Translate

March 18, 2012

În spatele Festivalului Sfântului Patrick - trebuie să fii foarte determinat să dansezi pe ploaie

Ştiu, cu toţii aşteptaţi poze de la parada si promit să mă trezesc mâine înaintea vostră să scriu postarea cu parada, însă până la paradă, vineri am fost în stradă. Voiam să ajung în cartierul creativ, dacă vă mai amintiți, şi chiar acolo am fost pusă să fac voluntariat. Numai că eu creativ am înţeles că ar fi ateliere, ba chiar în pliant era o fotografie cu cineva care făcea bijuterii, însă creativ în capul organizatorilor înseamna artistic sau cumva. Pe scurt am văzut două spectacole, unul de dans şi unul al unei fanfare. Trebuiau să fie mai multe manifestări, doar că vineri a plouat şi mulţi artişti şi-au anulat spectacolele din stradă.
Rolul meu a fost pentru jumătate de spectacol să ţin un steag, iar cealaltă jumătate să anim oamenii adunaţi să privească. Mi s-a explicat că trebuie să dansez, să mă mişc în aşa fel încât şi restul să prindă ideea şi să danseze. La irlandezi nu e greu, ei dansează practic din orice, plus că turiştii care erau la acea ora (7-8 seara) prin centru erau deja lucraţi de câteva beri. Apoi mi se făcea semn când să aplaud, iarăşi simplu pentru că era cumva la mintea cocoşului când avea o fanfară să termine de cântat. Şi apoi cu un microfon mergeam prin public şi întrebam diverse, iar unul dintre organizatori venea cu premii.
A fost interesant, însă aveam să mă dau cu capul pentru prima dată de proasta organizare şi de talentul irlandezilor de a nu fi niciodată punctuali.
Totul trebuia să înceapă la 18, noi, voluntarii ar fi trebuit să ajungem la 17.30 să instalăm nişte steaguri şi să aşteptăm formaţiile şi eventual să le ajutăm cu ceva. La 17.30 pe strada respectivă nu era nimeni care să pară cât de cât organizator. Două străzi mai încolo era într-adevăr o scenă. Am aşteptat până la şi 40, apoi am plecat spre acea scenă. Am aflat că nu acolo trebuia să fiu, i-am dat telefon lui Alin care mi-a trimis numărul de telefon al celui responsabil şi aşa am aflat că el era într-adevăr pe stradă.
Greu am ajuns la el, eram prima, era deja 18 şi conform programului trebuia să înceapă spectacolul. M-a liniştit că sunt prima, că primele două formaţii au anulat că plouă şi că totul va începe probabil pe la 19. Până atunci au mai venit 4 voluntari, din 8.
Pe la 19 fără câteva minute au venit primii artişti. Barkner High School Bandoleras din Richardson, Texas, pe care i-am văzut sâmbătă la paradă.
Afară ploua mărunt şi evident trotuarul era umed, ca să nu mai spun că erau aproape dezbrăcate, iar eu aveam două bluze, geaca şi tricou pe deasupra. Deci trebuie să îţi placă foarte mult ceea ce faci ca să nu fii deranjată de condiţiile în care trebuie să dansezi...
Apoi au urmat Romford, Drum and Trompet Corps 
Colega mea de suferinţă, Monica din Nigeria 
În drum spre autobuz am făcut câteva poze clădirilor înverzite. Mâine, duminică am să cutreier Dublinul cu trepiedul în spate şi am să le fac nişte poze decente
Trinity College 
Magazinul Penneys de pe O'Connol 
Sediul Poştei 
Magazinul Clerys tot pe O'Connol 
Hotelul Wynns
Cam asta a fost vineri. Scuze pentru întârziere, dar vineri am ajuns acasă la 21 şi m-am trezit la 6. Nu aveam chef de nimic decât de somn cu Dea aşa cum îi promisesem.
Raluca

2 comments:

alicee said...

Pacat ca a plouat! Saracele fete :))
Oricum pari vesela si cred ca parada a fost reusita!
Interesante si cladirile verzi!!

Raluk said...

A plouat doar o zi si a mai plouat vreo ora inainte ca parada sa ajunga in dreptul nostru.
Asa ca suntem de-a dreptul norocosi :)

There was an error in this gadget