Translate

Showing posts with label St. Patrick's Day. Show all posts
Showing posts with label St. Patrick's Day. Show all posts

March 21, 2015

Luxembourg - St. Patrick's Week-end!

Dragilor,

nu am ajuns eu în Dublin de Sfântul Patrick, anul ăsta, dar nici în Luxemburg nu ne-am plictisit. Întâi de toate trebuie să spun cine e Sfântul Patrick pentru că toată lumea mă întreabă. E patronul spiritual al Irlandei, e cel care a adus creștinismul în Irlanda şi a explicat Sfânta Treime cu ajutorul unui trifoi, de aceea e reprezentat tot timpul ținând un trifoi în mână. E sărbătorit pe 17 martie de Ziua Irlandei şi trebuie să spun că viziunea irlandezilor faţă de religie şi credință mi se pare mai pe placul meu decât orice altceva. Dacă vreodată veţi ajunge la parada se Sf. Patrick veţi vedea că el deschide parada, mai degrabă un tip îmbrăcat în sfânt trece prin mulţime, face glume şi deschide parada. Irlandezii îl alintă Paddy şi în nici un caz nu îl tratează cu atâta smerenie şi ipocrizie cum ne tratăm noi sfinții.
Revenind la Luxemburg, după ce am povestit de o mie de ori cum e Irlanda, ce trebuie vizitat, care e treaba cu Guinness, cum se toarnă Guinness, de ce verde, de ce trifoi...de la un moment dat mă simțeam ca un promotor al turismului în Irlanda, mai rău decât un irlandez. Spuneam, că după toate astea am trecut la sărbătorit. Pentru mine a însemnat ieşit în oraş în fiecare zi, cu diverși prieteni sau colegi, mult Guinness, îmbrăcat totdeauna în verde, discutat cu irlandezii de pe aici, înverzit primăria şi ascultat accentul lor atât de drag mie.
Încă dinainte de 17 martie scormonesc în toate pungile şi în toate dulapurile să găsesc ce chestii verzi mi-au mai rămas din Irlanda. Şi în fiecare an găsesc, iar dacă nu găsesc îmi fac. Cerceii sunt făcuţi de mine din nişte mărgele comandate din Cehia cu vreo săptămâna înainte, dar care au ajuns fix la timp. Ojele sunt din Irlanda şi Luxemburg, iar pălărioara e de la un magazin de un euro, din Dublin, evident. Luxemburghezii sunt prea bogați pentru magazine de 1 euro...
Şi apoi ce Sfânt Patrick ar fi ăsta dacă nu am maimuțări câinele? E deja o tradiţie
Din fericire pentru amândouă, Dea e aşa de bucuroasă când i se dă atenție, încât stă cum o pui, stă cu orice în păr...desigur nu i-au lipsit recompensele, că doar nu o maimuțărim degeaba. Ne bucurăm cu toţii de toate clipele petrecute împreuna!
Totul a început vineri, 10 martie, când am ieşit cu colegii de la master în pub. Trebuie spus că tot week-end-ul în Grund toate restaurantele s-au transformat în pub-uri, unde se împărțeau căciuli, unde se circula cu Guinness-ul pe stradă şi unde două Guinness sau două beri verzi se cumpărau la preţul uneia.  
Pozele sunt evident făcute cu telefonul, nu ştiu cum se face că totdeauna uităm aparatul acasă sau nu îl mai scoatem din geantă. Nu îmi place treaba asta, dar nu pot să mă împotrivesc încă.
Acesta era kit-ul pentru St. Patrick. Geanta am luat-o de la H&M, tot din Irlanda, dar voiam să spun că se poate găsi oriunde, iar balerinii (pe care nu îi recomand pentru că mi-au rupt tălpile) sunt de la Primark. Ei sunt super, însă au talpa atât de subțire încât orice pietricică mai mică o simți ca pe un ditamai cataroi.
Luni nu ştiu sincer dacă am făcut ceva special. Am fost la cursul de franceză, unde din nou am povestit, de data asta în franceză, care e treaba cu Sf. Patrick. Însă marti, pe 17 martie, a fost zi plină, mai degrabă seară plină. La 8 am înverzit primăria din Luxemburg, iar mai apoi am ascultat muzică irlandeză live în Clausen, la Pyg şi evident am băut Guinness. 
Acum cu primăria. Am ajuns şi eram cam singurii din piaţă. Mai erau unii cu un aparat cu un trepied, dar atât. Asta la 8 fără 10, însă în 10 minute s-a umplut piaţa de fotografi. Unii erau irlandezi. A fost aşa de fain să îi aud vorbind! 
La 8 fix au venit doi lucrători şi au aprins luminile verzi, cărora le-a luat o veșnicie să se înverzească. 
Timp în care noi am făcut experimente. Am pus aparatul pe asfalt de a ieşit poza asta. 
Ne-am pozat 
Am făcut selfie cu aparatul. Trebuie să ne perfecționăm tehnica, pentru că noi ne chinuim să ne iasă poza şi nu mai zâmbim sau ceva.  
Când primăria din Luxemburg a fost înverzită pe deplin lumea a început să plece acasă aşa că am făcut şi eu poze cu oameni, că aşa primăria singuru parcă nu avea nici un farmec. 
Ba chiar ne-am reamintit de chestia aia faina pe care o face aparatul nostru. Selectează o culoare şi o arată doar pe aia. 
Eu şi primăria 
Şi cu o ultimă poză a leului am plecat spre pub 
Trebuie să vă spun că în Luxemburg sunt două pub-uri irlandeze, de care ştiu eu. Restul sunt englezești. Este unul tipic irlandez, Black Stuff, dar este în afara Luxemburgului şi nu are parcare şi mai este Pygmalion în Clausen. Despre cel din urmă am aflat cu doar o zi înainte de Sf. Patrick şi tot atunci am aflat că ar fi un fel de tradiție în Luxemburg ca pe 17 martie să treci pe la Pygmalion prescurtat Pyg, de am înţeles eu alte lucruri. Tradiția e tradiție, aşa că la început am găsit locuri doar peste stradă le malul râului, de unde am şi făcut o poză.  
Aşa arăta lumea în faţă la Pyg. După vreo 10 minute şi câteva mesaje, m-am întâlnit cu colegii mei înauntru, unde nu am mai făcut poze, dar unde am discutat şi am băut şi ne-am veselit şi l-am petrecut pe Sf. Patrick şi am băut şi pentru irlandezi şi pentru sănătate şi pentru de toate. Aş mai vrea un Sf. Patrick petrecut în Dublin, da cine ştie...
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

March 13, 2015

Sfântul Patrick în Luxemburg

Dragilor,

ştiţi voi deja cât îi iubesc eu pe irlandezi, aşa că nu e de mirare că în apropierea zilei de 17 martie mă apucă pandaliile. Aş vrea să fiu acolo, aş mai vrea o paradă în Dublin, dar anul acesta nu se poate. Aşa că ne limităm la ce avem. Aici sărbătoarea a început de pe 10 martie, pentru că un lucru au în comun luxemburghezii şi irlandezii, băutura. În Grund toate restaurantele şi barurile din zonă s-au transformat în pub-uri irlandeze şi încântă clienții cu oferte la Guinness.
Cum eu nu puteam fi mai prejos, am gândit un kit fashion pentru sărbătorirea Sf. Patrick şi a Zilei Irlandei, pentru că nu trebuie să te îmbraci în verde, ci doar trebuie să porți ceva verde. Dacă eram în Dublin, magazinele erau pline cu produse verzi, însă aici ne descurcăm cu ce avem şi cu ce am adus din Irlanda :) Şi fix când făceam poze pentru articolul de mâine, Dea s-a arătat interesată de ce făceam. Cum să nu îi fac o poză?
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

March 21, 2012

În spatele Festivalului Sfântului Patrick - Concluzii

 A trecut şi Sfântul Patrick şi Parada şi tot şi cică ar trebui să fi rămas cu ceva după toată experiența asta pe lângă cele aproape o mie de poze. Păi primul lucru, mi-a mai revenit încrederea în mine. Fie ce-o fi ştiu că pot să fac lucruri de care habar nu aveam înainte de acest festival. Ştiu să coordonez lumea şi spre deosebire de alte dăți trasez sarcini şi nu doar când văd că treaba nu merge, mă apuc să o fac eu. Ştiu să mă fac plăcută, chiar şi după două ore de tremurat în frig şi cu picioarele scândură de durere. Ştiu să anim populația şi mă descurc în situaţii de criză, când engleza nu e limba mea nativă şi trebuie să scot glume în engleză. Rezist la frig şi la stat în picioare şi la ţinut steaguri. Ştiu sună ca un CV prost scris, dar sunt calităţi pe care nu credeam să le am acum o săptămână. Apoi nu fug de muncă şi cel mai important mă descurc foarte bine în engleză, iar pentru cineva care are încrederea de sine foarte scăzută, ăsta e un lucru bun. Mă înţeleg bine şi cu irlandezii care stâlcesc engleza şi cu indienii şi cu spaniolii şi cu francezii.
Cam asta e. M-am pus în situaţii necunoscute mie şi uite că nu am murit, ba mai mult am descoperit că sunt oameni care o duc mult mai rău decât mine, am cunoscut voluntari care erau şomeri de 4 ani şi care trăiau cu 20 de euro două săptămâni şi care se bucurau la un mic dejun gratis, la o cafea gratis sau la un tricou sau orice altceva. Am descoperit voluntari cu copii care fac asta din pasiune. Am descoperit patroni de companii care fac voluntariat pentru a nu uita de unde au plecat. Am descoperit studenți care nu freacă pub-urile ci încearcă să îşi facă o mică experienţă în orice. Am inţeles şi eu care e treaba cu voluntariatul ăsta şi după experiența Total am înţeles că oamenii din Irlanda nu pot fi niciodată răi la nivelul românilor.
Am descoperit că deşi eu am o părere foarte proastă despre români, ceilalți nu o au, ba chiar îşi doresc să vină în România să viziteze, să urce munţii şi să se bucure de soare într-o ţară pe care şi-o pot permite.  Le-am explicat bucuroasă tuturor care e treaba cu România şi cred sincer că măcar unul sau doi deja se gândesc la o vacanță în România.
Poate cel mai mult mă bucur că am interacționat cu oamenii. Ştiu având în vedere profesia mea veți spune că sunt vreo tupeistă sau ceva, dar nu sunt. Ba chiar aş putea spune că sunt introvertită. Ei eu să mă duc la cineva într-un pub să îl salut era ceva de nefăcut pentru Raluca de dinainte de Festival. Şi uite că totuşi, ieri la petrecerea voluntarilor asta am făcut. M-am băgat în seamă şi nu cred că am purtat conversații doar din politeţe ci şi pentru că aveam ceva de spus. Irlandezii sunt nişte oameni foarte comunicativi şi manifestă un real interes pentru tot ce e nou, de aceea nu m-am simţit prost când am povestit de viaţa mea aici, de blog, de Dea, de România, despre orice.
Şi la final am să las o chestie comică: am mâncat cipsuri cu trifoi. În Irlanda trifoiul se pune în alimente ca şi condiment. Am aflat ieri şi am cercetat azi. Nu e prea tare? să îţi poţi mânca planta naţională? inventivi irlandezii ăştia :)
Pozele sunt de la Petrecerea Voluntarilor de pe 19 martie, unde am purtat rochie :). Acum tot ce mai am de făcut e să prind curaj să dezbrac haina groasă şi lungă de iarnă şi să trec la ceva primăvăratec şi asta e.
Raluca
P.S. Voluntariatul în Irlanda este o chestie la îndemâna tuturor, nu a fost vreun privilegiu că am fost voluntar. Şi cei care stau în Irlanda sau doar o vizitează pot căuta pe net locuri unde pot face voluntariat. Despre un alt voluntariat sper să vă pot povesti cât mai repede, cu poze şi tot ce vreţi. Să îmi ţineţi pumnii :)

March 20, 2012

În spatele Festivalului Sfântului Patrick - Clădiri înverzite în Dublin

Acesta este unul dintre articolele pe care sincer aşteptam să le vină rândul, pentru că mi-a plăcut să alerg între clădirile înverzite din Dublin, să pun trepiedul şi să fac poze. Unele poze le-aţi văzut deja pentru că nu am mai ajuns pe O'Connol să fac poze Poştei cu trepiedul. Eram după o zi de stat mai mult sau mai puţin în picioare la Paradă şi după ce m-am învârtit pe la festivități ore bune în așteptarea întunericului. Mă dureau picioarele de muream şi am zis că am deja pozele cu acele clădiri.
Ideea mea a fost următoarea: mergem la Big Day Out, ne plimbăm prin Cartierul Georgian până se lasă întunericul, mergem la St. Patrick şi Christ Church şi apoi în drum spre Festivalul Berii mai fotografiem ce mai e de fotografiat. Ceea ce nu am luat eu în considerare a fost că după două zile de festivităţi, de stat în picioare în frig, corpul meu nu mai funcţiona normal. Aşa că după numai 500 de metri, cu cei mai comozi pantofi din lume, nu mai puteam merge şi deja voiam să renunţ. Dar nu ştiu de unde am prins viteză şi am descoperit că dacă merg repede picioarele nu au timp să se resimtă şi aşa am dat ocolul centrului.
 Prima a fost St. Patrick Cathedral unde deja ştiam că parcul va fi închis aşa că am intrat pe o străduţă să facem poze prin gard. Acolo erau deja încă doi fotografi cu trepiede şi aparate foto cât de cât profesionale, iar cât am stat noi au mai apărut unii care făceau poze fie cu aparate mici, fie cu telefonul. Oricum biserica ieşea bine.
Am mai ataşat o poză cu St. Patrick Cathedral pentru că aproape de turn l-am prins şi pe Orion
În drum spre Christ Church am întâlnit mai mulţi oameni cu trepiede care probabil, ca şi noi căutau monumentele înverzite, am văzut chiar şi cupluri, ca şi noi care îşi împărţiseră sarcinile. Pentru că distanţa dintre St. Patrick şi Christ Church nu e mare, nu am mai împachetat trepiedul ci l-am cărat aşa cum era. Cred că acelaşi lucru l-au gândit toţi cei pe care i-am întâlnit pe drum.
La Christ Church o poză era dificil de obţinut pentru că eram peste stradă şi inevitabil prindeam traficul. Aşa că am calculat şi când trecea ultima maşină era un interval de câteva secunde în care strada era goală. Atunci apăsam butonul şi se declanşa. Plus că în acelaşi timp trebuia să rugăm oamenii să nu intre în cadru. Noroc că erau surprinzător de puţini oameni în zonă :) 
În faţă la Trinity College era imposibil să pui trepiedul. Eram fix între două treceri de pietoni şi oamenii se grăbeau să prindă verdele la ambele, să nu rămână pe mijloc. Totuşi erau unii care rămâneau şi deci ne stăteau în drum sau noi le stăteam lor în drum. Aşa că m-am chinuit să fac o poză din mână, care să iasă cât mai clar.
La Banca Naţională iarăşi era imposibil să pui trepiedul. Am studiat situaţia, doar că fix în faţa clădirii opreau maşinile la stop. Cât am stat noi erau numai autobuze, care luau cam jumătate din vedere. Aşa că tot din mână am făcut şi această poză. 
Magazinul Penney's şi oamenii care aşteaptă autobuzul 123 îi ştiţi deja 
Sediul Poştei de pe O'Connol 
Magazinul Clerys tot de pe O'Connol 
Anul acesta pe lângă clădiri au fost înverzite şi poduri şi o corabie. Este vorba de corabia foametei ce poate fi vizitată în Port. Deşi am ajuns foarte aproape de ea, nu ne-am prins că e înverzită aşa că nu ne-am dus să o pozăm. Aşa că această fotografie am luat-o de pe facebook-ul companiei care a organizat festivalul. Nu şi-o asumase nimeni, dar dacă apare cumva un autor voi trece, bucuroasă, şi pe blog pentru că e o fotografie foarte bună :)
Cam asta e cu Monumentele Înverzite din Dublin, cele pe care le-am fotografiat eu. Ştiu că în toată lumea au fost înverzite monumente cu ocazia Zilei Sfântului Patrick aşa că abia aştept să găsesc poze pe net despre asta.
Raluca

March 19, 2012

În spatele Festivalului Sfântului Patrick - Big Day Out

Ieri a fost o zi super, numai bună de stat afară, de băut bere, de căscat gura, de plimbat câinele. Nu am mai fost voluntar, practic pentru că am fost disponibilă în timpul săptămânii, duminică şi luni nu am mai avut nimic de făcut.
Totuşi voiam să merg în Marion Square să văd care e treaba asta cu Big Day Out, să fac poze clădirilor georgiene, să se înnopteze şi să fac poze clădirilor înverzite şi apoi să caut berea verde la Festivalul Berii. Şi în mare mi-a ieşit, ba chiar au fost şi momente faine şi parcă şi aparatul nu a mai făcut atâtea nazuri sau poate m-am obișnuit eu cu el...
În mare tot ce se întâmpla în cadrul acestei manifestări era dedicat copiilor, aşa că noi eram cam în plus în marea de căruţe şi de pitici care îţi alergau printre picioare.
Primul lucru care m-a atras în Cartierul Georgian au fost uşile, de altfel văzusem un proiect Dublin doors pe la mai toate punctele turistice şi nu ştiam unde au fost făcute pozele. Na că acum ştiu. A fost fain că strada era închisă şi că puteam să fac poze în voie fără să trebuiască să feresc maşinile. 
În astfel de corturi se făceau experimente ştiinţifice şi tot pe acolo am văzut rămășițele pungilor pe care le împachetasem eu cu câteva zile înainte. 
Mi-a plăcut înşiruirea de steaguri, dar din păcate nu am găsit pe nimeni să îmi explice ale cui erau 
În acest autobuz copii învățau culorile
În alt cort copii se familiarizau cu sunetele şi tonalităţile date de lovirea unui obiect 
O altă uşă 
Alin a ochit nişte covrigi nemţeşti despre care a presupus că sunt foarte buni. Şi-a luat cu brânză şi seminţe şi erau de-a deptul greţoşi. Cred că tot covrigii tradiţionali cu sare sunt mai buni. 
Festivalul St. Patrick!!! 
Două uşi, păcat că punga aia de gunoi strică toată poza :( 
Nişte oameni pe picioroange... erau o încântare pentru copii 
V-am spus că aparatul m-a ascultat de această dată şi culorile au ieşit foarte reale. De fapt am descoperit încă de la Barcelona că atunci când e soare, aparatul nu face probleme 
Case georgiene 
Marion Square e de fapt un parc, iar în Irlanda nu numai că nu vă împiedică nimeni să călcaţi pe iarbă, ba chiar sunteţi şi încurajaţi. 
Şi în parc erau jocuri pentru copii, de această dată minigolf 
Din nou o poză pe care am ataşat-o pentru că mi-au plăcut culorile 
Şi la fel şi aceasta, dacă vă uitaţi cu atenţie copacul bate în verde. E de la mușchiul format pe trunchiul lui de la atâta umezeală. Când stăteam la casă trebuia să curățăm mușchiul de pe alee o dată la două zile, altfel ar fi pus stăpânire pe tot.
Memorialul lui Oscar Wilde din Marion Square 
Mi-a plăcut lucrătura metalică de la acest balcon. Erau o grămadă, iar eu doar cu ochii pe sus am umblat.
Acestea sunt câteva imagini din Cartierul Georgian, sper ca diseară să pun şi de la Festivalul Berii, deşi vă spun de pe acum că nu se ridică nici măcar la nivelul Festivalurilor de la Iaşi. În schimb aveau formaţii live şi bere un pic mai ieftină decât în oraş.
Raluca

March 18, 2012

În spatele Festivalului Sfântului Patrick - PARADA

Am promis că mă trezesc şi scriu şi într-un fel aşa fac. Nu prea e vina mea că m-am trezit târziu...oricum eram frântă :)
Ziua de 17 Martie, cunoscuta şi ca Ziua Sfântului Patrick am început-o undeva pe la 6 dimineaţa. La 7.30 mă învârteam bezmetică prin cartier căutând un autobuz. Din nefericire, autobuzele începeau să meargă la 8, oră la care eu trebuia deja să fiu în centru. Aşa că destul de greu m-am prins că trebuie să iau un taxi. Până în centru 10 euro. La 8 fix eram în holul Hotelului Gresham din Dublin. Evident că eram a doua persoană şi nici măcar coordonatorul nu venise încă. Pe la 8.20 au ajuns şi restul voluntarilor şi am stat de vorbă cu cei pe care îi ştiam deja din zilele anterioare. Pe la 8.30 au venit şi coordonatorii şi s-au apucat de strigat listele. Când...surpriză...vreo 10 voluntari printre care şi eu nu ne găseam pe liste. Dacă eram doar eu mai ziceam, da eram 10 şi nici toate standurile nu aveau numarul de voluntari complet. Era cumva logic ce se întâmplase, dar totuşi coordonatorul se apucă să sune coordonatorul general al voluntarilor, care îi spune că a printat lista cu voluntarii valabilă acum o săptămână. O listă provizorie, la care s-a lucrat şi modificat timp de o săptămână. În fine pe la 9 să zicem că terminaseră cei doi coordonatori de strigat lista prin telefon.
Aşa cum ştiam din mailul trimis cu o zi înainte de coordonatorul general al voluntarilor, eu eram repartizată la standul VIP adică unde vine preşedintele şi primarul şi alţi demnitari. Precaută întreb dacă am voie să fac poze cu Nikon D90 adică un aparat mare, cu un obiectiv şi mai mare. Surpriză...nu aveam voie. Deşi cu o zi înainte mi se confirmase că nu ar fi probleme. Atunci am cerut să schimb standul. Fapt ce i-a nelămurit pe toţi voluntarii: adică nu vreau să fiu la standul VIP, doar pentru că nu pot face poze??? Cam da. Oricum doritori au fost o grămadă şi am făcut schimb cu o tipă care era la standul de la Christ Church.
Deci pe la 9 am plecat din centru spre standul nostru. La 9.30 era deja aranjat standul, cu numele oamenilor pe scaune. Aşa că ne-am pus pe aşteptat. La 12 trebuiau să vină primii oameni. Cine o fi gândit treaba asta clar nu a gândit-o. Aşa că pentru mine frigul de dimineaţă s-a simţit ca un cuţit timp de vreo 2 ore. Irlandezul care coordona standul de lângă mine era în elementul lui, ba chiar la un moment dat a stat în tricou...
Am avut noroc că pe la 11 au venit primii spectatori. Nişte americani, vreo 8. Le-am făcut poze, i-am aşezat,  le-am spus unde e toaleta, ne-am pierdut timpul cu ei.
Deja de la 11.30 a început să se anime standul meu. Ce trebuia să fac eu era să le cer biletele, să îi verific pe o foaie şi să le indic locurile. Iniţial trebuia să fim câte trei voluntari pe stand, un lider şi doi voluntari. La mine eram două, eu lider şi încă un ajutor. Numai că am făcut pe-a liderii pe rând şi ne-am făcut poze cu lista în poziție oficială...
Prost a fost că a început să plouă şi deşi aveam umbrelă, să cauţi oameni pe o listă şi să îi poftești la locurile lor s-a dovedit a fi dificil cu umbrelă.
Pentru că nu am fost iuţi de mână noi cele de la standul 8 nu aveam nici tricou, nici geacă impermeabilă pentru că e recesiune şi nu toţi voluntarii aveau parte de aşa ceva. Bine că unii aveau şi tricou şi geacă şi umbrelă e altă treabă... Noi aveam amândouă umbrele. Tipa cu care eram eu, era americancă din Chicago şi făcea masterul în politici publice la DCU.
În fine, la 12.30 erau cam toţi oamenii aşezaţi şi aşteptam parada. M-a impresionat că toţi cei care aveau pălării mari verzi şi le-au dat jos ca să vadă şi cel din spate, iar în timpul paradei nimeni nu s-a ridicat în picioare. Nu vreau să mă gândesc cum ar fi în România...
Apoi am avut vreo 10 ruşi, din Siberia, care pe la 12.30 s-au dus să viziteze un pub :), iar când le-am spus că pot pleca, dar să aibă biletele la ei au început să scandeze: Romania, Romania!!! Ştiau că sunt din România că mă întrebaseră, numele însă nu şi-l mai aminteau. Oricum au avut timp berechet să viziteze două pub-uri, mai ales că stăteau pe un rând întreg şi nu deranjau alţi oameni ca să se aşeze.
Per total standul meu a fost unul cuminte. Am avut de rezolvat probleme normale, ca unde să îşi pună oameni căruțul copiilor? sub stand. Unde e toaleta? în spatele standului. Cum se zice Noroc în irlandeză? am trimis la standul alăturat condus de un irlandez. Dacă se pot schimba locurile? am zis că da, daca e un loc liber lângă, dar dacă vine titularul locului să treacă la locul de pe bilet... Simplu.
Cred că am făcut vreo 200 de poze, că toţi cei care aveau aparate performante s-au prins că ştiu unde e zoom-ul şi măcar le încadram frumos şi îmi cereau să le fac poze.
Distractiv până pe la 13 când parada tot nu venea. Atunci irlandezul de la standul alăturat şi-a chemat prietenii, o formaţie, care i-a mai ţinut ocupaţi pe oameni. Au venit şi nişte animatori, care au dat premii... În dreptul nostru parada a început pe la 14 poate 14 şi ceva. Pe stradă erau oameni care veniseră cu copii de la 8 ca să prindă loc în faţă...
Despre paradă nu vă spun nimic. Am să ataşez cât de multe fotografii pot, iar restul le puteţi vedea pe profilul de facebook, adică aici. Îmi cer scuze că le-am pus watermark, dar dacă cineva ia poze de aici sau de pe facebook, să se chinuie măcar să scoată watermark-ul. Mi s-a mai întâmplat, de aia zic :(
Publicul așteptând parada 
Formaţia chemată de irlandez 
Standul meu 
Dansa pentru un premiu 
Oamenii se urcaseră chiar şi pe stâlpi 
Parada a început cu Caleaşca Primarului, dar care nu avea primarul înăuntru. Ni s-a spus că valorează aproximativ 33 de mii de euro şi este trasă totdeauna de cai dintr-o rasă irlandeză 
Fanfara Pompierilor din Dublin şi mascota un irish newfoundlander  
Autobuzul Jurmaliştilor, intitulat How? What? Why? Pe perioada festivalului s-au acreditat jurnalişti din 40 de ţări. Acest autobuz trebuia să îi ia de la începutul paradei şi să îi ducă la final. Nu ştiu cine a gândit asta, că oricum jurnaliștii, mai ales fotoreporterii au ales să meargă pe jos... logic 
Sfântul Patrick, varianta tânără, care ne spunea că îl fugăresc poliţiştii. În spatele lui era fanfara poliţiştilor. 
Poliţia canină 
Poliţia ecvestră 
Parada din 2012 ca şi tot festivalul a stat sub semnul Dublin, oraş al ştiinţei. V-am mai spus că prin costume şi care alegorice participanții încercau să răspundă la nişte întrebări. Aceştia răspundeau la: cum se formează curcubeul? 
Ce se află în adâncul oceanelor? 
Dacă Pământul se învârte, de ce nu cădem? 
Mimii aveau mere în mâini, după mărul lui Newton.
Fetele de cu o seară înainte. Trebuie să vă spun că între carele alegorice şi participanţii la paradă erau fanfare din Irlanda, America, Anglia şi Rusia. Nu am pus poze cu ele, dar le găsiţi pe facebook.  
Cum poţi determina vârsta unei păduri? 
Aceeaşi întrebare. Anumite răspunsuri mi-au plăcut mai mult aşa că am ataşat mai multe poze de la acelaşi răspuns. 
Aceeaşi temă, cu pădurea. 
La fel. 
De ce visăm? Aceasta era maşina viselor 
Tot un posibil răspuns la întrebarea cu visele 
Un posibil coşmar? deşi mie mi se pare inofensiv. 
Mi-a plăcut balaurul, tot de vise lagat. 
Cum funcţionează simţurile? 
Vederea? 
Cum e produsă electricitatea? 
Poate îmi scapă mie legătura electricităţii cu natura... 
Electricitate clar, mai ales că trăgeau după ei un car cu nişte băieţi cu chitări electrice. 
Ce face vremea să se schimbe? 
Maşina Vremii 
Parada a fost încheiată de biciclete în toate formele şi mărimile 
După paradă, centrul s-a umplut de pălării verzi, o mare de pălării verzi 
Mi-a părut rău că mă dureau picioarele de urlam, că aş mai fi stat să fac poze în centru. Sper să apuc azi. 
Două fete verzi.
Asta a fost parada. Vă reamintesc că pentru a vedea cele aproape 200 de fotografii trebuie să intraţi pe facebook şi probabil trebuie să daţi LIKE paginii ca să le puteţi vedea... nu ştiu.
Azi mergem la Festivalul Berii şi în Cartierul Georgian şi dacă ne prinde noaptea facem poze clădirilor înverzite.
Afară e senin şi soare, deci avem toate şansele să ne iasă.
Raluca