Translate

May 22, 2015

Olanda - Amsterdam - Muzeul Van Gogh

Dragilor,

a treia oară a fost cu noroc şi am apucat să vizităm muzeul. Adevărul e că ne-am cumpărat biletele de pe internet şi am trecut de coada ce avea vreo 2 km ca prin brânză. Am şi intrat pe la 12.30 deşi aveam bilete de ora 13.00. Aşa că sfatul meu, dacă vă doriți să vizitaţi acest muzeu, e să vă luați biletele de pe net. Nu ştiu de ce cei care stăteau la coadă, nu valorificau această opțiune.
Primul lucru pe care vreau să îl spun e că Olanda e vizitată de olandezi. De când cu UE şi cu deschiderea spre Europa, rar mai vezi italieni care să viziteze Italia, de ex., aşa că m-a surprins ca la toate locurile turistice să văd că cei mai multi turişti erau olandezi. Chiar şi la Van Gogh, cei mai mulţi erau olandezi. Bine acum nu ştiu dacă olandezi sau vorbitori de olandeză, dar cert e că la restaurantul muzeului se auzea olandeza mai mult decât engleza sau oricare altă limbă.
Al doilea e că turistul nu are vârstă. Am văzut la muzeul acesta, mai mult decât la altele, bătrâni de abia se țineau pe ei, dar care sprijiniți de cadru stăteau un timp la fiecare tablou, citeau explicațiile, nu mai spun că manevrau ghidul electronic, mai ceva ca tinerii, deşi funcționa pe android sau oricum un sistem asemănător celui pe care îl am eu pe telefon.
A treia chestie e că Olanda e scumpă şi nu prea merită. Intrarea la muzeu era 17 de euro, o cafea la restaurant era 7 euro, o prăjitură vreo 8 euro, iar preparatele de genul quiche (un fel de tartă cu legume) erau 10 euro felia. Nu mai spun de preţurile din magazinul muzeului unde un magnet era 4.5 euro, iar o vedere 1 euro. Scump, foarte scump!
A patra chestie e că e extrem de aglomerat. Oricând la orice tablou erai a 10-a persoană care se uita la acel tablou. Nu sunt eu mare fan muzee cu tablouri, nu țin neapărat să privesc de aproape nici un tablou, de atins nici nu mai încape vorba, dar parca nu aş vrea să mă înghiontesc tu toţi latinii pe la tablouri. Latinii sunt italienii, spaniolii, francezii şi romanii, cele mai necivilizate neamuri din Europa.
Aşa că eu după ce am suportat cu stoicism două etaje, la al treilea l-am anunțat pe Alin că mă duc în restaurant. Şi dusă am fost! Nu ştiu ce am pierdut şi nici nu prea mă interesează. Am prins o masă la fereastră, am băut o cafea şi am mâncat o tartă de fructe de pădure şi tare bine a mai fost!
Florile erau pe masa din restaurant şi m-au ajutat să nu îi crăp capul unei italience care a presupus că dacă eram singură la masă, (deşi pe masă erau destul preparate care să indice că nu eram singură) poate să ia celălalt scaun fără ca măcar să întrebe. Am intrat în lumea mea şi i-am ignorat pe francezii care molfăiau cu zgomot, pe italienii şi spaniolii care vorbeau tare şi strigau unii la alții prin restaurant şi pe românii care îşi făceau selfie cu telefonul, de ultimă generație, desigur, în timp ce plodul umbla încălțat pe canapele. 
Despre muzeu, după cum vedeţi, nu am multe de zis. Nu l-aş recomanda nimănui, iubitor de Van Gogh sau nu. Poate o fi mai gol în timpul săptămânii? Noi l-am vizitat într-o sâmbătă. Chiar nu ştiu ce să zic, acum știind care e treaba aş alege să petrec acele ore într-un alt mod, dar nu aş fi ajuns la această concluzie, dacă nu aş fi vizitat muzeul :)
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget