Translate

March 4, 2012

Irlandezii nu au Mărţişoare?

Vă rog să îmi scuzaţi lipsa articolelor de pe blog, chiar a fost o săptămână plină. O să aflaţi totul la timpul potrivit şi vă asigur că am făcut chestii foarte tari despre care voi scrie pe blog, curand.
Voi începe prin a vă mulţumi pentru mărțișoare. Aşa cum aţi văzut şi din titlu, irlandezii nu au mărțișoare, cred că de fapt nu ar trebui să existe semnul acela de întrebare din titlu, pentru că deja ştiu răspunsul. Nu au tradiţia de a da mărțișoare pe 1 Martie. Cu toate acestea la mine au ajuns anul acesta mărţişoare. Aşa că îi mulţumesc Elizei pentru multele mărţişoare surpriză primite în plic, chiar nu mă aşteptam să primesc o scrisoare din România şi cu atât mai mult una plină de mărţişoare. Mulţumesc Eliza. 
Apoi am să îi mulţumesc Anei Labarta pentru mărţişorul virtual. Mi-a plăcut mult. 
Şi la final am să îi mulţumesc Iuliei pentru broasca mărțișor cu care a venit în Irlanda din România.
Despre mărţişor am scris şi în Ziarul Românilor din Dublin şi puteţi vedea ce frumos mi-au decorat articolul. Mulţumesc Viorel :)


***

Da ştiu, suntem mai noi pe aici, aşa că încă ne mai mirăm de una, alta, cum ar fi faza cu mărţişorul ăsta. Cum adică irlandezii nu au Mărţişor, nu duc ei mărţişoare la fete şi nu umblă cu pieptul plin de zdrăngănele până la 8 martie?
Da babe o fi având? întreb şi eu. Clar nu au, dacă nu au Mărţişor? Mă refer aici la babele alea de pe 1 până pe 9 martie. Ştiţi voi, îţi alegi o zi şi cum va fi acea zi aşa îţi va merge tot anul. Bine la vremea irlandeză s-ar putea să ai surprize, dar anul acesta a fost totuşi unul călduros, în Irlanda.
Revenind la mărţişor, am căutat şi pe net, mărţişorul ăsta este o tradiţie pur românească şi cel mult balcanică şi ce ciudat arată pe wikipedia Mărţişor explicat în engleză. Google îl traduce ca fiind trinket, ceea ce ar fi mărunţiş, fleac.
Ca să explic şi irlandezilor care poate citesc acest ziar, mărţişorul este un mic obiect de podoabă, o bijuterie, legată cu un şnur împletit dintr-un fir alb şi altul roşu. El este oferit fetelor, în special, deşi în Moldova am întâlnit şi fete care oferă mărţişoare altor fete sau chiar băieţilor.
Când eram noi mici era un adevărat schimb de mărţişoare. Le alegeam cu vreo săptămână înainte: buburuze, ghiocei, potcoave, coşari sau chiar trifoi cu patru foi, planta naţională a Irlandei. Ce mai sărbătoream... În fiecare an veneam acasă încărcată de mărţişoare. Cred că şi acum sunt pe undeva pe la mama.
Şi ce frumoasă era povestea cu Soarele care a coborât într-o zi pe Pământ preschimbat într-o fată preafrumoasă. Zmeul a răpit fata, iar în acel moment păsările au încetat să mai cânte şi Pământul s-a acoperit de zăpadă. Un tânăr curajos a pornit spre Palatul Zmeului şi când l-a găsit, l-a învins în luptă dreaptă, a eliberat fata, adică Soarele care a zbughit-o pe cer şi s-a făcut primăvară. Din păcate tânărul era rănit, iar sângele lui a căzut pe zăpadă, unde a ieşit un ghiocel, primul vestitor al primăverii. De atunci oamenii leagă fire alb-roşii la mărţişoare, albul este ghiocelul, iar roşul este sângele tânărului sacrificat pentru a elibera Soarele.
Primele mărţişoare au fost descoperite pe teritoriul României, datând de acum aproximativ 8000, nişte amulete formate din pietricele vopsite în alb şi roşu, care se purtau la gât.
În Moldova şi Bucovina, Mărţişorul era o monedă de aur sau argint legată cu un fir roşu-alb la gâtul copiilor pentru a le aduce noroc. Fetele tinere purtau Mărţişorul la gât în primele 12 zile ale lunii Martie, ca mai apoi să şi-l prindă în păr până la sosirea cocorilor. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.
În prezent, mărţişorul este dăruit pe 1 martie şi este purtat întreaga lună, după care este prins în ramurile pomilor fructiferi pentru a aduce belşug. În unele localităţi din Transilvania mărţişoarele sunt atârnate de uşi, ferestre sau chiar coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că pot speria duhurile rele. În Dobrogea mărţişoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi sunt aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare şi înaripată.
Sărbătoarea Mărţişorului se întâlneşte sub diferite forme pe lângă România, în Balcani, la aromâni, megleno-români, bulgari, macedoneni şi albanezi
Ei nu e frumoasă povestea? Credeţi că e îndeajuns de frumoasă cât irlandezii să o accepte printre miturile şi legendele lor? Poate aducem Mărţişorul şi în Irlanda :)

***
Acesta este articolul. Nici azi nu am timp să scriu mai multe, dar să ştiţi că sunt aici. 
Vă urez O Primăvară Minunată!!! 
Raluca

2 comments:

Vulpita said...

O primavara minunata si pentru tine, Raluca!
La cati romani inteleg ca sunt deja in Irlanda, se pare ca martisorul are sanse mari sa fie adoptat si pe-acolo, cel putin cel cu trifoi!

Raluk said...

Da, a fost ciudat sa primesc atatea martisoare, iar ieri am vazut pe strada pe cineva care avea doar un snur alb-rosu in piept, Sigur era romanaca :)

There was an error in this gadget