Translate

November 13, 2012

De abia aştept să gătesc

Nu vă îngrijorați nu mi-a hackerit nimeni blogul. Sunt tot eu, Raluca. Da cea care consideră mâncare gătită sandvișurile făcute cu sandviș maker-ul şi care pentru cartofi prăjiţi aşteaptă laude o săptămână. Aşa sunt eu, nu le am cu gătitul şi nici nu cred că voi începe prea curând să învârt sarmale.
Numai că am învăţat în ultimele 48 de ore că gătitul poate fi şi efortless cum ar spune britanicii, adică fără efort, fără şorţ de bucătărie, fără ingrediente despre care nu a auzit nimeni, dar mai ales cu mâncare, din aia de să îţi ţină stomacul plin şi fără grijă pentru siluetă.
De când eram mică mi-a plăcut mai mult să observ cum se face mâncarea şi mai puţin să mă bag în procesul tehnologic. Am urmărit-o pe mama, apoi pe prietena mea Alina, care în liceu făcea nişte spaghete cu brânză de visam zile întregi doar spaghete, apoi prietena mea Eliza care la Barcelona mi-a demonstrat că amestecate cu alimente care îmi plac pot mânca şi alimente pe care nu le suportam înainte, apoi altă Alina care mi-a demonstrat că îmi place salata de morcovi cu ţelină...cine ar fi crezut???... Toate fac mâncare fără efort. Parcă o şi văd pe Alina în ţinuta office cum întoarce aluatul pentru un pandișpan ce e gata cât ai clipi sau cum Eliza doar îşi suflecă mânecile pentru a pregăti nu ştiu ce mâncare elaborată. Vărându-le pe ele şi mie mi se pare că aş putea fi o mare bucătăreasă deşi în capul meu oregano şi busuioc sunt cam aceeaşi mâncare de peşte.
Şi să ştiţi că nu sunt departe de adevăr, la Dublin, pe o foamete am preparat spaghete cu cedar, întocmai cum am văzut la Alina şi nu numai că nu am dat foc la casă, dar au avut şi gust şi chiar unul bun. Deci pe undeva, ceva, a făcut click încă de ceva vreme...
Revenind, în urmă cu 48 de ore am descoperit o tipă care m-a făcut să fiu sigură că şi eu pot găti. Este vorba despre Nigella Lawson. Căutaţi-o pe google. E londoneză şi găteşte fără efort şi ce îmi place cel mai mult e că mănâncă la TV. Când aţi văzut voi vreo vedetă autohtonă să mănânce la TV??? Totdeauna am zis că nu am încredere în bucătarii supli, cum era Jamie Oliver la început. Frate nu puneam botul la ce zicea şi pace. De când a mai pus cărniţă pe el şi arată mai a chef parcă îmi vine să îi acord o a doua şansă. Însă Nigella asta este Dumnezeul pe pământul bucătăriei.
În primul rând nu găteşte complicat. Adică mâncăruri care iau zile întregi şi efort cât urcat un munte. Găteşte puţin şi bun. Apoi am urmărit un serial dedicat mâncărurilor italiene şi am înţeles şi eu la ce folosesc nişte ustensile din bucătărie pentru care nu aveam nici o explicaţie. Şi mai rău, acum le vreau şi eu. Apoi tipa găteşte mâncare şi nu salate, care în mintea mea nu sunt mâncare ci garnitură. Apoi nu se murdăreşte. Da ştiu e la TV unde ştiu cum se gătesc treburile, dar tipa e tot timpul îmbrăcată casual, nu cu bonetă şi şorţ ca bucătăresele de la noi. Apoi trebuie să spun că arată şi biiiiiine, îmi place accentul ei de mor şi are ceva din vedetele de pe timpuri. Are 52 de ani şi arată ca la 30, sunt chiar şi eu invidioasă... Nu mai spun că toate emisiunile sunt filmate în bucătăria ei şi arată ca în reviste...
Vă spun, de 48 de ore am citit tot ce era de citit despre Nigella şi am văzut o grămadă de clipuri cu ea pe youtube şi sunt îndrăgostită. Ba mai mult, mă apuc de gătit. Am ochit nişte paste pe care cred că le-aş putea face fără multe eforturi...
Bine acum trebuie să mai aştept vreo săptămână să ajung în bucătăria mea, dar şi când ajung...
Raluca

2 comments:

coco said...

ce chestie...duminica mi-a aratat prietena mea o carte de-a Nigellei si m-am holbat vre-o ora in ea :)))

Raluk said...

Si ti-a placut?
Eu cred ca tipa e formidabila. Am sa caut si eu o carte de-a ei, dar deocamdata daca as face macar retetele de pe youtube as ajunge mare bucatar :)
Multumesc pentru vizita si pentru comentariu

There was an error in this gadget