Translate

March 8, 2012

Cred că aţi înţeles niţel greşit

Simt că dulcegăria de pe facebook a ajuns la nivelul diabetului. Chiar şi eu am pus o prăjiturică pe facebook, dar am fost tăguită şi rastaguită în poze cu flori, cu gâze, cu copii (cu copii???) şi cel mai tare cu bărbaţi goi sau semi goi. Ba chiar amicul Ciprian a postat 40 de poze cu bărbați special pentru Ziua Femeii. Băsescu a promulgat Legea pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei în Familie, ba chiar a grăbit-o ca să iasă fix pe 8 Martie.
Acum orice inițiativă e lăudabilă, da mă simt ca femeia care trebuie să meargă cu balsamul de rufe după ea, pentru că aşa cred cei care fac reclame. Fraților aţi înțeles totul greșit.
Nu vreau să vorbesc în numele tuturor femeilor, dar sper că multe au aceleași sentimente ca şi mine.
1. Florile sunt frumoase naturale, deci cele de plastic sau cele virtuale sunt fâs. Nu le înţeleg, nu pot să le miros, nu mă bucur de ele... Îmi pare rău. Oi fi eu mai specială, că în general nu suspin nici când îmi aduce Alin flori, da nu mă prind care e treaba cu pozele cu flori ce au împânzit internetul.
2. Pozele cu copii??? mi se pare la limita pedofiliei. Hai că îţi pui poza copilului pe facebook, precum ţi-ai pune-o în portofel şi o arați la lume, înţeleg. Da poze cu copii necunoscuţi, mai mult sau mai puţin îmbrăcaţi. Scuze, iar nu înţeleg. Poate oi fi eu mai toantă, da pe bune dacă ma entuziasmez la poze cu copii necunoscuţi. Nici la pozele cu copii altora nu am vreo tresărire, da necunoscuţi...
3. Poze cu bărbaţi. Asta ar trebui tratată într-o postare specială. Se zice că ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place. În acelaşi timp se zice că Bărbtul trebuie să fie puţin mai frumos decât dracul. Păi aceste două concepte mie mi se bat cap în cap. Eu nu sunt una dintre cele care suspină la spectacolele cu bărbaţi goi. Nu mă extaziez în faţa unei poze, iar treaba cu bărbatul cu abdomenul pătrățele şi cu flori în gură e doar la Hollywood. În România şi cred că şi în Irlanda, bărbatul ăla comun, blând şi înțelegător, ăla care te iubeşte pentru ceea ce eşti, nu pentru cum araţi... Adică, dacă nu am plecat eu de prea mult timp din România, cam asta căutăm toate. Da să fie arătos să iasă copii frumoşi, cum spune o altă zicală, dar pe bune acum... Da veţi spune, dacă vine un pătrăţel din ăsta la tine ce faci. Păi întâi îl pun să se îmbrace, că în Irlanda e frig şi apoi să plimbe câinele, să spele vasele şi să ştie să programeze o maşină de spălat rufe...de astea. Fetelor, pătrățelele vin şi trec... asta e părerea mea.
4. Legea cu violenţa în familie trebuia promulgată încă din ianuarie 1990 şi nu de 8 Martie 2012. Cam târziu. Şi apoi legea e lege în stradă, câte femei stau închise între patru pereți şi îşi plâng soarta? Câte îndură de dragul copiilor? Aţi văzut că şi la "Crima de la coafor" câţi au ştiut prin ce trece săraca femeie acasă... Nu legi ne trebuie nouă, ci organisme care să mediatizeze problema. Oameni care să le dea curaj femeilor abuzate să iasă din cadrul social în care se zbat. Oameni care să se implice, oameni care să ajute. Oameni care să nu mai stea deoparte în timp ce vecinul o bate de o zvântă pe vecina. O mână de ajutor, o ieşire din situaţia în care se află. Eventual cursuri pentru bărbații care încă mai consideră că femeia e bună doar la cratiţă. Sunt convinsă că sunt de ăştia cu miile, indiferent câte școli au făcut şi prin câte situații au trecut, tineri şi mai ales bătrâni.
5. Asta cu Ziua Femeii a devenit extrem de comercială. Ce să cumpărăm? cât să dăm? care mai e trendul? Fraților, nu cumpăraţi nimic. Nu cheltuiți bani nici măcar pe flori. Demonstrați că sunteţi alături de femeia de lângă voi în fiecare zi şi nu va trebui să vă stresați niciodată de 8 Martie :)
Asta e părerea mea,
Raluca

2 comments:

Vulpita said...

Subscriu intru tot!

Raluk said...

Ma bucur, ca mai gandeste cineva la fel ca mine :)

There was an error in this gadget