Cu vizitarea celor două castele mi s-a făcut aşa un dor de Irlanda de nici nu vă închipuiți. Sincer nu ma prind cum poate să îţi fie dor de un loc unde ai stat doar doi ani şi să nu îţi fie dor de un loc unde ai stat şapte. De Bucureşti în afară de prieteni nu mă leagă nimic, da poate fi un oraş frumos, mi-ar plăcea să mă mai plimb prin Muzeul Satului sau pe la Mogoșoaia, dar când pun în balanță cele câteva locuri frumoase şi ce trebuie să pătimești pentru a ajunge la ele parcă trece şi dorul şi tot. În Irlanda în schimb m-aş întoarce ca turist la orice oră din zi şi din noapte. Totul părea mai facil acolo, totul era mai pe gustul meu şi în plus am înţeles că anul acesta au şi ei parte de vară cu temperaturi de 20-25 de grade :) Am scris despre Irlanda la aventuri dublineze, găsiţi tab-ul undeva deasupra postărilor sau vă dau link aici. Frumusețile Irlandei sunt presărate printre celelalte articole despre viața noastră în Dublin, Irlanda.
Revenind, cred că sunt nevorbită de aia mă pierd în detalii. Castelul Larochette (eu aveam în cap că sunt două cuvinte La şi Rochette şi în capul meu Rochette asta era o domniță...fantezii de copil mic) este foarte aproape de Castelul Vianden la vreo 20 de minute şi la fel de orașul Luxembourg, tot vreo 20 de minute, pe autostradă de această dată. Iarăși nu pot să vă spun mijloace de transport în comun pentru că nu ştiu şi oricât aş căuta pe net nu găsesc. Deși sunt slabe șansele ca cineva să vină să viziteze Luxembourgul fără o maşină, dacă totuşi se întâmplă puteţi întreba la centrul turistic sau la hotel dacă sunt autocare ce fac un tur pe la aceste castele. Zic asta pentru că am văzut autocare cu turiști, deci posibilitatea o fi existând cumva.
Biletul de intrare este 3 euro. Acum e cam adevărat că pentru o ruină e cam mult să plătești şi intrare, dar dacă nu iei tot castelul ca pe o ruină ci ca pe un loc unde poţi petrece timp frumos, adică vizitezi ceva, mai stai la un suc, poate un stix ceva, poate prinzi vreme frumoasă şi stai la umbră... Ideea e că poţi face toate astea dacă într-adevăr e timp frumos, dacă plouă sau sunt nori nu prea ai ce face la Larochette.
Aşa am văzut noi prima dată castelul, dar până la el a trebuit să urcăm pe un drum printr-o pădure. Iarăși vă avertizez de indicatoarele amplasate cam în ultimul moment. Practic dacă aveți în plan să vizitați castelul când ajungeţi în localitatea Larochette micșorați viteza cât să vedeţi bine indicatoarele.
Aşa se vede orășelul de sus de la Castel
Acesta e Castelul Larochette
Wiki spune că prima mențiune a acestui castel vine din secolul 11 şi că a ajuns o ruină în urma unui incendiu. Aproape identic cu Vianden. În 1979 statul luxemburghez a preluat castelul şi cică s-au făcut câteva lucrări de restaurare.
Aşa se vede orășelul din balconul castelului
În interior era o expoziție ceva, dar la fel totul era în franceză şi germană...
Aşa arată ruinele din interior
şi aşa arată din exterior. Şi desigur nu se putea fără o poză cu Piticul.
Acesta este turnul de la intrare.
Văd că şi wiki spune că se vizitează de la Paște până în luna octombrie, pentru că aşa cum v-am spus şi eu dacă e frig, plouă şi e curent vizitarea castelului nu mai e la fel de plăcută.
Cam atât despre Larochette. Zilele astea caut pe net alte castele din Luxembourg pentru că ni s-a deschis apetitul de vizitare şi dacă le găsesc vă povestesc despre ele.
Raluca
No comments:
Post a Comment