Translate

December 11, 2012

Letters from Father Christmas

Dragilor fără să vreau am dat peste o carte despre care nici măcar nu ştiam că există, dar vă asigur că e o carte specială, în ton cu starea mea de sărbători. Şi pentru că nu sunt rea am căutat echivalentul în România, cartea s-a publicat şi în română, e cam scumpă, iar primul link l-am gasit aici. Voi puteţi să căutaţi, poate o găsiţi mai ieftină.
Aşadar eu îl ştiam pe Tolkien de la Lord of the Rings şi acum chiar că se lansează şi Hobitul, le-am citit pe toate, ba chiar şi o altă carte ciudăţică, dar de cartea asta habar nu aveam.
Pe scurt e aşa: J.R.R. Tolkien le-a scris timp de peste 20 de ani, celor patru copii ai săi scrisori de la Moş Crăciun. Scrisorile erau scrise într-un anume fel, erau însoţite de desene şi povesteau aventurile lui Moş Crăciun şi ale ajutorului său, Ursul Polar, la Polul Nord. Moş Crăciun cam dădea vina pe urs când treaba nu mergea bine. Cu timpul învață şi ursul să scrie şi pune şi el câte o frază sau două, iar într-un an a scris chiar el scrisoarea în locul Moşului. Scrisorile erau timbrate, iar copii chiar credeau că vin de la Moş Crăciun. Bine veţi întreba: da 20 de ani copii ăia nu s-au prins? Faza e că având patru copii de vârste diferite, prima scrisoare i-a fost adresată primului născut şi singurul de la acel moment, John, iar ultima celei mai mici Priscilla. Mie mi se pare un gest foarte frumos şi mă bucur că am apucat să cumpăr cartea în engleză, cu poze chiar ale scrisorilor scrise de Tolkien.
Acum cum am cumpărat cartea e o altă poveste. Noi ar fi trebuit să mergem în week-end la Bruxelles, dar a nins, ne-am schimbat cauciucurile abia sâmbăta, plus că eu sunt răcită bocnă, deci deşi am fi vrut să mergem nu s-a putut. În plan pentru Bruxelles era să trec pe la o librărie cu cărți în engleză. Îmi notasem două adrese, trebuia cumva să ajung la una dintre ele. Cum nu am ajuns la Bruxelles, week-end-ul nostru a fost unul tipic, cumpărături sâmbăta, prin casă duminică. Însă sâmbătă că tot plecasem de acasă mai toată ziua am zis să tragem o fugă la Târgul de Crăciun din Luxemburg (a fost frumos, va povestesc maine). Şi pe drum Alin a vrut musai să îmi arate un drum care e paralel cu autostrada, că aici a nins şi respectivul drum trece prin pădure, în fine şi când tocmai ce drumul intra din nou în civilizație, cu coada ochiului am zărit Little Britain, o denumire ce îmi era familiară de când căutam eu librării cu cărți în engleză. Ne-am întors din drum şi am dat chiar peste un magazin destinat englezilor ce trăiesc în Luxemburg. Cam cum e Alimentara Moldova în Dublin. Şi pe lângă ceaiuri, budincă de Crăciun, decorațiuni, lumânări, aproape jumătate de magazin e de fapt librărie. Nu vă spun eram în al nouălea cer. Faza e că nu sunt așezate cărțile pe domenii şi m-am plimbat printre rafturi, da nu puteam să citesc chiar toate cotoarele. Aşa că mi-a atras atenția o carte pe care voiam să o comand pe amazon: Nigella Bites, despre Nigella v-am povestit aici. Şi când mergeam să plătesc mi-a atras atenția numele Tolkien şi am luat cartea fără să mă gândesc prea mult. Nu ştiu de ce cărțile mi s-au părut mai ieftine decât în Dublin, da cred că doar mi s-a părut.
Evident că ar trebui să am mai multă experiență să mă apuc de rețetele din cartea Nigellei, dar am ochit vreo două, însă cartea lui Tolkien am citit-o pe nerăsuflate. E una dintre cărţile pe care e bine să le ai într-o casă, fie şi numai pentru a te minuna, a câta oară, de geniul lui Tolkien.
E deja marţi?
Săptămână bună să aveţi,
Raluca

6 comments:

coco said...

am citit si eu Hobbitul...ar fi draguta si aceasta acum ...:)

Raluk said...

Da e si draguta si usor de citit :)

corina said...

Cu subiectul asta m-ai atins.
Pentru mine cartea si filmul sunt niste lucrui fara de care nu pot trai. Cu cartea am o relatie speciala. De cand ma stiu o camera din casa parintilor se numeste biblioteca. Cand eram foarte mica ma cataram pe biblioteca si stiam cartile dupa cotoare,dimensiuni, grosimea copertii, textura hartiei, culori, fontul literei. Dupa ce am invatat sa citesc le frunzaream si incercam sa inteleg ce scrie in ele.” Ciresarii” a fost initierea in savurarea lecturilor. Pentru mine orice carte are un ceva al ei. Bibliotecile neoranduite nu sunt o problema. Pot pierde ore urmarind titluri si autori. Daca plec de acasa cu gandul sa gasesc o carte pe o anumita tema, atunci cand intru in librarie imi pare ca ea ma gaseste pe mine. Noroc ca s-a inventat Kindle si tableta ca altfel dormeam pe carti.
Cartile cu scrisori sunt nemaipomenite. Doar ce am citit putin din descrierea ta si mi se umplea sufletul de bucurie. Imi plac si cartile de bucate, dar trebuie sa le citesc cu burta plina ca altfel salivez tot timpul. Imi imaginez gusturi, mirosuri, arome.
Ce sa mai…subiectul tau de azi m-a inaripat.

Raluk said...

Ma bucur ca ti-a placut :)
Eu sufar enrom ca biblioteca mea e in Romania. Acasa la parinti am o camera aproape tapetata cu biblioteci, plus cartile pe care le-am cumparat eu de-a lungul timpului. Cum in franceza nu sper sa citesc eu foarte curand, caut carti in engleza si uite ca le-am gasit :)
Stai linistita ca si eu daca intru intr-o librarie ma uita Dumnezeu acolo, da la Little Britin nu aveam timp sa caut carti, de aceea nici nu mi-am luat mai multe :)
Mos Nicolae mi-a adus si mie un reader, desi nu imi place sa citesc la el, cred ca de fapt Mosul cauta sa isi faca singur un cadou :) Oricum in cazul nostru, ca suntem cu casa in spate, un reader e mai util decat o biblioteca, da parca daca nu pipai eu cartile, nu le miros, nu le dau eu paginile parca cititul nu mai e acelasi, deci deocamdata tot la carti voi ramane. Plus ca sunt carti scrise in engleza, pe care le gasesc doar aici sau in Irlanda si care traduse isi pierd farmecul. Am citit Dubliners in romana si engleza. Desi tradusa bine, una e sa citesti in limba autorului si alta e sa citesti o traducere :)
Si eu tot cu "Ciresarii" am inceput sa citesc mai serios si din placere, inainte citeam doar pentru ca imi cereau la scoala :)
Cartea asta, nu stiu cum arata cea in romana, chiar merita sa o ai, sa o citesti copiilor. Ca de obicei Tolkien construieste un intreg univers si mai ales celor fara idei, ca mine, le da o idee despre ce sa raspunda copiilor la intrebarea: cine este Mos Craciun?

Eliza said...

azi am fost la targul de la sala dales si am stat o buna bucata de vreme in minunata lor librarie. ghici ce carte am rasfoit? tolkien, varianta in romaneste. da e cam scumpa, as lua-o doar daca as avea un copil caruia s-i citesc :) dar e frumos ilustrata, e superba

Raluk said...

Cred ca e mai ieftina in limba autorului :)
Vezi cum gandim noi la fel? Imi e dor rau de tine, stiu ca mergeam amandoua la Targul de la Dales :) Trebuie musai sa vii sa vezi targurile de aici :)