Translate

October 12, 2011

Patru luni fără telefon

M-a izbit astăzi în timp ce mă jucam cu Dea pe promenadă şi îi vedem pe cei care vin de la serviciu cu telefonul la ureche. Slava Domnului că aici nu prea e moda cu hands free, că vorbeau săracii oameni singuri pe stradă şi le mai şi clipocea o lumină în ureche. Aşa ziceam, m-a izbit tocmai azi că eu de patru luni nu am mai folosit telefonul. Bine am avut o dispensă cât am stat în ţară, dar de când am venit în Dublin nu am mai vorbit la telefon. Nu că înainte aş fi stat lipită de telefon, dar purtam conversaţii destul de lungi cu prietenele mele, conversaţii care traduse în roaming ar fi însemnat bani muuuuulti. Aşa că cel mai simplu a fost să îmi las telefonul să se descarce şi să nu îl mai încarc.
Nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic contra telefoanelor, ba chiar le consider extrem de utile,  mai ales în cazuri de urgenţă, dar mi-a ieşit din sistem vorbitul la telefon de plăcere.
Asta dacă vreodată aţi avut întrebări existenţiale referitoare la dispariţia totală a telefoanelor mobile, ei uite că se poate. Dacă este creat contextul poţi trăi şi fără telefon mobil aşa cum sunt sigură că se poate trăi fără televizor, internet, facebook şi bloguri, dar dacă ar fi aşa cum ne-am mai pierde noi timpul????
Noroc că s-a inventat skype că altfel deja mă vedeam poreclită, omul peşterii:)

2 comments:

eliza said...

cind a fost mama in bucuresti si a mers cu metroul a avut o revelatie: din cauza zgomotului multi oameni sint surzi ca toti poarta cite o casca in ureche... am lamurit-o ca era vorba de hands free cind am vazut ca se ingrijora de urechile mele si daca mai aud bine

Raluk said...

da, dispozitivele alea sunt oribile. am vazut ca au mai renuntat la ele, oricum castile mi se par cele mai faine in materie de hands free, dar doar la volan si doar daca nu ai in masina o chestie cu care sa poti vorbi pe speaker...

There was an error in this gadget