Nederlands - Costume Museum in Amsterdam

If I wanted to visit one museum in Amsterdam, this was the museum. I've researched it a long time before our trip to Holland and I knew that when the occasion came I will visit it.

Don't get me wrong, this was my fifth or even sixth trip to Amsterdam so at this point I've visited all the major museums, starting with Van Gogh, but I have to say that I like this small museums better. And on top of that they are very easy to find since most of them are on Herengracht street.

The national or folk costumes of Romania are one of my passions, I collect them, I wear them and I am proud of having them, so I try to find or to visit other ethnographic museums or even costume museums everywhere I go. I wrote about them on my blog, but some posts are in Romanian, The Ethnographic museum in my hometown, Iasi, Village museum in Bucharest, The Ethnographic Museum in Krakow, Poland, The Ethnographic Museum in Warsaw, Poland, The Ethnographic Museum in Split, Croatia, The Ethnographic Museum in Ljubljana, Slovenia, and Roscheider Hof Konz, an ethnographic/village museum in Germany. I know I've visited more, there is one even in Luxembourg, but it probably didn't make it to the blog.

Going back to our topic, the Costume museum in Amsterdam is a small museum, only 7 rooms, on three levels. Be careful though, the staircases are so steep, that I almost fell at least one time.

As I understood, the museum started when three or four costume collectors teamed up and decided to show their collections to the public. The house of the museum was donated and as I said it is in a central location in Amsterdam. The ticket is 10 euro and during the summer season the opening hours are from 10 a.m. to 6 p.m..

What I liked at the museum was, besides the collection, the photo booth where you can dress in those costumes and take a picture. You can do that without visiting the museum, so next time that is on my bucket list :) This time my husband was visiting another museum as he is more into technical stuff and taking a picture by myself was no fun. But if you are interested, a single picture is 15 euro and a family picture is 35 euro, for two adults and two children.

When I visited the museum, I found a woman who was doing her PhD in folk costumes of Holland and we visited the museum together. It was such a pleasure, that I didn't need the audio guide or any other form of guidance, as she told me a lot of stories and helped me to place the costumes and explained some elements that did not make sense to me. I even visited the bathroom, because on the website it said that it still has the Delft ceramic toilet.

The seven rooms of the museum represent seven regions and one could find the stories that go with the costumes displayed. I like that, because all Romanian blouses have stories to tell and I found a connection between them and the Dutch costumes. Different from the Romanian costumes though, the Dutch ones always have something to cover the head and also I found a lot of printed or painted fabrics as opposed to embroidered ones in Romania.

Overall it is nice to notice how the history and trade influenced the costumes, how they still have some practical parts (they are large to be comfortable when riding a bike) and how some communities still maintain the habit of wearing the costumes. So if you are passionate about costumes, as I am, I definitely recommend you to visit this museum. Here are some pictures.

These were not installed by jealous husbands as I initially thought. They actually go close to the forehead, similar to the ones in the cover picture of the museum's fb. page.

This is from some sort of material that we put on tables, some sort of rubberised fabric.

Similar to the Romanian costumes, I've noticed that they pay a little more importance to the top part of the costume, the bottom is sometimes black and undercoated. They also have some aprons in front, similar to Romanians, it's just that in the case of the Dutch costumes they seemed to me to be more functional, as opposed to Romanian ones which are more decorative. Also the length of the apron is different, the Dutch ones are larger going almost fully around the women's body, the Romanian ones are just pieces of cloth in front and sometimes in the back of a woman.  The same as with Romanian costumes, the richer and influential the person was, the more decorated the costume. 

It was a pity that I visited the museum on our last day in Nederlands and I didn't had enough time to grasp everything. I will surely go back to the museum.

If you liked this article or if you are interested in folk costumes, drop me a line on my Facebook page is Dichisuri.ro.

Raluca

Olanda - Castelul Hoensbroek

Dragilor,

cu părere de rău vă spun că am cam epuizat castelele ce se află la o oră sau mai puţin de noi. Am tot zis că am să fac o hartă cu toate castelele pe care le-am vizitat pentru că până şi noi am ajuns să le uităm. Aşa că deşi plănuisem o ieșire în Germania, la un castel pe care l-am ratat, am ajuns în Olanda. Acesta este unul dintre avantajele faptului că locuim în centrul Europei. Aşadar dragilor, vă vine să credeţi  sau nu, am vizitat primul castel din Olanda. E lângă Maastricht şi îl cheamă Castelul Hoensbroek. Încercați să îi spuneți numele repede :)

Lăsând gluma la o parte, este chiar un castel foarte fain şi diferit de cele văzute până acum. Se află în provincia Limburg şi cică ar fi unul dintre cele mai mari din Olanda. Castelul, înconjurat de o mlaștină, se află pe una dintre principalele rute comerciale între Maastricht şi Aachen sau Koln. Turnul rotund se pare că ar fi cea mai veche parte a castelului, iar datorită așezării sale strategice castelul a fost mărit de mai multe ori devenind cea mai mare fortăreață dintre râurile Meuse şi Rin, are 67 de camere.

Castelul are o parcare destul de generoasă, deci nu trebuie să vă faceţi probleme din acest punct de vedere. Din parcare pe acest pod se intră într-o primă curte.

Adică această curte. Pe aici a venit toamna, aşa că vremea e schimbătoare de la o oră la alta. Mie îmi place, pentru că îmi aduce aminte de Irlanda, însă chiar şi eu m-am săturat de ploi. Cele mai multe vin pe nepregătite. O să vedeţi şi din poze. Când am ajuns era senin, când am plecat ploua torențial şi nu părea că ar vrea să se oprească. S-a oprit, dar noi deja eram în altă parte.

Castelul este înconjurat de apă, cică ar fi o mlaștină, însă eu am văzut doar o apă cu nuferi. 

În această poză se văd bine două curți. Prima în stânga pozei şi o parte din a doua, unde se intră pe poarta din turnul din dreapta pozei.

Există şi o a treia curte, mai mică, chiar în interiorul castelului. Era o terasă, iar pe deasupra erau agăţate rufe. Nu, locuitorii castelului nu îşi uscau aşa rufele pe vremea când castelul era o locuinţă. În podul castelului era o expoziție cu lenjerie feminină. Din anii 50 până acum. 

Castelul, ca oricare castel vizitat până acum, avea o parte a gărzilor, turnul rotund, unde se urca pe o scăriță minusculă, ce m-a claustrat niţel, dar avea şi camere de castel, mobilate ca şi cum ar locui cineva şi acum acolo. Nimic special, doar acest șemineu mi-a atras atenţia.

Un ceas al cărui mecanism era la vedere.

Castelul văzut prin unul din geamuri. Vă vine să credeţi că acelaşi tip de geamuri avem şi noi la casă? Şi cel mai important, vă închipuiți cam ce frig țin geamurile alea?

Când am ieşit deja apăruseră nori negri, de ploaie.

Însă eu eram fascinată de nuferi. Vă vine să credeţi că până acum eu nu am văzut nuferi în afara unei grădini botanice?

Şi cum făceam eu poze nici nu am observat primii stropi de ploaie. Până am ajuns la poartă, era ditamai ploaia de care ne-am adăpostit vreo 5 minute, până când şi un stol de păsări a ales să se adăpostească tot sub poartă. Aşa că noi am plecat.

O ultimă poză, din prima curte

Castelul Hoensbroek văzut din stradă. A trebuit să cobor din maşină, să îmi ud aparatul, dar a meritat.

Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca

Olanda - Zaanse Schans, locul care m-a făcut să îi invidiez pe olandezi

Nu pot decât să îi invidiez pe cei care locuiesc în Amsterdam pentru că au atât de aproape un astfel de parc-muzeu. Poate că l-aş compara cu Muzeul Satului, dar Zaanse Schans e total diferit deşi conceptul e cumva același.
Am amânat articolul şi chiar am pus articolul cu Bruges între cele cu Olanda (ce credeați că sunt doar 2?) pentru că despre Zaanse Schans chiar vreau să vă vorbesc şi nu îmi găsesc cuvintele. Deşi cred că şi dacă nu aş scrie nimic ci aş trânti pe blog 20 de poze tot v-aş convinge că e de vizitat parcul ăsta.
Am să încep cu o întrebare: la ce credeți că folosesc morile de vânt în Olanda?
Zaanse Schans face parte din regiunea Zaan ce se află în jurul râului cu același nume. Este o zonă pe care mai toţi cei care au vizitat Olanda vă vor recomanda să o vizitați, pe lângă Amsterdam. Dacă vreodată v-aţi gândit la Olanda ca la o ţară plină de canale a cărei panoramă este străpunsă de morile de vânt, atunci exact ăsta e peisajul în Zaanland. Zaanse Schans este un parc unde au fost aduse 8 mori de vânt şi câteva case în dorința de a păstra undeva vechile clădiri şi totodată de a face cunoscute noilor generații tradițiile olandeze. Aşa cum şi Muzeul Satului la început a fost locuit şi Zaanse Schans pare a fi locuit sau cel puţin casele de acolo au aspectul că ar fi locuite şi nu doar piese de muzeu. Pe lângă mori de vânt, case şi magazine în parc există două ateliere, unul în care se fac papuci tradiționali din lemn şi celălalt în care se face brânză, vreo 3 muzee şi posibilitatea de a face un tur al lacului cu barca.

Doamnelor şi domnilor aşa arată Zaanse Schans la intrare. Abia aşteptam să mă plimb prin zonă, aşa că poza asta a fost făcută de Alin. Nu ştiu de ce am așteptat "parcul cu morile" mai mult decât Amsterdam-ul. 

În faţa muzeului clogşilor (pantofii tradiționali din lemn) 

Deşi toată lumea le spune clog şi îi asociază cu papucii din lemn olandezi, de fapt cei olandezi se cheamă klomp. Wiki spune că aceştia sunt şi acum purtaţi de olandezi la câmp sau în gradină şi că anual 3 milioane de perechi de klomp sunt vânduţi în Olanda, parte din aceştia turiştilor.  

Clog sunt denumiţi orice papuci din lemn.

 Ei sunt de trei tipuri în totalitate din lemn, asemeni klomp-ului olandez, doar cu talpa din lemn (câţi pantofi nu sunt la modă acum cu talpa din lemn?...în special veniți din Suedia) şi mai mari şi tot din lemn ce se pun ca o protecție pentru pantoful obișnuit, folosiţi în special în construcţii. Noroc că s-au inventat bocancii cu protecție din metal :) că altfel peste tot vedeam astfel de clogşi. 

În muzeu erau vitrine cu diferite tipuri de clogs, mie mi-au plăcut cei cu maci. Puteţi vedea mai multe poze pe pagina de facebook a acestui blog, aici.  

În cadrul muzeului era şi un atelier de făcut pantofi din lemn. Pentru că în momentul acela păream singura interesată cel care făcea papucii mi-a dăruit un mic papuc la care tocmai lucra :)

Știați că şi papucii crocs sunt inspirați tot din clogs? 

Aşa arată muzeul papucilor de lemn, care cuprinde şi un magazin 

Poză artistică cu Zaanse Schans şi un papuc din lemn, capodopera mea :) 

Cât eu am vizitat muzeul, Dea m-a așteptat cuminte pe iarbă, la soare.  

După papucii din lemn am plecat spre morile de vânt. 

Știați că în Olanda sunt încă folosite 1200 de mori de vânt? Asta pe lângă eolienele ce împânzesc toată zona pe unde ne-am plimbat noi.  

Canale şi mori de vânt 

O moară de aproape 

În Zaanse Schans sunt în total 8 mori de vânt, iar cea mai recentă a fost construită în 2007.  

Casele tradiționale din regiunea Zaan 

Micul sat din Zaanse Schans 

Dea şi un câine de piatră 

Eu pe un pod.

Trebuie să spun că în week-end-ul în care am vizitat noi Olanda, în Arlon a plouat şi a fost urât, aşa că nu aveam mari așteptări de la vreme. Numai că vremea a ținut cu noi şi am beneficiat de două zile superbe, după care ne-am întors la două săptămâni de ploaie în Arlonia.

A venit într-un sfârșit primăvara şi aici, da la cât de repede au înflorit copacii prevăd o primăvară scurtă şi o vară lungă...

În total în Zaanse Schans sunt trei mori de vânt care produc ulei, trei care taie lemnul, una care produce muștar şi una care produce pigmenți pentru vopsea. Şi uite aşa v-am răspuns la întrebarea de la începutul acestui articol. 

Vă urez un week-end plăcut!!! Nu ocoliţi Zaanse Schans dacă ajungeţi în Olanda :)

Raluca

Olanda - Amsterdam, trăiri amestecate

Chiar nu ştiu să vă spun ce impresie generală mi-a lăsat Amsterdam-ul. Eu una am fost fascinată de micuțul orăşel Delft, de peisajul rural al Olandei pe care l-am străbătut în fiecare zi de la Delft la Amsterdam, de morile de vânt, de nesfârșitele canale, despre toate aş fi în stare să scriu romane. Despre Amsterdam însă am mai degrabă trăiri amestecate, ce nu s-au sedimentat nici după o săptămână de la vizitare. Mi-a plăcut pe porțiuni, nu mi-a plăcut marea de biciclete şi mai ales bicicliștii ce se credeau stăpânii carosabilului, deşi piste aveau peste tot. Nu mi-a plăcut cartierul roșu şi am privit dezgustată şi cumva cu milă fetele despuiate în plină zi şi privirile doritoare ale tuturor măscăricilor, în special italieni, care pofteau la ele. Nu mi-a plăcut aglomerația şi lipsa locurilor de parcare sau de fapt prețul extrem de pipărat al acestora. Nu mi-a plăcut mirosul de iarbă pe care l-am simțit nu doar într-o anume zona a Amsterdam-ului ci şi de la diverși oameni pe stradă. Şi după toate astea mă veţi întreba de ce am mai fost la Amsterdam că doar știam unde mă duc. Am fost pentru experiență, am fost pentru că îmi plac orașele altfel, nu doar cele cu clădiri şi muzee, iar Amsterdam-ul e altfel. L-aş pune lângă Istanbul ca nivel al trăirilor personale experimentate acolo, doar că Istanbul-ul rămâne numărul 1, cu un avans considerabil, în lista preferințelor mele.
Așadar dragilor despre Amsterdam nu vă pot spune decât că trebuie să îl experimentați singuri. M-aş mai întoarce? Categoric DA. Nu e un oraş ce poate fi descoperit în doar o zi. Poate cu mai mult soare, într-o zi de vară...deşi canalele alea trebuie că nu miros foarte îmbietor...da pe de altă parte e mai în nord, deci cât de cald poate fi? Poate un tur al Amsterdam-ului pe bicicletă, ca să scap de prejudecăți...nu ştiu, dar de întors mă voi întoarce cândva în viața asta.
Gata am terminat cu "judecățile de valoare", să trecem la lucruri concrete. V-am spus aici deja ce am vizitat în Amsterdam, dar să le luăm pe rând.

V-am povestit că am avut în cap două obiective clare: Muzeul Van Gogh şi Heineken Experience. Apoi totul combinat cu o plimbare pe canale sau poate o croazieră. Că am avut norocul să le facem pe amândouă asta nu a ținut de planificarea mea ci de faptul că centrul e relativ mic sau că obiectivele sunt într-o arie restrânsă.  

Această poză e făcută din maşină, în căutarea unui loc de parcare. E practic prima poză din Amsterdam.

După ce ne-am învârtit niţel am parcat foarte aproape de Nieuwmarkt sau Piaţa Nouă. Ce vedeți voi în poză e o fostă biserică transformată într-un restaurant. 

După ce am parcat am plecat în căutarea Hermitage-ului, unde a fost mutat provizoriu Muzeul Van Gogh. Pe drum am dat de Muzeul Rembrandt. I-am făcut o poză de peste drum. Rămâne pentru data viitoare.

Am traversat canale, ce arătau cam aşa 

Am întâlnit gâşte 

Şi într-un final am ajuns.   

Aşa arată canalul din faţa Hermitage-ului 

Şi foarte aproape e Podul Blauwburg  

Acesta este Hermitage şi coada de la intrare.

Poate e bine că nu am intrat pentru că pe lângă Expoziția Van Gogh mai erau şi expozițiile permanente, la fel de interesante, una despre arta rusă şi alta despre arta europeană. 

După ce am aflat că ne-ar fi trebuit vreo 2 ore doar să intrăm, am plecat şi noi asemeni barcazului din imagine pe canale, în căutarea punctului de unde se iau bilete pentru croaziere.  

Am trecut prin Rembrandtplain unde i-am arătat lui Alin un cățel,

ce făcea parte din acest ansamblu în vârful căruia se afla chiar Rembrandt.  

Apoi pe străduțe spre Muntplein   

Am găsit Teatrul Tuschinski  

apoi o statuie într-o altă piaţă 

Apoi am găsit chiar o Fabrică de diamante, deşi suna bine era doar un magazin de bijuterii. 

ne-am împrietenit cu lebedele 

am fotografiat bicicletele 

şi clădirile.

Chiar dacă vă întrebați la ce folosesc cârligele din vârful fiecărei clădiri, trebuie să știți că folosesc la aducerea mobilei şi a altor obiecte voluminoase în case. Acestea au ușile şi holurile foarte înguste şi nu permit trecerea acestor obiecte. Astfel ele sunt introduse în case pe ferestre.  

Oude Kerk

Şi o panoramă cam turtită a Bisericii Vechi 

Red Light District pe timp de zi 

Vitrinele roșii în care stau prostituatele 

V-am spus la început că am fost marcată cumva de Districtul Roșu. Nici nu are cum să nu te marcheze o stradă lăturalnică şi nu foarte aspectuoasă, cam ca cea din imagine unde de o parte şi de alta sunt vitrine cu fete în costum de baie ce îşi oferă serviciile. Dacă ajungeți acolo trebuie să știți că nu aveți voie să faceți poze vitrinelor cu fete.

Trecerea din acest district al plăcerilor interzise la restul Amsterdam-ului se face aproape pe nesimțite.  Nu e nici o barieră, nici un indicator, aşa cum ai intrat în Districtul Roşu fără nici un anunț, doar cu ochii la clădiri ai văzut dintr-o dată fetele în vitrine, tot la fel ieşi din acest district şi intri într-un Amsterdam ce parca e contrar cu tot ce ai văzut cu 5 minute în urmă.

Amsterdam-ul trebuie să fie un oraş al contrastelor. 

Aproape, foarte aproape, este cartierul sau strada pe care am parcat noi. Aşa arată. Noi am parcat cu mare grijă să nu ne trezim în canal. Cică cu toate măsurile de protecție instalate de municipalitate, pe săptămână o maşină tot ajunge în canal. 

Acesta este un balcon care ar putea fi oriunde în lumea asta, dar e în Amsterdam şi lângă el ne-am parcat noi mașina, prima dată.

A doua oară am parcat undeva aproape de Piaţa de Flori, la ultimul etaj, pe acoperiș. De acolo am făcut aceste poze. 

Când mă documentam pentru Amsterdam am găsit că există mai multe pieţe de flori. E şi normal cumva în ţara lalelelor. Însă cea despre care vă vorbesc eu se află pe Singel, un canal al Amsterdam-ului. Da aţi citit bine. Piaţa e plutitoare, e construită pe nişte barje ce plutesc pe canal. Deşi când te afli în piață nu prea îţi dai seama de acest lucru. 

Tot de sus am încercat să ne dăm seama cât de departe eram de locul unde începea croaziera. 

L-am găsit şi am pornit. 

Eu tot cu ochii după case, dar mai ales după barjele transformate în case. 

Acum şi cu croaziera asta e o chestie de loterie. Sunt firme unde preţul este mai mic şi călătoria mai scurtă, sunt firme unde preţul e mai mare şi călătoria e mai lungă, poţi da peste un ghid vorbăreț sau poţi asculta o înregistrare.  Aşa am aflat că şi canalele astea au ciudățeniile lor şi desigur chestii numai bune de povestit turiștilor. Cum ar fi asta că în acest punct se văd perfect aliniate 7 poduri.

Sau că acesta este cel mai îngust canal din Amsterdam şi că nu mai au voie să îl tranziteze decât localnicii şi că nici trotuare nu are. 

Într-un final am dat de prima locuință pe apă şi am aflat că acestea sunt chiar scumpe, echivalentul unei vile în Bucureşti, 300.000 de euro.

Am găsit case cu obloane ce mi-au luat privirile. 

Din păcate barcazul cu care am mers noi era acoperit şi dacă clădirile se aflau pe partea opusă nouă nu aveam cum să le fac poze. Şi chiar şi pozele pe care le-am făcut aveau reflexii ale oamenilor din barcă sau chiar ale noastre. 

Hotelul Heineken

Nu am uitat, v-am spus că am fost la Heineken Experience, dar despre experiența noastră acolo vă povestesc într-o altă postare 

Aşa arată o parte din Amsterdam

M-am bucurat tare de tot că am plecat din întunecatul şi ploiosul Arlon şi la Amsterdam, deşi ninsese peste noapte, era senin şi frumos.  

Aceasta este Piaţa de Flori văzută din spate. V-am mai spus şi vă repet şi aici pentru cei care ajung pe blog şi citesc doar acest articol, că din acea piață mi-am luat eu suvenirurile cele mai ieftine, inclusiv tabloul pictat pe care l-am văzut la Delft.

După piaţa de flori am urcat iar la parcare, care fiind destul de mică şi îngrămădită nu avea loc de scară din aia rotundă pe care urcă maşinile, aşa că avea lift. Un lift în care te urcai cu maşina. 

Nu am nici o concluzie a zilei mele în Amsterdam... Poate doar că bicicletele în Amsterdam sunt ca şi cablurile din Bucureşti, strică orice poză. Aşa ele singure poate mai au farmec, dar când sunt lipite de orice clădire, de orice stâlp şi de orice statuie, parcă nu mai sunt frumoase. Poate ăsta e de fapt farmecul Amsterdam-ului. Merită de văzut parcările pe 3-4 etaje de biciclete. Sunt aproape ca şi obiectivele turistice. 

Nu v-am povestit de Biserica Nouă şi de Piaţa Dam pentru că am trecut pe lângă ele fără să le fac poze :(. De asta spun că se impune o vizită mai lungă în Amsterdam, poate într-o perioadă în care o cameră la un hotel de 3 stele să nu fie peste 300 de euro... Nu ştiu. Clar e că vreau să revin în Amsterdam.

Raluca