7 years later in front of La blouse roumaine by Henri Matisse

Although the RomanIA exhibition hosted by the National Art Museum of Romania, would be more worthy of comment than praise, I choose not to put any more evil in the world, because there is enough of it. 

Just keep in mind that it is good that the exhibition existed or exists (that it was extended), but it lacked very little to be a top exhibition. I imagine that the effort to organize an exhibition of this caliber was huge and honestly I left saddned that it was an exhibition organized according to the Romanian principle "merge si asa". 

Returning to my experience. In 2019, 8 months pregnant, I went to Paris to the Pompidou Center with my Matisse blouse. A blouse inspired by the painting La blouse roumaine. You know the story of Matisse blouses, I won't repeat it. 

There were a few magical days, a few days that gave me strength for what was to come and that charged me for the entire covid period when nothing happened, when we didn't see our friends for months, when ... you know what that period meant. 

If you've ever been in front of Matisse's painting in Paris, you know what energy it gives off and how it seems special somehow, even though it's small compared to the other works exhibited around it. 

Well, La blouse roumaine came to Bucharest, the largest exhibition ever organized around Romanian shirts took place, you could bet that I'll be there to see it. And here I was, 7 years later, again in front of the painting. It was little awkward in the middle of a large, rather empty hall, me a little more mature, a little more experienced... I would have liked to bring Ilinca too because in the 2019 picture she was there, but Ilinca has school and who knows in 7 years when the Pompidou Center reopens, maybe the planets will align and we will both be in front of the painting again. This time it wasn't meant to be.

And the experience wasn't the same. Yes, I was there, yes, I saw it, but something was missing. Was the magic missing? Was Matisse's painting lost among so many local masterpieces with Romanian blouses? Was the story missing? I will also post about the exhibition, because I honestly don't regret going to see it, plus I rediscovered Grigorescu, who was brilliant, but the painting... The painting was something in its context, in the Parisian context, in that light, in that world, in that story. You were leaving Paris and entering the museum. Pompidou was special. The studio was special. And so the painting was special. I would like to visit an exibit of La blouse Roumaine somewhere close if the painting will be exhibited during the Pompidou restoration, to experience another vision of the exhibition, another story, but in Bucharest, with or without the painting, the exhibition was just as valuable.

I happen to know that the Matisse story will continue and I will be here to write about it. And maybe life will be good to us and we will all be here when the painting returns home and we will all go to see it in Paris. Until then... go to the Romania Exhibition at the National Museum of Art of Romania, pay attention to Grigorescu's paintings (I promise I'll write about it), discover how IA has been used over time as a propaganda tool, how its image has been tarnished many times, how foreigners have elevated it to what we know it to be today and how Romanians have used Romanian blouses to be something they are not. Take about two hours of your time to read everything and go to the museum with your kids.

That is it about the painting La blouse roumaine by Henri Matisse exhibited in Bucharest and about my Matisse blouse that saw the painting for the second time.

Luxemburg - Ziua Iei 2020

Nu sunt multe de spus, anul ăsta nu am avut chef să port ie. E drept că anul ăsta ne-a cam ținut în casă, dar chiar și când am ieșit nu am avut starea necesară să port ie. I-am cusut Ilincăi o cămașă și pentru că mi-a fost milă să prăduiesc cănepa pentru dimensiunile unui copil de 4 luni am croit ca pentru un adult mai sighinaș și în consecință Ilinca innoată în ia ei, nu-i bai, o să o poarte mai încolo, dar eu m-am caznit că o voiam acum. Apoi cămașa mea de cânepă se tot destramă la gât și trag de ea și nu îmi stă, trebuie să îi schimb firul și uite că deja sunt doi ani de când o port așa stricată cum e. Cămașa Matisse e cămașa Matisse, nu prea iți vine să te duci la birou cu ea. Și uite așa, anul ăsta nu am purtat ii. Mai am, evident, cămășile din alți ani, cămăși adorate, mă uit la ele ca la stele, dar nu găsesc momentul să le port, nu am chef și basta.

Și uite așa a trecut jumătate de an de acum și eu dacă am purtat o cămașă de vreo două ori. Și vine Ziua Iei, însă e o zi a iei atipică, nu avem voie să ne strângem mai mulți în public, nici vorbă de autorizație să ne vedem în Piața Clairefontaine asa cum obișnuiam. Fără tragere am făcut un eveniment pe facebook și l-am populat cum m-am priceput mai bine, însă lumea nu a postat, nu au postat nici cei care ziceau că postează, sunt dezamagită, dar cumva îi înțeleg. Și pe mine mă traversează o lahamite de tot și toate, dacă nu aș fi pasionată nici nu ar conta ziua asta nici pentru mine.

Însă nu pot să nu remarc că mă fac greu înțeleasă sau că oamenii nu mai au chef să citească. Am spus, vă rog postați poze pe eveniment, au dat like la pozele postate, au dat like la text, dar sunt convinsă că nu l-au citit, nu au găsit 5 minute să posteze o poza, bună, rea, cu ie, fară ie... În fine, dacă eu nu mai organizez evenimente de ani buni, nu știu cine o face, și dacă eu nu știu deja că oamenii și-au pierdut răbadarea și atenția...

În schimb producția de poze și video și zoom pe Facebook a înflorit de Ziua Iei, cred că îmi va lua săptămâni să parcurg tot pe-ndelete. Asta e bine. Pandemia ne-a forțat să ne adaptăm și ne-am adaptat.

In fine, am reușit să mă văd cu fetele, am făcut și câteva poze, am vorbit, ne-am sfătuit, ne-am spus dorurile și durerile, pandemia asta ne-a lovit în mod diferit pe fiecare și ne-a afectat cumva pe toți, dar suntem sănătoși, continuăm.

Mustafa, proprietarul cafenelei unde ne facem noi veacul, și-a decorat terasa cu multe ghivece de flori. Este o cafenea/magazin de antichități specială și tot mobilierul e din povești. Nu e ceva de acolo să zic ca nu imi place sau nu își are locul.

De pandemie, cu masca mea din in comandată prin martie ajunsă la mine prin mai, insa la fix pentru ultimele zile de izolare

De pandemie

Nu aveti idee de când mă chinui să fac această poză în Luxemburg. Pe balconul de deasupra mea e motto-ul Luxemburgului, ”vrem să rămânem ceea ce suntem” apărut după cel de-al doilea război mondial. E o poveste acolo, poate v-o spun altă dată.

Cămașa Matisse în poate cel mai iconic loc din Luxemburg

Sânzienele din Luxemburg

Îmi place poza asta pentru că nu e perfectă, nu pozam, eram noi.

Cam asta a fost, mă găsiți pe Instagram la @mademoiselle.ralu sunt ceva mai activă acolo

France - Painting with a needle at Pompidou Paris

The projects of the Sewn Signs Association from Bucharest led by the architect Ioana Corduneanu are always the pinnacle of the field. First they started documenting the Romanian Blouses and with the fabrics and threads they found at that time recreated the first blouses sewn in a traditional way for more then 50 years. They reunited all their blouses in an exhibition called Old IE, New IE (Ie veche, Ie noua) and for the year 2015 believe me it was something short of a miracle.

A year later they opened the IA Aidoma exhibition in which they recreated estranged Romanian Blouses exhibited or just collected by the biggest textile museums of the world. I saw the exhibition in my hometown, fell in love and managed to bring it to Luxembourg in 2018. Over the years some blouses went out of the exhibition and other joined it, all in all around 100 blouses were recreated using just pictures of the museum blouses. Another year and they opened IA Aievea exhibition, this time starting form small pieces of fabric they recreated entire blouses, the level of knowledge and the work put into those blouses got them the appreciation of the Google Arts and Culture Institute and they are the only association and not a museum to be featured on that Google Online Gallery.

This year I was in Sibiu, Romania where they opened a joined exhibition with MaiestrIa group from the Republic of Moldova, where I've heard about their latest project, the Matisse Blouse.

***
In the early 1940's, Henri Matisse received a precious gift from the Romanian painter Theodor Pallady, a Romanian blouse. The French painter, fascinated by the complexity of the shirt and the craftsmanship of the seam, painted a series of paintings depicting women, dressed in Romanian Blouses. The most iconic painting in this series is exhibited at the Pompidou Center in Paris and is called "La blouse Roumaine". I saw it there for the first time in 2014, on a cold and rainy winter day, when I changed my thick sweater to a Romanian Blouse to take a picture.

This is the story of "La Blouse Roumaine" painting we know so far. From the painting, the ladies from Sewn Signs started the study: the distribution the ornamental fields on the sleeve indicated the blouse that inspired Matisse came from Bucovina. There are countless patterns from that region, only Ioana has digitised on her blog (semne-cusute.blogspot.ro) more than 900 sheets, but the main source of Bucovina models remains the Kolbenheyer's album.

In 1912 the Austrian Erich Kolbenheyer catalogued for the first time the stitch patterns he encountered in Bukovina, a Romanian territory that was part of the Austro-Hungarian Empire. It was fortunate it happened then, because after the First World War, when Romania regained Bucovina, we were poor, war-torn and our only concern was survival, not the collection of stitch patterns. The album has survived and these days one could find it on Google.

Then, the women involved in the project researched the fabrics and threads women had at their disposal in the 30's when the Matisse blouse was probably made. They came up with hemp and linen, hemp was mostly used for the working blouses, the every day blouses and linen was used for the celebration ones, which we call today IA. So Matisse's blouse was probably made out of linen, but not the industrial kind we find everywhere today, the rough, home made one.

So the canvas was linen, the uneven linen. What about the threads? In that time Romania was an agricultural country, the shepherds used to take their sheep in the mountains during the summer months and bring them back to the fields during winter. So wool was the main material and the Romanian women knew how to make the finest wool thread. We also know that the women from Bucovina were proud and invested a lot in their blouses. The legend goes that they used to sell two oxen for the threads they embroidered with. They bought silk and metallic wire from the Orient, the beads from the Czech Republic, which they most definitely used on Matisse's blouse, so we included them too.

***

So the latest project of the Romanian Association Sews Signs was to recreate the Romanian Blouse that Matisse had painted. By the time I've joined it there were eight other women involved, Ioana, Maria, Sonia, Daniela, Ștefania, Mirela, Ștefana and Daniela and each of us recreated her unique blouse starting from the painting.

On my altiță I've embroidered blooms because in my mind they were similar to the blouse in the paining. The rivers on the sleeve I made with Eli Belinde a sign for feminine power and strength. We all had more or less the same încreț, the orange line pained by Matisse, but of course it differed from one blouse to the next. Mine was made with wool, silk, metallic thread and beads.

And so, on December 1st we reunited in Paris at the Pompidou Centre to compare our work with the original painting. The experience was one of a lifetime. Besides the authorities in the field that embraced and praised us, the visitors of the gallery considered themselves lucky to visit at the same time as us. The Matisse's paining "La Blouse Roumaine" came to life.

We were an apparition and the echoes of the event are still present on social media. People took photographs, the keepers of the gallery pointed the crowds towards room 7 at floor 5, the guides compared our work with the painting asking us to stand next to it, it was a wonderful time and I am glad I was part of it.

I was with my friends and the three days spent in Paris were great and I still long for the memories made then. But the story of the seven Matisse's blouse goes on, I am positive the women in Romania will create even more versions of the blouse and who knows maybe next year there will be 20 Romanian blouses at Pompidou.

I hope we inspired you to dream and create and go over the norms and document your own Romanian Blouse. You have all our knowledge on the Semne Cusute in acțiune group on Facebook, you have all the fabrics and threads you need on the Semne Cusute shop, you have the Blog and the Kolbenheyer album.

Paint with your own needle!

The photos belong to the people on social media and to Ioana, Ștefana, Andreea and Daniela who kindly shared them with us, please use them accordingly.

As usual we can continue the conversation on Instagram @mademoiselle.ralu

Celebrate the Romanian Blouse in Luxembourg on 24th of June 2019

IA Day Celebrations at Place Clairefontaine in Luxembourg - June 24th, 2016

As every year, the Romanian community in Luxembourg and the Greater Region will celebrate the Universal Day of the Romanian Blouse - “IA” - on the 24th of June. 

In keeping with tradition, launched globally by the online community La Blouse Roumaine in 2013, this year’s local celebrations will take place from 18:30 onward at Place Clairefontaine, right in the heart of Luxembourg City. 

Wearing a story

We encourage women who have Romanian Blouses to wear them on the day, take selfies and upload them on our Facebook event page before heading to Place Clairefontaine in the evening to share stories about the blouses, meet new people and take pictures together. 

IA Day Celebrations in Parc Kinnekswiss in Luxembourg - June 24th, 2018

Different from previous years, this year’s celebration will see the launch of storyteller stickers. Because we believe that every Romanian Blouse has a story, we invite people wearing the blouses to tell their stories. 

Some blouses are very old, others are family heirlooms, some were found at a little car boot sale somewhere in Romania, while others were saved from the trash. Some of them have even been bought from traders on social media and sent all the way to Luxembourg. Whether Romanian women inherited traditional blouses from their grandmothers or found them at a local market, they found a place for their blouses in their expat suitcases. The story of each blouse, irrespective of its past, is worth telling!

Therefore, we invite and encourage everyone to come along on the June, 24th. Join us at Place Clairefontaine and don’t hesitate to approach all the women wearing stickers on their blouses. This is your chance to explore the fascinating tales behind the beautiful Romanian garments found in Luxembourg. Join us and be part of a new story! 

A piece of Romanian folklore

The Romanian Peasant Blouse is a representative piece of our folklore. With everything being done manually, from the fabric to the thread and embroidery, a single blouse was created during the Winter season.

Lavender and Sewn Sighs on a Romanian Blouse at IA Day Celebrations in Luxembourg - June 24th, 2018

The structure of the Romanian blouse has remained unchanged over the centuries.

In 1940, the famous French painter, Henri Matisse, created an important series of paintings which portrayed women in Romanian blouses. Since then our garment inspired several designers, such as Karl Lagerfeld, Tom Ford and John Galliano, but the Romanian Blouse is the original.

Global celebrations

The Universal Day of the Romanian Blouse was launched in 2013 by the La Blouse Roumaine Facebook community and soon became a global event, currently being celebrated in more than 60 countries, across 6 continents.

The organisers of IA Day Celebrations in Luxembourg - Roxana, Elena and Raluca - June 24th, 2017

The event has been held locally for seven consecutive years, thanks to the joint efforts and dedication of three Romanian friends Elena Afemei, Raluca Caranfil and Roxana Mironescu.

Would like you to be part of our story this year? Visit our Facebook event for the full programme.

“RomânIA” Vernissage

If interested, before the public celebrations scheduled in Place Clarefontaine you can also attend a vernissage showcasing several blouses from private collections. The event named “RomânIA” will be hosted by the Luxembourg-Romania Association on the 24th of June from 5 p.m. onward at Cercle Cité. More information about the vernissage is available here.

Romania - Bucharest - The Minovici Folk Art Museum

Despite spending almost eight years in Bucharest, years in which I had a big interest in what we call "arta populara", folk art, I have never ever visited this museum until a few months ago. I knew it reopened in 2017, but I have no idea when it closed for restoration.

As it happened I've visited the museum on my five hours layover in Bucharest so if you happen to have the same, know that you have plenty of time to visit this museum as you will not exactly go inside Bucharest's terrific traffic. The museum is close to Miorița Fountain in the northern part of Bucharest.

If you are Romanian you might have heard of Mina Minovici, he was the founder of forensic research in Romania and the Institute of Forensic Medicine bears his name. Well the Folk Art Museum belonged to Nicolae Minovici, Mina's brother. He was a scientist in his own right and he worked close with his brother.

Although constructed in 1906, the museum first functioned as a private institution (his country home) and the objects were gathered between 1900 to 1941. So a lot of things to see, among others Romanian folk costumes, ceramics, common every day objects or glass painted icons.

I've liked the whole museum and I have to admit that if it were up to me I would have decorated my house in the same way :) but I do not live alone, so...

On the ground floor I've liked the fireplace with ceramic bricks painted with my beloved carnation pattern. Carnation and dark blue... I was smitten. I want one in my house :)

Also on the ground level they have a small collection of peasant attire, from which I've liked this one from Botosani, I think. I would have liked more explanation about those costumes, but that was just me.

Besides costumes the museum has a large collection of ceramic and apparently those are the oldest Saxon plates in Romania.

I've liked Nicolae Minovici's style of decorating the house. Seems that he came to this house when he wanted to get out of the hassle and bussle of Bucharest, to relax and reflect, but to me especially this place spoke about a time best kept forgotten in the past, when young city man would profit from not so well read or cultivated young peasant women. Which gets me to wonder if his real interest in peasant life and folk culture was not a little twisted and he would not profit from his position. We have a saying in Romanian "despre morti numai de bine", speak only in good terms about dead people, well I would not speak well about Nicolae Minovici so let's leave it like that.

Moving on, I liked this room a lot, even with its abundance of objects. For a minimalist, this room must look like hell, but I really liked it. Of course peasant houses would rarely look like that, but apparently Minovici was a collector and the house looks now exactly as it would look like during his life.

I was really impressed about the shapes of the ceramic jugs or plates in Minovici's collection. I've visited this museum after the one in Piatra Neamț so this particular shape made an impression on me.

I must have been a little bit critical about the museum, but know that I've liked it and would warmly recommend you visit it if you are also interested in peasant art. I think the entrance fee is minuscule so you have no reason not to visit.

I hope you loved reading this post as much as I loved putting it together! Also, if you fancy keeping in contact with me, drop a line at Dichisuri.ro on Facebook.
Raluca

România - Piatra Neamț - Expoziția și albumul ”IA Neamțului”

It's been three months since my last post in Romanian and as it happens it was also about a exhibition of Romanian Blouses. This time I went to a town in Moldova region of Romania to see a special exhibition. It is called "IA Neamtului" and it hosts blouses made this year, replicas of old blouses from villages in Neamț region. The exhibition is special because it is the only one, to my knowledge, that goes so deep in analysing a certain region. The blouses exhibited are from villages in Neamț and a village is the smallest territorial division in Romania. Just by looking at the pictures you could see the variety of patterns used, of shapes of the blouses and of colours. I would have been very sad to miss this exhibition and the album related to the exhibition, but planets aligned and at the end of November I went to Romania. The rest would be in my native tongue, but I hope you will like my post.

***

Dragilor, vă povestesc astăzi despre o expoziție eveniment al cărei vernisaj a avut loc pe 23 noiembrie la Muzeul de Artă din Piatra Neamț. Mă consider super norocoasă că am putut ajunge, pentru că până cu vreo săptămână înainte nu știam dacă voi reuși. De ce am făcut acest efort? Pentru că mi se pare esențial pentru cineva care (la fel ca mine) se declară pasionat de cămășile românești să bifeze cele 4-5 evenimente cu această temă ce au loc în fiecare an.

Acum dacă știți bine, dacă nu, vă spun eu, deși pare că iile de Moldova sunt deja cunoscute, de fapt când vorbim de Moldova vorbim în general de Suceava și de Bucovina care acum e la ucrainieni și mai vorbim de Vrancea. Și dacă ați avut curiozitatea sa ajungeți la Muzeul Etnografic al Moldovei de la Palatul Culturii din Iași, ați văzut, probabil că astea sunt regiunile cel mai bine reprezentate.

Vorbim în schimb mai puțin de Neamț, Iași, Bacău, fiecare din diferite motive. Iașul de exemplu a fost târg, o zonă influențabilă de către vecini, o zonă de schimburi culturale și economice, o zonă mai săracă din punct de vedere etnografic. Însă, Neamțul...ei bine de la Neamț eu am pretenții. În Neamț există motivul meu preferat, Cucuteniul, în Neamț sunt romburile, culorile pământii, coloanele, zeițele, cheițele între altiță și încreț. Neamțul a influențat poate cel mai mult Iașul, așa că înțelegeți acum de ce eu țineam musai sa ajung la expoziție?

Pe lângă valoarea ei în timpul prezent, pe lângă munca depusă pentru a aduce aceste cămăși la lumină, pe lângă efortul organizatorilor de a ne simți ca în puf, interesul meu personal pentru expoziție a fost cel care m-a făcut să plec de acasă.

Două vorbe se cer spuse. Expoziția a fost posibilă datorită efortului comun al Complexului Muzeal Neamț și al doamnelor din Șezătoare de Piatra Neamț, grup desprins din Semne Cusute. Expoziția a fost o Aidoma la scară mai mică, pentru că principiul a fost similar. Au fost scoase din depozitele Muzeului de Etnografie mai multe cămăși vechi, iar doamnele din șezătoare le-au studiat și le-au cusut replici actuale, folosindu-se de o riguroasă documentare și de materialele din prezent. Au ieșit astfel 20 de cămăși, replici ale celor vechi, dar la fel de valoroase.

După părerea mea, valoarea expoziției a fost dată de specificitatea ei. Practic cele 20 de cămăși provin din 14 sate aflate pe teritoriul județului Neamț. Astfel, în momentul în care expoziția este vizitată, pe lângă paralela dintre vechi și nou (cămășile sunt expuse într-o sală mare, de o parte cele vechi, în oglindă cele noi), se nasc întrebările. Eu am avut norocul de a vizita expoziția ghidată de prietena mea, Antoanela Iordache, cea care a cusut o cămașă de Bicaz din 1900, și care mi-a explicat de ce în anume sate au existat anume influențe, ce sate sunt apropiate și acea apropiere se vede în culorile similare folosite, de ce unele cămăși au anume croiuri, însă toate astea trebuie să le descoperiți singuri când veți vizita (sper) expoziția din Piatra Neamț.

Nemțișor din 2018

Eu una cred că îmi lipsește ceva sau poate sunt eu atrasă de lucrurile ieșite din tipare, nu știu. Dacă la IA Aevea la Sibiu eu am fost atrasă de cămașa de lucru, din cânepă a Ioanei Corduneanu (deși venisem chitită să văd cămașa de Neamț a Danielei Ivu), aici am fost atrasă de o cămașă albă din Nemțișor cusută de Luminița Ghilea, deși venisem să văd cămașa Antonelei de Bicaz. Cămașa de Nemțișor te atrage. Intrigată de lipsa culorilor m-am apropiat și m-a prins ca într-o vrajă. Aș fi vrut să o ating, să o privesc în detaliu, bogăția ei este dată de bogăția cusăturilor și mai puțin de bogăția culorilor, nici măcar nu e o cămașă de tip carpatic, e o cămașă cu platcă, sincer nu știu ce m-a apucat.

Desigur toate cămășile sunt speciale, toate sunt foarte bine lucrate, toate pictează tabloul femeilor de Neamț care își cos cămăși în anul 2018, iar expoziția ca un tot este o realizare fără precedent, însă inima mea a rămas la cămașa de Nemțișor.

Expoziția până la urmă este despre doamnele care au cusut aceste cămăși. Fără poveștile lor cămășile ar fi de fapt niște cârpe, așa că mi-a plăcut teribil prezentarea. Mi-au plăcut pozele, fiecare dintre ele sugerând personalitatea celei care a cusut cămașa. Mi-a plăcut poza doamnei cu cămașa de Borca, în picioarele goale printre frunzele toamnei râzând, m-a impresionat doamna cu cămașa de Bistra, mi s-a părut de o bunătate fără seamăn, Antoanela, nu că e prietena mea, dar poza este exact așa cum o văd eu, delicată, dar puternică în același timp. Acum, evident, vorbesc de pozele ce însoțesc exponatele și care se regăsesc în albumul expoziției.

Că vine vorba de album, eu vă sugerez să îl cumpărați pentru că mi se pare un manual a ceea ce înseamnă cămașa de Neamț în 2018. Este subțirel și de format mic, numai bun de avut la îndemână. Eu l-am ținut în geantă, l-am citit și răsfoit, i-am pus semne de carte, l-am scos de câte ori am avut de așteptat prin aeroporturi sau gări și arată impecabil. Unde mai pui că fără el, expoziția este incompletă. În album aveți toate detaliile despre fiecare cămașă, ce ațe s-au folosit, ce croi, ce pânze, ce simboluri. Tot acolo găsiți explicația varietății tipurilor de cămăși, a culorilor folosite, a simbolurilor. Este o carte pe care pur și simplu trebuie sa o aveți în bibliotecă, fie că sunteți pasionat de cămășile românești sau nu.

Cu ce am rămas eu după expoziție? Am învățat că nu trebuie să mai caut cămașa de Iași. Dacă în Neamț există atâta varietate, cămașă de Iași ar putea fi orice. Acum vreau iarăși să merg la Palatul Culturii să mai cercetez ce au expus ei acolo și musai vreau să merg într-o bibliotecă să citesc tot ce e scris despre zona etnografica Iași.

Am ilustrat acest articol cu mai puține poze decât aș fi dorit, nu pentru că nu am făcut poze, ci pentru că voi trebuie să vedeți expoziția pe viu.

Bicaz și Valea Bistriței, cămăși cusute în 2018

Bicaz 1900 

Valea Bistriței din 1940 

Nemțișor din 1910 

Deși am făcut multe poze, niciodată nu sunt suficiente

Cămașa care mi-a născut cele mai multe întrebări. Mai este și cămașa de Borca din 1920, la fel plină de mistere. Aceasta însă este copia cămășii de Bistra din 1930, dar e cămașa de tip carpatic, dar cu nasturi în față și guler ca o cămașă din zilele noastre, apoi are fodori și cusătură peste cot. Ok am înțeles influențe de peste Carpați, da gulerul și nasturii în față? Sincer dacă aș purta vreodată la serviciu cămăși actuale, mi-aș face una fix așa. De asta am ales să o postez că poate dă idei bune cuiva din prezent.

Vechi și nou într-o poză. Îmi pare rău că nu a încăput toată expoziția într-o singură fotografie. Totul a fost demn de luat în seamă, și cămășile vechi și replicile noi și fotografiile de pe pereți, tot evenimentul, și Piatra Neamț mi s-a părut specială, tot. M-am încărcat pentru un an întreg.

Sper că v-a plăcut să citiți această postare măcar atât de mult cât m-a încântat pe mine să o scriu! Dacă vreți să urmăriți activitatea acestui blog, apreciați pagina Dichisuri.ro pe Facebook.

Raluca

Romania - București - Expoziția ”Un veac de frumusețe” la Muzeul Satului

Dragilor,

am tot fost întrebată de ce nu mă bucur eu de vacanțe, de ce nu stau cuminte pe o plajă? Pentru că eu, de fapt noi, preferăm vacanțele active. Dacă eu după două săptămâni de stat în vacanță aș putea comenta doar cât de făcută a fost friptura, cât de scumpe suvenirurile și cam câte cocktailuri noi am descoperit, sincer cred că aș plânge un an întreg. Vacanțele, și mai ales cele în România, sunt pentru a ne revedea familiile și prietenii, pentru a descoperi sau a redescoperi locuri noi, pentru a învăța, pentru a bate librăriile, pentru a întâlni oameni frumoși și în mare pentru a aduna povești care să îmi țină un an întreg. Nu îi condamn pe cei care se duc două săptămâni la mare, îi înțeleg, fiecare cu ale lui.

Despre expoziția ”Un veac de frumusețe” de la Muzeul Satului sincer auzisem doar chestiuni negative, mare parte confirmate pe viu, însă există și chestii pozitive. Eu din muzee învăț, iar din astfel de expoziții asimilez tot ce e de asimilat, atât negativ cât și pozitiv și folosesc mai departe.

Cred că această expoziție s-a vrut o stoarcere a unor fonduri dedicate centenarului, e o expoziție nu foarte gândită, cu un concept nu foarte închegat și cu niște piese discutabile. Diferit de Iași, cel care păzea expoziția mi-a oferit amănunte folositoare despre fiecare exponat, mi-a confirmat sau infirmat niște chestii pe care le știam deja, la urma urmei s-a ținut după mine pentru că sincer eram cam singurul vizitator. Păcat.

Din ce am înțeles (și sper să fi înțeles bine) expoziția s-a vrut un fel de sărbătorire a femeii, care, fie pace fie război, a știut să își continue drumul și nu doar atât, a și lăsat în urma adevărate capodopere de artă populară, ”Este un veac în care femeile românce au trăit adevărate tragedii: în Primul Război Mondial și-au pierdut soții, tații, au ajuns în prizonierat, au trăit dramele celui de-al Doilea Război Mondial, au fost aruncate în închisorile comuniste, au fost la Canal, au pierdut totul de nenumărate ori și au reușit de fiecare dată să se reinventeze și să o ia de la capăt.”. Este un citat pe care l-am copiat de pe o hârtie ce se afla la dispoziția vizitatorilor. Nu știu cine l-a scris, nu știu cine a gândit expoziția, nu știu nimic.

Eu una am simțit nevoia de explicații. Cumva cei care organizează expoziții de acest fel (inclusiv noi), uită că audiența lor nu e formată doar din oameni care cunosc acest domeniu, și chiar ca cineva din interior, eu simțeam nevoia de mai multe explicații. Eu în general vreau povestea. Da, văd o piesă frumoasă, văd niște cusături incredibile și mă minunez și aș vrea să știu cum au fost făcute, dar mai mult decât atât vreau să simt prezența umană, vreau povestea. Nu știu dacă muzeele când fac achiziții colectează și povești, dar sincer asta ar trebui să facă. Asta cu femeile care coseau la lumina opaițului, în secret, cu mâinile bătătorite de la câmp, e deja fumată. Eu vreau să știu de ce a ales modelul, care erau culorile zonei, de ce a ales anumite semne, de ce a considerat că, cămașa se integrează fix în acel ansamblu, ce a simțit cât a cusut o cămașă, ce întâmplări din viața ei au determinat coaserea unei cămăși, era tânără, era bătrână, și-a cusut singură cămașa, a ajutat-o cineva??? Asta cu ”Port popular femeiesc, unguri, Calata, Transilvania, început de secol XX” sincer mă lasă așa de rece de nici nu vă închipuiți.

Mă gândesc că e ok să arați cu degetul pe cei care promovează non-valori, dar pe cealaltă parte misiunea ta ca muzeu este să și educi. Pe lângă preț, de care ne lovim de câte ori deschidem o discuție despre cămășile autentice, eu zic că e și multă lipsă de informație. Bine discuția e mai amplă, că acum nici cei care lucrează în muzeu nu sunt neapărat cunoscători, sunt oameni puși acolo să dea bine, oameni servili intereselor cuiva.

Uite că am zis că mă voi concentra pe chestii pozitive și tot la negative m-am întors. Revin. Expoziția nu e aceiași cu cea pe care am văzut-o acum vreo trei ani, tot la Muzeul Satului, ceva cu miresele. Asta pentru că în Cotidianul am văzut ilustrat articolul despre fix această expoziție cu fotografii de acum trei ani și pentru că pe fb s-a creat această confuzie.

În expoziție nu se află costumele ce au aparținut Reginei Maria și sincer eu cam înțeleg de ce. Conceptul, sau ce ar vrea să fie un concept, e despre femeia anonimă (deși posterul m-ar contrazice), despre femeia care și-a îndeplinit un rol și a trăit frumos, despre acele mii de femei dintre care doar una a strălucit. De ce am spus că expoziția nu e închegată, pentru că atunci când pui pe poster și materialele de promovare chipul Reginei Maria, eu ca vizitator mă aștept să îi găsesc costumele în expoziție. Era un costum de Muscel, foarte frumos, foarte interesant, acel costum de Muscel, dar nu era cel ce a aparținut reginei.

În expoziție erau costume aparținând zonelor țării și minorităților etnice, însă eu am simțit nevoia unei delimitări între această expoziție și ultimele două camere ce, din ce am înțeles, conțineau expoziția permanentă. Despre această expoziție permanentă merită spus că e de fapt donația unei colecționare, însă sincer dacă eu și prietenele mele ne punem mintea, avem măcar cămăși, dacă nu și costume, mai valoroase, mai de muzeu.

E bine totuși, că din ce am înțeles, fostul sediu al Ministerului Culturii sau ce o mai fi fost mastodontul ăla oribil construit în muzeu, a devenit parte a muzeului cu săli de expoziții, de conferințe, automate de bilete și cafea. Însă iarăși, pe fb, cred, am văzut că expoziția e la Muzeul Satului. Cum nu trăiesc în București și nu mă duc acolo în fiecare weekend, dacă îmi zici că expoziția e în sala X, eu mă duc la singura sală pe care o știu, cea de la intrare lângă magazinul muzeului. Ei bine nu, expoziția e tocmai unde vă spuneam, în fostul sediu al Ministerului Culturii și se poate intra de la stradă și se poate parca tot acolo. Evident că eu am ajuns la intrarea pe care o știam și am bântuit prin muzeu pentru că nimeni nu își închipuie că acolo ajung și oameni care habar nu au de muzeu. Îndrumarea ”este în clădirea cealaltă” îmi e atât de vagă de nu vă închipuiți. Și nici ”de la Tulcea la stânga” nu ma ajută cam cu nimic. Așadar niște explicații clare se doreau și aici, sau niște oameni care să știe să dea explicații. E dovedit că și un robot poate tăia bilete, mă gândesc că omul e pus acolo pentru mult mai mult.

Apoi, sunt convinsă că în depozitul Muzeului Satului sunt adevărate comori, pe care eu una, cât lipsește MȚR, le-aș fi scos constant și le-aș fi arătat lumii. Desigur, cooperarea dinte muzee este 0, că doar de ce ne-am sprijini între noi, când putem să ne dăm în cap? Per total, dacă mă gândesc bine, de fiecare dată când am vizitat muzeul am descoperit lucruri noi, data trecută a fost noua aripă a muzeului, acum aceste săli de expoziții, deci nu e dracul chiar atât de negru. Sunt chestiuni de, cum zice englezul ”fine tuning”, chestiuni minore, dar care fac diferența între un muzeu condus bine și un muzeu condus după principiul ”las că merge și așa” sau ”timpul trece, leafa merge”. Nu te pricepi, te dai la o parte, și asta e valabil de la paznic, doamna de la casa de bilete, cercetători și până la director.

Acum, mie expoziția mi-a plăcut, adică mi-au plăcut unele piese expuse. Cred că pe una sau două am mai văzut-o în expozițiile muzeului, însă acum le revăd cu ochii și mintea celui care mai are un pic habar și nu doar se uită ca la desene animate. Apoi, sper sincer să mă înșel, dar o cămașă era pusă cu fața în spate, poate îmi poate confirma sau infirma cineva asta. Ar fi oribil, dacă ar fi adevărat.

Am văzut pe viu bundița ce stă la baza discuției ”Bihor, nu Dior” și campaniei, #givecredit și ansamblul în care această piesă făcea parte. Bine, eu citisem că era o bundiță pentru bărbați, dar era expusă într-un ansamblu femeiesc, o fi totuși diferită.

Multe cămăși nu aveau explicații, aceasta avea, însă eu aș fi vrut să știu mai multe despre țesătură, ce sunt liniile ale roșii, de ce cămașa nu respecta (în aparență) registrele cunoscute, de ce e brodată cu negru. Atâtea chestii s-ar fi putut spune și ar fi atras și mai mult oamenii în muzeu... poate totuși citește cineva această postare și ia de aici ce e de luat.

Iarăși o cămașă ce mi-a făcut cu ochiul. De ce pamblica aceia din dantela? de ce a fost selectată în expoziție? de ce acele semne? Întrebări ce nu cred că vor primi vreodată răspuns.

Cămașa (de fapt mâneca) asta am văzut-o atat pe fb cât și pe Instagram și mi se pare că altița cel puțin seamănă cu ceva ce am văzut în IA Aievea la Sibiu. Nu e pe gustul meu, dar apreciez munca. 

Și costumul ăsta m-a atras, nu pot spune de ce, dar m-a atras.

Cămașa ce seamănă sau poate chiar e cea a cărei replică este în IA Aidoma ce a ajuns și la Luxemburg, cămașă de Oltenia cusută de Carolina Bîrzăianu. Câtă trudă, câtă munca, femeile sunt incredibile! Cred că pe asta trebuia să se concentreze expoziția. Una e să publici un text pe o foaie și alta e să transpui acel text într-o expoziție.

Despre această cămașă, La Blouse Roumaine spune că ar fi aparținut Pincipesei Ileana și aduce ca argument și o poză. Desi cămașa pare diferită pe alocuri, daca chiar ar fi fost asa, nu ar fi mentionat muzeul in eticheta exponatului?

Romanații (??) pe care i-a fotografiat toată lumea. Vă zic, altița și încrețul sunt din alte dimensiuni! Nu îmi plac mie paietele, dar cămașa asta e altceva.

Mă atrag, mai nou, costumele ceangăilor, mi se par atipice pentru unguri, și sincer eu aș fi vrut să știu cine s-a inspirat de la cine și de la ce ceangăi vine acest costum (Bacău sau Brașov).

Sper că nu mă înșel, costum aromân, mi se pare super asemănător cu ce am văzut la muzeu în Croația. Aș fi vrut să știu de ce mânecile aveau doar acele manșete enorme brodate, se purtau cu un cojocel? Fusta sau șorțul (pe care l-am fotografiat cu altă ocazie) mi se pare incredibil și la o examinare atentă e țesut și brodat peste. Incredibil.

Per total mă bucur că am avut ocazia să văd această expoziție și, cum spuneam, să învăț. Desi postarea mea e plină de critici, sper eu că sunt constructive. Nu stiu dacă ați văzut expoziția sau dacă mai aveți timp să o vedeți, dar sincer sper ca astfel de expoziții vor mai fi organizate la Muzeul Satului și poate voi ajunge și eu să le văd.
Sper că v-a plăcut să citiți această postare măcar atât de mult cât m-a încântat pe mine să o scriu! Dacă vreți să urmăriți activitatea acestui blog, apreciați pagina Dichisuri.ro pe Facebook.

Raluca