Translate

June 26, 2012

Acum trei ani a murit Michael

Ce mult mi s-a schimbat viaţa în ultimii 3 ani. Îmi amintesc ca azi ziua aceea de 25 iunie, acum 3 ani. M-a ajutat puţin şi postarea de pe blog de atunci. Pe atunci țineam locul unor colegi plecați în concediu şi aveam tură de la 6 la 12, 6 dimineaţa, da. La 7 aveam primul jurnal. Ajungeam cheaună la radio, dar totdeauna îmi trecea orice rău când vedeam redacția, când beam cafeaua de la dozator, când vorbeam cu colegii. Intram în priză din prima. Verificam știrile de seara, vedeam ce mai puteam da, construiam jurnalul, mergeam în direct şi glăsuiam. Şi toate din jumătate în jumătate de oră. În iunie 2009 era încă bine, colegii nu plecaseră, salariile se dădeau la timp, ba parcă nici nu erau tăiate. Era boierie, iar eu eram unul din oamenii care așteptau ca şi cum concediul de două săptămâni din vară, zilele libere de Crăciun sau Revelion, niciodată amândouă şi zilele furate, alipite la vreun week-end când vizitam locuri noi. În 2009 am fost la Londra şi la Istanbul şi la munte şi vreo două weed-end-uri la mare şi parcă şi la bulgari. A fost un an plin. A fost ultimul an bun.
În 2010, iunie a fost ultima lună în care ne-am mai luat salariile, până prin noiembrie aşa, deşi noi la serviciu mergeam. În 2010 concediul a însemnat fix două săptămâni la Viena, Bratislava şi Praga. A fost un concediu cu sacrificii pentru că nu aveam salariu şi am mers în concediu doar pentru că toate au fost planificate şi plătite din timp.
În 2011 iunie mă prindea deja cu decizia luată. Aveam să mă mut în Irlanda. Ştiam din martie că îmi place ţara, habar nu aveam cum e vremea, dar veneam alături de Alin. Concediul a însemnat drumul cu camionul plin de lucruri spre Iaşi şi vreo 10 zile petrecute cu prietenii de acolo. Apoi concertul Bon Jovi din Bucureşti şi primul avion spre Dublin. Bântuit vreo lună prin Irlanda şi revenit de tot cu Dea şi Logănel în septembrie, ocazie cu care am stat o zi la Budapesta.
În 2012 iunie mă prinde indecisă. Vreau acasă. Rău cu rău, dar mai rău fără rău. Şi totuși au trecut 3 ani. Cică fraţii lui Michael Jackson pleacă în turneu mondial. Bravo lor. Probabil nu îmi voi lua bilete, fără Michael nu au nici un farmec. Asta dacă nu îl învie şi ei într-o hologramă ca pe Tupac.
Raluca

1 comment:

Anonymous said...

Stimata doamna Raluca, mai intai, MULTUMIRI pentru gandul dvs exprimat cu ocazia acestei zile care va ramane o RANA DESCHISA, pentru faptul ca nu L-ati dat uitarii pe acest INGER MICHAEL ! Cat ii privste pe frati ( in anumite situatii ar merita sa le spunem ,,frati” ), pot face cate concerte doresc, unde doresc, si le pot oferi gratuit, ca nici pe mine nu m-ar tenta DELOC. Chiar si atunci cand ar adauga holograma INGERULUI-FRATE. Fara prezenta LUI fizica, NIMIC in lumea asta, oricat de fastuos ar fi, nu L-ar putea inlocui, este ca o coaja fara miezul hranitor. Va dau TOATA DREPTATEA. Ramane de vazut DACA prestatia lor are un motiv pur sufletesc – de omagiere, ceea ce ma cam indoiesc. BINECUVANTAT va fi vesnic INGERUL MICHAEL ! ( Athina Costea, Brasov )

There was an error in this gadget