Translate

April 7, 2014

Turcia - Istanbul - Tramvaiul zilelor noastre

Dragilor,

că tocmai ce v-am povestit despre tramvaiul nostalgic, e musai să vă povestesc şi de cel actual. Aşa cum am mai spus tramvaiul din Istanbul mi s-a părut foarte bine pus la punct, convingere ce mi-a fost întărită încă din prima zi.
Se făcea că am plecat eu de nebună cu autobuzul turistic din Piaţa Taksim prin Istanbulul European, prin Istanbulul Asiatic, pe poduri şi drumuri până am ajuns la Sfânta Sofia. M-am soilit ce m-am soilit eu la soare, evident, şi pentru că lumea începea să plece, dar şi pentru că ar fi trebuit să fiu la 6 din nou la hotel, am căutat un alt mijloc de transport spre Piaţa Taksim.
Şi aşa am dat de tramvai. Inițial nu m-am orientat cam pe unde ar fi, am găsit un bazar, am căscat gura, am pierdut timpul şi la 5.30 eram în stația de tramvai, cu biletul de 3 lire deja introdus în automat. Altfel nu aveam cum să ajung în stație :). Şi o informație utilă dacă greșiți sensul şi ajungeţi în stația diferită, puteţi traversa strada, nu pierdeți biletul, cum am crezut eu la început.
Am zis eu că o jumătate de oră e mai mult decât suficient. Numai că staţia era plină şi la fel de plină era şi stația de pe sensul celălalt. Ca să vă daţi seama cât de plină era staţia, erau oameni care stăteau pe șine. Aşa de plină era.
Eu nu am sesizat acest aspect şi cum am văzut primul tramvai am zis că voi avea şi timp de un duş până la 6.
Prost aranjament. Cred că m-am dezobişnuit de aglomeraţie cu Luxemburgul ăsta fără oameni. Cum nu suport să fiu atinsă şi mișcată din loc m-am dat mai în spate. Şi cred că bine am făcut pentru că e clar m-am dezobişnuit. Nu eram pregătită pentru ce avea să urmeze...
Aşa de plin a venit tramvaiul. Mie îmi era clar că nu mă voi putea urca.
Însă doamna din faţa mea, cea cu căciulă verde a urcat. Şi uitați şi voi ce frumos îmi zâmbește :) 
Odată cu primul tramvai s-a mai eliberat staţia, am prins şi eu un loc pe o bancă şi am așteptat. 5 tramvaie au trecut, mai mult sau mai puţin pline şi staţia era deja aproape goală, iar eu mi-am făcut curaj să mă urc în al 6-lea tramvai
M-am urcat lejer şi civilizat şi la prima stație am prins şi loc pe scaun, de unde am îndrăznit chiar să fac o poză pe geam. Aceasta. Apusul pe Podul Galata.
Morala? Așteptarea e răsplătită? 
Sau poate morala e că turcii au un foarte bun sistem de transport în comun şi că în 6 tramvaie au eliberat o piaţă plină de oameni dornici să ajungă acasă după o zi petrecută la soare. Era duminică. 
Dacă am ajuns la 6 la hotel? Nu. Am ajuns aproape de 7, dar nu mi-a părut rău. S-a dovedit că nu am pierdut nimic şi câteodată zbuciumul şi graba şi nervii nu îşi au rostul.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
P.S. Preţul unui bilet de tramvai e 3 lire turceşti sau 1.90 cu Istanbulkart


No comments:

There was an error in this gadget