Translate

December 19, 2011

De ce sunt fericită că a existat decembrie 1989

A murit dictatorul care a condus Coreea de Nord. Cred că este unul dintre puţinii dictatori care au murit de moarte bună. Azi, luni 19 decembrie, a apărut un filmuleţ pe youtube care arăta cum naţiunea nord coreană îl plângea la propriu pe dictatorul mort. Mii de oameni plângeau aliniaţi în faţa unui monument. Ţi se rupea inima când îi vedeai, dar în acelaşi timp aş fi plâns de plânsul lor.
Apoi am cugetat un pic. Oamenii aceia au creierele spălate în ani de dictatură. Pe ei nu i-a adus nimeni aliniaţi la plâns, plângeau din convingere, cum sunt sigură că şi la sărbători fac marşuri comuniste şi demonstraţii pe stadioane, în care pun toata pasiunea de care pot da ei dovadă.
Acum mă întorc la noi. Aveam 10 ani când a venit Revoluţia. În casa noastră se vorbea despre Ceauşescu, dar eram învăţată să nu dau din casă. În acelaşi timp ştiam şi recitam cu patos Tovarăsă Elena Ceauşescu, mamă iubitoare sau alte rahaturi. Probabil că părinţii mei nu m-ar fi lăsat să ajung o comunistă de frunte, dar cel mai sigur ajungeam. Da aş fi primit casă şi slujbă, aş fi lucrat acolo unde eram repartizată, mi-aş fi iubit elevii sau mai ştiu eu ce aş fi ajuns, oricum nu jurnalist. Şi nu aş fi visat niciodată să ajung unde sunt acum sau să gândesc cum gândesc acum sau să fac ce fac acum. Probabil internetul ar fi fost limitat la vreo 3 site-uri aprobate de partid, probabil filmele americane s-ar fi vândut pe sub mână, probabil încă ar fi existat viniluri, probabil mi-aş fi perfecţionat statul la coadă şi datul din coate şi cu siguranţă aş fi vizitat Moscova. În mare nu aş fi fost Raluca de azi, dacă Ceauşescu mai dădea ăia 200 de lei la salariu şi oamenii se declarau mulţumiţi...
E prima dată când ma bucur că România a nimerit, printr-o fericire, în Europa şi nu în Asia şi a fost posibilă Revoluţia.
Raluca

2 comments:

Alex said...

Bocetele astea sunt parfum pe langa ce boceau saracii la Kim Ir Sen (tatal lui Kim Jong-Il). Apropos de ce zici tu si acum la ani de zile de atunci imi aduc aminte de un film corean cu mesaj inaltator de dragoste fata de conducator :) Se facea ca tovarasu` Kim Ir Sen venea intr-un catun si aducea cu el tractorul prin care sarmanii tarani isi rezolvau problema agriculturii in satul lor. Sa vezi atunci bocete, emotie, fanatism nedisimulat, muieri care-si smulgeau parul din cap de bucurie...Iti dai seama ca la astia timpul a stat in loc? Partea proasta e ca au ramas intepeniti intr-un cosmar din care nu se mai pot trezi. Daca apucam sa ne vedem sa-mi aduci aminte sa-ti povestesc intamplarea cu marinarii coreeni pe plaja din 2Mai la nudism :) Crede-ma, merita!!!

Raluk said...

Musai trebuie sa ne vedem sa imi povestesti. Asta daca aveti voi timp si chef.
Multa lume spune ca sunt trucate sau ca e propaganda, chiar si asa oamenii aia sunt de plans si de compatimit... Si tot ma gandesc ca asa am fi ajuns si noi...noroc ca stam in Europa si nu ne-au lasat altii sa devenim asa :D