E foarte simplu şi vă promit că nu mă voi supăra. Am simţit nevoia să scriu acest post pentru toţi cei care mă contactează şi îmi recită ce am scris eu pe blog. Şi zi aşa îţi spală ăştia gemurile? sau ai devenit tu caritabilă? sau v-aţi făcut deja prieteni români în Dublin? dăăă, dacă am scris pe blog...
Adică ce îşi închipuie că inventez şi mă verifică? sau mă contactează din obligaţie? nu mulţumesc.
Dacă tot ai deschis o discuţie, zi-mi ce mai faci tu, hai să îţi povestesc şi alte chestii ce nu ajung pe blog, nu mă întreba ceva despre care deja ştii ce simt sau ştii ce s-a întâmplat. Mi se pare de tot rahatul, dacă blogul ăsta e util la ceva, e util că scurtează din conversaţii. Voi ştiţi deja ce fac eu sau ce am mai făcut în ultima vreme, aşa că puteţi vorbi voi, puteţi împărtăşi noutăţi, că sunt ferm convinsă că aţi mai făcut şi voi ceva de când nu ne-am văzut sau vorbit...
Acum probabil că am ofensat nişte sensibiloşi, da mai bine aşa decât să fiu nevoită să povestesc din nou şi din nou ceea ce deja am povestit.
Am oameni cu care povestesc cât e în lună şi în stele fără a aduce măcar discuţia despre subliectele de pe blog. Deci se poate...
Nu mă înţelegeţi greşit, nu oblig pe nimeni să îmi citească blogul şi am povestit cu lux de amănunte chiar poveştile de pe blog, unor persoane care nu au apucat să le citească, dar din moment ce dovedeşti că ma citeşti să mai povestesc şi pe viu mi se pare redundant.
Raluca
No comments:
Post a Comment