Translate

May 20, 2013

România 2013 - Muzeul de Etnografie din Budapesta

V-am promis aici că revin cu acest subiect pentru că e prea bun ca să îl dezvolt doar într-o scurtă postare şi pentru că mie îmi plac "tărănismele".
Ei dragilor, ştiţi voi parlamentul din Budapesta? Trebuie să îl ştiţi, l-am văzut în toate pozele voastre de vacanță. Ştiţi că în spatele Parlamentului e Dunărea? Spatele...poate fi şi faţa dacă e privit de pe Bastionul Pescarilor.
Ei în partea opusă Dunării pe axa Parlamentului ce e? Vă spun eu pentru că şi eu prima dată când am aflat de acest muzeu aveam un gol în memorie. Se afla Piaţa Kosuth. În capul meu Budapesta se termina la Parlament. Ei în Piaţa Kosuth se află o clădire, am găsit că ar fi în stil baroc, în care a fost cândva Ministerul de Justiție din Budapesta, dar acum se află Muzeul de Etnografie.
Muzeul este structurat pe secțiuni ce reprezintă aspecte din viața şi portul țăranilor din Ungaria. Chiar de la început, prima sală e cea a costumelor. O aranjare asemănătoare a exponatelor am găsit-o la Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu Severin. Unele costume o să vă pară extrem de familiare, poate pentru că sunt din România, mai exact din Transilvania. Cum ar fi cele de mai sus care am găsit că ar fi costume tradiționale saxone din Transilvania. 
Mi-a plăcut fota din acest costum şi am găsit că este un costum tradițional unguresc folosit de către domnișoara de onoare la o nuntă.  
La fel mi-a plăcut haina roșie care provine din ținutul Veszprem.
Cojocul acesta foarte fain decorat aparține unui cioban din secolul 19.  
Din păcate pozele au fost făcute tot cu aparatul mic şi nu am putut seta să fie clare prin geam. Nici lumina nu mă ajuta, dar măcar o părere despre cât de frumoasă e ceramica din Ungaria vă puteţi face. 
La fel mi-a plăcut dulăpiorul de perete din secolul 19
Ei aşa visez eu să am un perete, deşi trebuie să recunosc peretele cu farfurii de la Muzeul Țăranului Român din Bucureşti este mult mai fain.  
O cameră dintr-o casă. Mi-au plăcut fereastra şi oglinda, da şi patul e chiar fain. Am observat că ungurii au chestia asta cu mobilierul pictat, am regăsit-o şi în Transilvania şi clar de la unguri vine.
O sobă din teracotă. Da cât poate fi de faină forma... Nu ştiu dacă mai există meșteri sobari în România şi nu ştiu exact unde aş putea să îmi fac eu aşa o sobă, dar la casa mea clar am să încerc un astfel de experiment.  
După obiectele din casă am trecut la țesături. Erau multe, practic tot ce am făcut eu în muzeu a fost să stau cu gura căscată şi să mai scot din când în când un oau. Mie mi-a plăcut şi dacă vă place partea asta tradiţională, rurală, nu trebuie ratat muzeul.
Ştiam de acum câțiva ani că în țesăturile ungurilor predomină culoarea albastră, dar cum nu eram în "perioada albastră" nu mi-au atras atenția. Acum ce credeți că am remarcat o altă culoare?
Țesăturile sunt clar legate de zestre pe care fetele nemăritate se spune că o coseau singure. Şi treaba asta nu e specifica Ungariei ci şi României. În poză e tot ce trebuia o fată să aibă ca zestre. Dacă s-ar mai menține şi tradiția de a le confecționa singure, multe fete din ziua de azi ar rămâne nemăritate sau s-ar mărita fără zestre.  
Pe lângă expoziţia permanentă care vă asigur că e consistentă şi merită vizitată, eu am prins o expoziție temporară despre Estonieni şi evident portul lor popular.
Cred că în Estonia aș merge doar pentru culoarea portocalie pe care am găsit-o peste tot. Şi portocaliul e una dintre culorile mele preferate. În "perioada portocalie" am stat ani întregi.
Nu ştiu dacă pozele v-au convins, da eu una recomand acest muzeu, mai ales dacă vă plac tărănismele.  Şi apoi mi se pare o chestie deschizătoare de minți. Ungurii nu sunt din altă specie, ba chiar se aseamănă foarte tare cu noi, românii. 
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget