia de presa sub nas, le-am spus ca trebuie sa plec in delegatie cu guvernul si ca vreau buletinul cu abtibildul de pe spate completat corect in 10 min altfel iese cu scandal. si minune, a functionat. deci treaba merge dar numai cu bata...

Raluk said...

Asta cu legitimatia de presa, pana mi-am dat seama ca daca o scoti esti un mic zeu... am stat la o gramada de cozi, bine nici nu am abuzat de ea, desi stii si tu am doua :D
Aici nu a fost nevoie si oricum nu as fi indraznit...

Larisa said...

Pana se va schimba sistemul in Romania va mai dura o vreme, din pacate.

M-am lovit si eu de multe ori de el si..a cam durut :(. Cunosc si cum functioneaza lucrurile intr-o tara civilizata, pentru ca, la fel ca tine, locuiesc acum intr-una din ele si de multe ori m-am intrebat de ce la noi nu se poate asa.Poate totusi, in timp, lucrurile vor evolua...spre bine.

Am descoperit recent blogul tau, felicitari, scrii foarte frumos :)! N-am apucat sa citesc prea mult din el inca, am frunzarit deocamdata, dar o voi face.

Iulia S. said...

Felicitari pentru obtinerea PPS number-ului. Din pacate, in Romania va curge muulta apa pe Dunare pana sa ajungem la nivelul acesta, insa si eu sunt de aceeasi parere: atitudinea corecta este sa semnalam problemele, si daca azi spunem unul, maine 10, poimaine 1000, lucrurile vor trebui sa inceapa sa se miste. Ma bucur ca am descoperit blogul tau, in alta ordine de idei :)

Raluk said...

Buna Larisa, multumesc pentru aprecieri. Cand m-am mutat in Dublin am cautat bloguri ale romanilor din strainatate sa vad cam cu ce ma voi confrunta. Citesc regulat cateva dintre ele si de acum il voi citi si pe al tau :)
Ai dreptate. Multa lume ma acuza ca ma laud sau ca laud sistemul irlandez in detrimentul celui romanesc, dar eu zic ca totul tine de oameni si daca toti cei care traim in afara tarii vom spune ca e ceva stricat si ca altii traiesc mult mai bine nu pentru ca au bani mai multi ci pentru ca nu au stresul cotidian de care beneficiaza romanii, poate lucrurile se vor schimba sau poate romanii vor intelege ca e gresit sa stai la coada si sa ti se vorbeasca urat, ca e dreptul tau sa iti schimbi actele cand expira si ca nu trebuie sa iti iei zile de concediu pentru asta.
Irlandezii nu au doua creiere, numai ca ei au descoperit inaintea noastra reteta succesului. Nu sunt de acord cu copierea, da in cazul asta hai sa copiem sistemele de afara si sa traim si in Romania mai bine.

Raluk said...

Multumesc Iulia, dupa cum ai citit nu e asa o mare realizare, adica nu am facut nimic special pentru obtinerea lui, dar sper ca ma va ajuta pe viitor, desi noi tot spunem ca nu vrem sa ramanem definitiv in Irlanda.
Ai un blog super. Abia astept un timp liber sa ma apuc sa il citesc. Cand stateam in Bucuresti habar nu aveam ca exista asa bloguri. Cand traiam in Bucuresti aproape ca il uram, acum cand nu mai stau acolo imi e dor chiar si de lucrurile care ma iritau in Bucuresti, dar cel mai mult imi e dor de lucrurile frumoase, de stradute, de targuri, de muzee, de tot felul de magazinase. Am unele magazine unde trebuie sa ajung musai la vara cand venim in concediu.
Iti multumesc pentru aprecieri si pentru comentariu :)

Iulia S. said...

Raluca, multumesc mult pentru cuvintele tale si te astept cu mare drag pe blogul meu! Eu mai am o cititoare stabilita in Irlanda (adica, ne citim reciproc :) ), nu stiu daca o stii, Gabi Cimpoca, cu http://www.blogulucimpoca.ro/.
E foarte fain si blogul ei.

Raluk said...

Am ajuns candva pe blogul ei, dar ii pierdusem adresa. Multumesc ca mi-ai reamintit-o. Am sa ma apuc de citit de unde am ramas :)
Ti-am salvat blogul la favorite, cand am timp, dimineata la cafea imi place sa rasfoiesc bloguri.