Dragilor,
aceasta este o postare ce trebuia scrisă de vreo două luni, dacă nu şi mai bine. Pur si simplu am uitat de ea şi am regăsit-o azi în dosarul cu postări nefinalizate. Cum festivalul să tot fi fost prin martie, nici amintirile nu sunt foarte proaspete, iar ce îmi amintesc e că nu am fost foarte impresionată. Vedeți voi, luxemburghezii scot în faţă asta cu migrația şi cu acceptarea şi cu integrarea şi cu adaptarea sistemului, însă dacă ajungeţi la astfel de manifestări nu veţi numara toți luxemburghezii de acolo pe degetele de la doua mâini. E doar un discurs frumos, care mângâie străinii ce locuiesc în Luxemburg, se cheltuie câteva fonduri şi se simt mai integrați, însă totul e o chestie de suprafață. Luxemburghezii au nevoie de străini pentru că ei sunt puțini şi bătrâni şi nu are cine le plăti pensia, străinii au nevoie de locurile de muncă şi uite aşa se ajunge ca peste 50% din populație să fie de altă origine decât cea luxemburgheză.
După părerea mea astfel de festivaluri sunt făcute ca străinii să se cunoască între ei şi nu ca luxemburghezii să îi cunoască pe străini. De altfel toți cei 5 luxemburghezi cu care interacționez eu au spus că nu s-au dus niciodată la astfel de manifestări, iar unul habar nu avea că aşa ceva există în Luxemburg.
Festivalul e un fel de târg, cu standuri, în care fiecare ţară îşi prezintă cultura, obiceiurile, tradițiile. Cel mai frumos mi s-a părut standul Turciei, era şi cel mai bine pus la punct. În poză era un turc ce vindea vată pe băţ.
Alt turc desena pe apă
şi transfera apoi desenul pe hârtie
Shaorma cu de toate, tot la turci
Standul celor care militează pentru dreptul de vot pentru străinii din Luxemburg. Cam gol!
Ucraina
Ucrainencele mi-au plăcut cel mai mult. Se pare că e o comunitate numeroasă. Nu ştiu dacă se vede, dar aveau ii. Desigur modelele sunt diferite, dar tot cămăși erau.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca
No comments:
Post a Comment