Translate

February 12, 2012

Barcelona prin ochii mei - 3 - Casa Mila

Casa Mila am vizitat-o imediat după Casa Batllo ca să îmi fac o părere despre diferențele dintre cele două. Şi sunt o grămadă, dar nu le voi spune aici ci vă voi lăsa să le descoperiți singuri, atunci când veți ajunge în Barcelona.
Cei care m-au îndemnat să vizitez Casa Mila şi nu Batlo au avut ca argument că pentru mai puţini bani vezi mai mult. Casa Batllo a costat 18.15 euro, iar Mila 15. La Batllo vezi doar acoperişul, curtea interioară şi scările, la Mila vezi şi un apartament restaurat exact ca atunci când casa a fost inaugurată de Gaudi.
Dacă priviți lucrurile strict din punctul acesta de vedere, poate aveţi dreptate. Eu vă recomand totuşi să le vedeţi pe amândouă.
Casa Mila sau La Pedrera se află pe un colţ de stradă, aceeaşi stradă ca şi Casa Batllo - Passeig de Gracia  92 în districtul Eixample. 
Intrarea se face într-o curte interioară foarte frumos decorată, numai că aparatul meu nu a vrut să facă poze frumoase în curte şi enervată am urcat în liftul care m-a dus fix pe acoperiş.
Acolo mi-au strălucit în ochi aceste hornuri acoperite cu sticlă verde. 
Am mărit poza şi am descoperit că sunt chiar şticle verzi ale căror boturi şi funduri se pot distinge cu ușurința.  
Aşa arată acoperişul Casei Mila 
Eu dacă nu fac o poză ca aceasta într-o vacanţă nu mă consider împlinită. De aceea veţi vedea de multe ori pe acest blog astfel de poze cu soarele în ochi
Eu lângă un turn, de fapt o conductă de aerisire.
Din nou acoperişul La Pedrera fără mine în poză.
După cum puteţi vedea şi casa asta am prins-o aproape goală, adică fără vizitatori ceea ce mi-a dat posibilitatea de a umbla în voie pe unde am vrut eu şi să fac poze ca aceasta fără hoardele de turişti. 
Acum să vă explic de ce nu prea am poze frumoase în Barcelona, pentru că era frig, mai frig decât în Dublin, dar bătea soarele. Cum pozele cu soare în spate ies urâte, de câte ori pozam soarele îmi stătea în faţă. De aceea mă strâmbam.
Printr-un intrând se vedea Sagrada Familia 
Casa Mila este locuită, mă întreb cum o fi să stai acolo? Oricum din ceea ce am văzut turiştii nu se plimbă prin zonele destinate locatarilor şi în plus nici nu am văzut rufe întinse la balcon. Cred că e o convenţie între administratorul clădirii şi locatari. Ei nu îşi scot rufele pe balcoane sau în curtea interioară şi nici nu îşi decorează geamurile, iar în schimb nu sunt deranjați prea tare de turişti. 
Oricum de pe acoperişul Casei Mila se vedeau balcoanele altor case, iar pe un balcon, într-un coş dormea o pisică.
Din nou, eu cu acoperişul, dar şi cu o parte din curtea interioară. 
Coşurile, ce seamănă cu războinici medievali 
Mi-a plăcut acest horn 
După acoperiş veţi fi conduşi în mansarda clădirii, unde eu am găsit o expoziţie dedicată lui Gaudi, în care erau explicate elementele din natură transpuse de arhitect în casele sale.
Cum nu ştiam să setez aparatul, această poză este una dintre cele mai bune. Aceleaşi arce ca şi la Casa Batllo.
Vă spuneam că în plus faţă de Casa Batllo, la Mila se poate vizita un apartament amenajat pentru a semăna cu un apartament burghez din Barcelona de la sfârșitul secolului 19. Acesta este camera copiilor.
Camera rufelor 
În bucătărie mi-a plăcut această maşină de tocat carne 
Un tablou ce mi-a amintit de Alphonse Mucha  
Un cuier 
Trebuie să vă spun că La Pedrera este ultima lucrare a lui Gaudi înainte de a se apuca de Sagrada Familia. Casa Mila a aparţinut lui Pere Mila şi soţiei acestuia Roser Segimon şi a fost construită între anii 1905 - 1910 şi inaugurată în 1912 (fix acum 100 de ani). Casa a fost lăsată să se degradeze prin anii 1980 când a fost preluată de o fundaţie, restaurată şi inclusă în circuitul turistic. În 1984 Casa Mila a fost inclusă în patrimoniul UNESCO.
Raluca

4 comments:

alicee said...

Mi-a placut Casa Milla la nebunie! Mi-ai amintit unul din cele mai frumoase locuri din Barcelona! Pozele sunt pe masura! ms

Raluk said...

Esti draguta, multumesc pentru aprecieri, pozele sunt marea mea mahnire pentru ca nu am stiut sa setez aparatul, am lasat ISO prea mare afara si prea mic inauntru... Eu eram asa de patrunsa de tot ce vedeam ca setarea aparatului a fost ultima prioritate. Abia cand am ajuns acasa si le-am descarcat am observat ca sunt zgomotoase si culorile nu sunt cele pe care le-am vazut eu acolo...
In fine, inca un motiv sa ma intorc si sa dau din nou banii de bilet sa fac poze frumoase :)

Anonymous said...

masina aia nu e de tocat nuci? :)
foarte faine pozele, raluk.
incet, incet cred ca te indrepti spre foto-jurnalism. succes.
luigean

Raluk said...

Nu stiu ce sa spun, masina mamei de tocat carne arata la fel, acum observ ca asta are si un capac... habar nu am. Asa sincer cine ar lasa o masina de carne pe dulap...s-ar putea sa ai dreptate :)
Multumesc pentru aprecieri. M-ai facut sa rosesc :)

There was an error in this gadget