Translate

May 12, 2015

Germania - Castelul Cochem şi Castelul Manderscheid - Patru castele în trei zile (Partea a 2-a)

Dragilor,

ce a început, trebuie să continue aşa că următoarea zi am ajuns la Cochem, în Germania. S-ar părea că a treia oară a fost cu noroc pentru că am reuşit să şi intrăm în castel. Însă ce m-a rupt pe mine a fost urcușul. Evident că nemții sunt deștepți şi pregătiți pentru turişti, evident că noi plecăm cu capul înainte fără să cercetăm pe net. Aşa că am parcat pe malul râului şi am luat-o pieptiș pe străduţe până la castel. Evident că exista parcarea castelului, evident că era un microbuz care aducea oamenii din oraş la castel, da noi nu şi nu.
Aşa că odată ajunsă sus am avut nevoie de o tonă de apă şi apoi de o ciocolată caldă, pentru că eu veneam după răceală şi aveam gâtul în pioneze şi apa era cu gheață, că doar aşa ştiu ăştia să ţi-o vândă pe aici.
Aşa că mie una mi se luase de orice ar fi avut frumos acest castel. Vedeți terasa aia din poză? Ei într-o parte eram eu şi nu m-am mișcat de acolo până nu a terminat Alin turul castelului. La un moment dat a venit chelnerița să îşi exerseze Engleza pe mine. Şi când a aflat de unde veneam eu pe jos, m-a admirat sincer. O fi crezut că sunt o altă grasă care asudă dacă urcă 100 de metri de la parcare la castel. Na că s-a înşelat!
Totuși am vizitat şi eu curtea interioară şi cea exterioară. Mie castelul acesta mi-a amintit de Bran. Un Bran mai dichisit, dar ca structură semăna mult.
La interior, Alin a admirat nişte ceramică de Delft, din Olanda,
un șemineu din aceeași ceramică
şi o masă, un șemineu şi câteva rafturi sculptate frumos. Mai erau animale împăiate ce m-ar fi speriat groaznic şi o cioară împăiată ce atârna pe nişte scări fix în capul vizitatorilor. Mă bucur că nu am intrat!
Curtea interioară
Cât am stat eu pe terasă, vedeam că oamenii făceau poze, însă din unghiul în care vedeam eu, nu era nimic special de pozat. Abia când m-am dus la toaletă şi am traversat terasa mi-am dat seama ce pozau, valea Moselle-ului. Foarte frumoasă!
Puteam să nu scap şi eu într-o poză? Măcar eram mai zâmbitoare
Castelul văzut din curtea interioară. Castelul e construit în trei trepte, astfel că cei care l-ar fi atacat trebuiau să urce panta abruptă şi să treacă de trei porți. Ultimul refugiu era turnul, iar pe turn e reconstruit un mozaic reprezentându-l pe Sf. Christopher.
Din această poză vă daţi seama mai bine despre ce vorbesc, adică se vad mai bine cele trei trepte.
De la Cochem am aflat că ar mai fi un castel în zonă. Puteam să îl ratăm? Nu cred. Din nefericire era închis, dar am urcat undeva deasupra castelului unde erau câteva instrucțiuni şi o poveste, chiar şi în engleză.
Castelul Manderscheid a fost construit în a doua jumătate a secolului XII, iar acum e cunoscut în mare datorită festivalului medieval ce se desfășoară aici în ultimul week-end din August.
Privind de sus am descoperit şi un al doilea castel. V-am spus că e o poveste. Cel de sus e tot Castelul Manderscheid doar că e Castelul de Sus (v-am spus că nu au imaginație). Numai că, castelul de sus, adică cel din stânga imaginii aparținea de Luxemburg, iar cel din dreapta de Trier, Germania. 
De fapt castelul de sus e mai vechi decât castelul de jos, iar descrierea spune că cele două reprezintă "un exemplu formidabil al arhitecturii militare germane". Între cele două se află un râu, care era granița de atunci dintre Luxemburg şi Germania. Acum ambele castele sunt în Germania.
Cu siguranţă vom reveni la cele două castele, poate chiar în timpul festivalului medieval, dacă nu uităm de el şi dacă nu suntem plecați în concediu.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget