Translate

May 31, 2015

Luxemburg - Universitatea din Luxemburg - Sesiunea de postere

Dragilor,

viata trebuie să continue şi continuă, fie că noi vrem sau nu, fie că ne bucurăm sau nu, plângem sau nu. E fenomenală adaptabilitatea omului şi fenomenale sunt şi mecanismele care intervin ca după o pierdere majoră să te ridici şi să continui. Credeam că voi sta în depresie vreo 2 luni, încă plâng şi îmi e dor, dar continui. Şi cum masterul nu așteaptă pe nimeni, cu atât mai puţin problemele mele, a venit momentul sesiunii de postere.
Nu ştiu câţi dintre voi sunt familiari cu aşa ceva, aşa că am să explic, atâta cât am înţeles şi eu. Ei această sesiune de postere e o treaptă în realizarea tezei de master. Eu încă nu m-am prins cum m-a ajutat asta în cristalizarea ideilor pentru viitoarea teză de master, dar cică a ajutat. Mi-ar fi plăcut să am un feedback din partea profesorilor, ca măcar să ştiu dacă sunt pe drumul cel bun, dar dacă îndrumătorul meu e încântat, ce contează ce zic ceilalți profesori, care poate sunt sau nu pe subiectul meu.
După ce m-am lămurit că nu am cu nimic de profitat de pe urma sesiunii de postere, m-am relaxat şi toate au mers unse. Textul l-am scris în maximum jumătate de oră, am ales poze cu mine, chiar dacă pare nasol, mie mi se pare personal, cu atât mai mult cu cât fiecare profesor care ne-a zis de lucrarea de master, ne-a sfătuit să alegem un subiect care să ne placă şi să fie personal, pentru că vom sta pe acelaşi subiect un an jumătate.
Din ce am înţeles aceste postere se fac după ce, cercetarea a avut loc şi după ce ai ceva date de pus într-un poster. Eu nici nu am început cercetarea, deci nu aveam ce date să pun pe poster şi apoi cercetarea mea se bazează pe interviuri, deci nu îmi era oricum clar ce aş putea pune pe poster. Aşa că eu sunt radio jurnalist, eu iau interviuri, eu sunt în poze pe poster. E clar? Mie mi s-a părut clar.
Sesiunea de postere tine două zile. Eu aş fi făcut-o în două ore, da în fine, e Luxemburg, sunt bani de cheltuit pe profesori plicticoși invitați, care să spună banalități pe lângă subiect, sesiunea ține două zile. În prima zi am pus posterul pe panou, iar în a două zi am prezentat posterul. Deci practic tot ce vedeţi pe poster eu trebuia să sumarizez într-un minut, plus alte 5-10 minute de întrebări. Am fost a doua prezentare, aşa că am scăpat repede şi apoi fără emoții am participat la prezentările colegilor mei.
După ce prezentările posterelor au luat sfârşit, cei 4 profesori au început să meargă din poster în poster şi să analizeze. Sper că am luat totuşi notă bună, pentru că deocamdată nu ştiu. Apoi noi trebuia să mergem la fel la fiecare poster şi să punem comentarii, iar din când în când să trecem pe la posterul nostru să vedem ce comentarii avem sau dacă cineva voia mai multe răspunsuri legate de poster şi de subiectul tezei de master.
La final s-a anunțat câștigătorul sesiunii de postere, care a primit un premiu consistent şi care a fost o bulgăroaică. Eu m-a bucurat că a fost din zona noastră, cu atât mai mult cu cât cea care a câştigat nu e genială, dar muncește mult, deci chiar nu aveam de ce să ne ofticam.
Cam asta e cu sesiunea de postere. A fost prima la care am participat şi probabil că ultima :) pentru că nu îmi doresc o carieră academică.
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget