Translate

May 23, 2013

Jurnalismul de azi nu mai e jurnalismul pe care l-am învăţat eu

Bine asta constată de ceva vreme mai toţi cei care au legătură cu branșa asta. S-a tabloidizat totul şi parcă te aștepți ca din gura vreunei frumoase de la TV să iasă o bulă ca în Libertatea sau Cancan. Şi acum na, dacă publicul asta vrea, asta cere şi asta preferă să primească în fiecare seară în casă...publicul e stăpânul tuturor, mai ales în timpuri de criză când salariile jurnaliştilor au scăzut şi la jumătate. Ecuația e simplă, nu faci rating, nu iei bani, nu ai salariu şi copii şi familia ta rămân nemâncați.
Numai că nu despre asta voiam să vă vorbesc ci despre altceva, despre jurnalismul justițiar.  E drept că te mai ia valul, mai ales când ești în postura să pui întrebări şi deci să afli răspunsuri. E drept că sunt subiecte care te ating pe tine ca persoană şi uiți că tu de fapt ești jurnalist şi echilibrat şi echidistant şi ce o mai fi în manualul de jurnalism de Coman.
Sincer scriu foarte greu această postare pentru că subiectul e delicat şi nu vreau să îl comentez eu, că nu e treaba mea şi nici nu aş rezolva mare lucru. E vorba despre emisiunea Sinteza zilei de acum vreo două zile. Mihai Gâdea s-a prins că subiectele lacrimogene aduc rating şi din când în când o mai dă pe astea. Era despre un cămin de copii cu retard mintal de prin sectorul 2. La În Premieră (emisiune foarte bună, la care mă uit de câte ori pot) a fost un subiect acest cămin. Pe scurt copii de acolo erau legați de paturi, au filmat copii scheletici, copii care urlau, probabil de durere, imagini de coșmar şi nu doar pentru mine, că oi fi mai nevricoasă, da pentru oricine. Şi sigur că ți se scoală omenia în tine şi ai vrea să trântești de pământ cu cei vinovați. Şi sigur că Gâdea şi restul erau în această postură, la o oră de maximă audiență. Da parcă jurnalismul în ce am învăţat eu e cu totul altceva. Da te mișcă subiectul, da directoarea pe care o intervievau era vădit antipatică cu părul lipit de cap de la transpirație şi nici unghiul din care era filmată nu o avantaja. Da totuşi să faci tu pe-a justițiarul şi să te frămânți ca o cucoană în călduri şi să nu mai spun de Adrian Ursu (mare om, mare jurnalist) care numai nu sărea din ecran să o ia pe aia de loaţe.
Unde era echidistanța? Unde erau jurnaliştii echilibrați? Eu ştiu că trebuie să ieşi cumva din subiect. Da toată lumea fură în România. Directoarea a furat fonduri, asistentele fură mâncare, infirmierele fură din timpul alocat curățării acelor copii...sunt clar vinovate de situație, dar chiar ei jurnaliştii au zis că e o asistentă la 20 de copii. 20 de copii cu retard mintal. Şi 20 de copii ca mine şi ca tine sunt greu de stăpânit, da cei cu retard mintal, mă gândesc că au nevoie de afecțiune, de grijă, de atenție. E totuşi un om la 20 de copii. Da este inuman să îi legi, da copii ăia arătau ca în lagărele naziste, dar repet un om la 20 de oameni.
Niciodată nu am văzut ca Mihai Gâdea şi restul să sune ministrul şi să îl întrebe de ce nu angajează mai mulţi oameni, de ce nu alocă mai multe fonduri, de ce nu stabilește nişte reguli clare ale voluntariatului în astfel de cămine de copii. Niciodată nu am văzut să o întrebe chiar pe directoare de ce sunt legați copii, pe un ton frumos, calm jurnalistic. Iar oftaturile lui Gâdea, revelațiile lui legate pe părăsirea țarii, frământările în scaun şi pauzele când parcă nu îşi găsea cuvintele de supărat ce era, mă scuzați da asta e actorie şi nu jurnalism.
Cică pe timpul nopții într-un astfel de cămin e doar un singur supraveghetor. Unul singur la sute de suflete... Asta nu au observat. Asta nu au comentat şi nici nu au vrut să afle răspunsuri. Care răspunsuri nu se aflau la directoare, care între timp devenise ceva mai mare în ierarhie şi directoare era alta. Au găsit personajul negativ şi aruncau ca în vechime cu pietre în el în agora. Ei s-au canalizat pe lupta dintr un ONG şi directoare, care nu a mai dat voie voluntarilor să intre în centru. Şi pe asta marșau. Nu cred că problema se oprea acolo, cred că tot sistemul e corupt şi trebuie reformat, dar spălarea creierelor celor mulţi şi proști e aşa de facilă...de ce să nu o practicăm?
Nu acolo e problema domnilor şi apoi dacă chiar ştiţi ce e ăla voluntariat şi v-aţi însușit noțiunile de ce nu se duc Gâdea, Ursu şi alea de pe acolo la voluntariat. Să aibă ei grijă de 5 copii, nu 20.
Pe ei marii jurnaliști pe care îi vede lumea la TV sigur îi primea directoarea cea rea cu părul transpirat.
Dacă tot vrem să ieșim din hainele de jurnaliști, de ce să fim justițiari, hai mai bine să fim voluntari. E infinit mai greu decât să dai din gură la TV într-o oră de maximă audiență.
Părerea mea,
Raluca
P.S. Aseară m-am uitat tot la Sinteza zilei pentru vreo 2 minute. Era filmat un copil cu părinții plecați la muncă în străinătate care scremea trei lacrimi. Am tratat şi eu subiectul şi după ce am vorbit chiar cu părinții din străinătate nu am putut să fiu de nici o parte, eu ca om, nu ca jurnalist. E o bubă a acestui secol şi nu se rezolvă într-un caz sau două. Mă întreb cum o fi fost emisiunea, dar în același timp nici nu vreau să aflu. Vreţi jurnalism? dați pe BBC, CNN şi altele asemenea. Învățați şi engleză şi vedeţi şi ce înseamnă jurnalism, nu actorie, nu justiție şi nu spălare de creiere...

2 comments:

alicee said...

Foarte bine punctat
Eu nu ma mai pot uita la tv de multa vreme, ce e la noi e total atipic fata de restul lumii! Strile ce sa mai zic ....
Emisiunile asa cum ai spus si tu, lipseste echidistanta, oamenii cu bun simt, subiectele interesante nu lacrimogene si de scandal etcccc

Raluk said...

Bine ca macar un cititor al blogului e de acord cu mine :)

There was an error in this gadget