7 years later in front of La blouse roumaine by Henri Matisse

Although the RomanIA exhibition hosted by the National Art Museum of Romania, would be more worthy of comment than praise, I choose not to put any more evil in the world, because there is enough of it. 

Just keep in mind that it is good that the exhibition existed or exists (that it was extended), but it lacked very little to be a top exhibition. I imagine that the effort to organize an exhibition of this caliber was huge and honestly I left saddned that it was an exhibition organized according to the Romanian principle "merge si asa". 

Returning to my experience. In 2019, 8 months pregnant, I went to Paris to the Pompidou Center with my Matisse blouse. A blouse inspired by the painting La blouse roumaine. You know the story of Matisse blouses, I won't repeat it. 

There were a few magical days, a few days that gave me strength for what was to come and that charged me for the entire covid period when nothing happened, when we didn't see our friends for months, when ... you know what that period meant. 

If you've ever been in front of Matisse's painting in Paris, you know what energy it gives off and how it seems special somehow, even though it's small compared to the other works exhibited around it. 

Well, La blouse roumaine came to Bucharest, the largest exhibition ever organized around Romanian shirts took place, you could bet that I'll be there to see it. And here I was, 7 years later, again in front of the painting. It was little awkward in the middle of a large, rather empty hall, me a little more mature, a little more experienced... I would have liked to bring Ilinca too because in the 2019 picture she was there, but Ilinca has school and who knows in 7 years when the Pompidou Center reopens, maybe the planets will align and we will both be in front of the painting again. This time it wasn't meant to be.

And the experience wasn't the same. Yes, I was there, yes, I saw it, but something was missing. Was the magic missing? Was Matisse's painting lost among so many local masterpieces with Romanian blouses? Was the story missing? I will also post about the exhibition, because I honestly don't regret going to see it, plus I rediscovered Grigorescu, who was brilliant, but the painting... The painting was something in its context, in the Parisian context, in that light, in that world, in that story. You were leaving Paris and entering the museum. Pompidou was special. The studio was special. And so the painting was special. I would like to visit an exibit of La blouse Roumaine somewhere close if the painting will be exhibited during the Pompidou restoration, to experience another vision of the exhibition, another story, but in Bucharest, with or without the painting, the exhibition was just as valuable.

I happen to know that the Matisse story will continue and I will be here to write about it. And maybe life will be good to us and we will all be here when the painting returns home and we will all go to see it in Paris. Until then... go to the Romania Exhibition at the National Museum of Art of Romania, pay attention to Grigorescu's paintings (I promise I'll write about it), discover how IA has been used over time as a propaganda tool, how its image has been tarnished many times, how foreigners have elevated it to what we know it to be today and how Romanians have used Romanian blouses to be something they are not. Take about two hours of your time to read everything and go to the museum with your kids.

That is it about the painting La blouse roumaine by Henri Matisse exhibited in Bucharest and about my Matisse blouse that saw the painting for the second time.

France - Painting with a needle at Pompidou Paris

The projects of the Sewn Signs Association from Bucharest led by the architect Ioana Corduneanu are always the pinnacle of the field. First they started documenting the Romanian Blouses and with the fabrics and threads they found at that time recreated the first blouses sewn in a traditional way for more then 50 years. They reunited all their blouses in an exhibition called Old IE, New IE (Ie veche, Ie noua) and for the year 2015 believe me it was something short of a miracle.

A year later they opened the IA Aidoma exhibition in which they recreated estranged Romanian Blouses exhibited or just collected by the biggest textile museums of the world. I saw the exhibition in my hometown, fell in love and managed to bring it to Luxembourg in 2018. Over the years some blouses went out of the exhibition and other joined it, all in all around 100 blouses were recreated using just pictures of the museum blouses. Another year and they opened IA Aievea exhibition, this time starting form small pieces of fabric they recreated entire blouses, the level of knowledge and the work put into those blouses got them the appreciation of the Google Arts and Culture Institute and they are the only association and not a museum to be featured on that Google Online Gallery.

This year I was in Sibiu, Romania where they opened a joined exhibition with MaiestrIa group from the Republic of Moldova, where I've heard about their latest project, the Matisse Blouse.

***
In the early 1940's, Henri Matisse received a precious gift from the Romanian painter Theodor Pallady, a Romanian blouse. The French painter, fascinated by the complexity of the shirt and the craftsmanship of the seam, painted a series of paintings depicting women, dressed in Romanian Blouses. The most iconic painting in this series is exhibited at the Pompidou Center in Paris and is called "La blouse Roumaine". I saw it there for the first time in 2014, on a cold and rainy winter day, when I changed my thick sweater to a Romanian Blouse to take a picture.

This is the story of "La Blouse Roumaine" painting we know so far. From the painting, the ladies from Sewn Signs started the study: the distribution the ornamental fields on the sleeve indicated the blouse that inspired Matisse came from Bucovina. There are countless patterns from that region, only Ioana has digitised on her blog (semne-cusute.blogspot.ro) more than 900 sheets, but the main source of Bucovina models remains the Kolbenheyer's album.

In 1912 the Austrian Erich Kolbenheyer catalogued for the first time the stitch patterns he encountered in Bukovina, a Romanian territory that was part of the Austro-Hungarian Empire. It was fortunate it happened then, because after the First World War, when Romania regained Bucovina, we were poor, war-torn and our only concern was survival, not the collection of stitch patterns. The album has survived and these days one could find it on Google.

Then, the women involved in the project researched the fabrics and threads women had at their disposal in the 30's when the Matisse blouse was probably made. They came up with hemp and linen, hemp was mostly used for the working blouses, the every day blouses and linen was used for the celebration ones, which we call today IA. So Matisse's blouse was probably made out of linen, but not the industrial kind we find everywhere today, the rough, home made one.

So the canvas was linen, the uneven linen. What about the threads? In that time Romania was an agricultural country, the shepherds used to take their sheep in the mountains during the summer months and bring them back to the fields during winter. So wool was the main material and the Romanian women knew how to make the finest wool thread. We also know that the women from Bucovina were proud and invested a lot in their blouses. The legend goes that they used to sell two oxen for the threads they embroidered with. They bought silk and metallic wire from the Orient, the beads from the Czech Republic, which they most definitely used on Matisse's blouse, so we included them too.

***

So the latest project of the Romanian Association Sews Signs was to recreate the Romanian Blouse that Matisse had painted. By the time I've joined it there were eight other women involved, Ioana, Maria, Sonia, Daniela, Ștefania, Mirela, Ștefana and Daniela and each of us recreated her unique blouse starting from the painting.

On my altiță I've embroidered blooms because in my mind they were similar to the blouse in the paining. The rivers on the sleeve I made with Eli Belinde a sign for feminine power and strength. We all had more or less the same încreț, the orange line pained by Matisse, but of course it differed from one blouse to the next. Mine was made with wool, silk, metallic thread and beads.

And so, on December 1st we reunited in Paris at the Pompidou Centre to compare our work with the original painting. The experience was one of a lifetime. Besides the authorities in the field that embraced and praised us, the visitors of the gallery considered themselves lucky to visit at the same time as us. The Matisse's paining "La Blouse Roumaine" came to life.

We were an apparition and the echoes of the event are still present on social media. People took photographs, the keepers of the gallery pointed the crowds towards room 7 at floor 5, the guides compared our work with the painting asking us to stand next to it, it was a wonderful time and I am glad I was part of it.

I was with my friends and the three days spent in Paris were great and I still long for the memories made then. But the story of the seven Matisse's blouse goes on, I am positive the women in Romania will create even more versions of the blouse and who knows maybe next year there will be 20 Romanian blouses at Pompidou.

I hope we inspired you to dream and create and go over the norms and document your own Romanian Blouse. You have all our knowledge on the Semne Cusute in acțiune group on Facebook, you have all the fabrics and threads you need on the Semne Cusute shop, you have the Blog and the Kolbenheyer album.

Paint with your own needle!

The photos belong to the people on social media and to Ioana, Ștefana, Andreea and Daniela who kindly shared them with us, please use them accordingly.

As usual we can continue the conversation on Instagram @mademoiselle.ralu

Romania - Iasi - Ce am învățat de la Muzeul Etnografic al Moldovei

Dragilor,

aceasta este o postare muncită. Cu totul am reușit să o termin cam în 7 ore. În condițiile în care blogul nu ocupă chiar un loc prioritar în viața mea, a trebuit să îmi rup aceste ore din timpul meu liber, așa că sper că veți aprecia această postare.
Apoi aș vrea să mai spun că tot ce voi spune în textul de mai jos sunt opiniile mele, deci postarea este cât se poate de subiectivă. S-ar putea să spun multe lucruri greșite, dar îmi place să cred că de când tot citesc eu despre iile românești am mai învățat un lucru sau chiar două și deci greșelile nu sunt flagrante.
Pentru că am vizitat muzeul (care e relativ mic) în doar o oră, unele poze sunt neclare, pentru că sunt făcute cu telefonul, pentru că nu am avut timp și pentru că m-au stresat cele care păzeau expoziția pentru că tot intrau să vadă dacă am terminat de făcut poze. Cum eu mă aflam acolo în primul rând să învăț și să descopăr chestii noi și nu să fac poze, mai mult am admirat, iar pozele le-am făcut pe fugă. Sper să ajung cândva să revizitez expoziția, dar până atunci zic eu că pozele sunt destul de clare.
Că tot am vorbit de poze, știu că e un obiectiv public, dar eu am pus pozele în așa fel încât să ilustrez un punct de vedere. Așa că dacă doriți să le folosiți, le dau cu cea mai mare plăcere, dar doresc să fiu anunțată când le copiați de pe blog.
Probabil că va exista și o a doua postare despre Muzeul Etnografic al Moldovei de la Palatul Culturii din Iași, dar până atunci vă spun că muzeul are doar două camere și un hol, că în prima cameră sunt doar costume populare, în a doua e ceva legat de viața țăranilor și sărbătorile principale ale vieții (botezul, căsătoria, înmormântarea), iar pe hol sunt diferite mașini agricole. M-am minunat la ele, dar atât, că nu mă atrag. Totuși trebuie să recunosc că Moldoveanul e inventiv. Am admirat silozul făcut dintr-o coajă de copac pe care au păstrat ciupercile pe post de scări pentru a se putea uita înauntru (presupun).
Cum probabil vă așteptați eu am să vă vorbesc despre costumele populare pentru că muzeul mi-a adus niște concluzii cel puțin surprinzătoare. Vedeți voi, instinctiv sunt atrasă de cămășile cu altiță, ce se spune că vin din Moldova. Însă tot instinctiv sunt atrasă de o anume formă a cămășii, care nu e neapărat din Moldova. Probabil anii de artizanat și-au spus cuvântul, pentru că eu sunt atrasă de cămășile cu râuri pe piept, strânse la gât cu fir și nu cu guler, cu mâneca dreaptă și nu strânsă și tot așa. Mi se pare că acele cămăși vin cel mai bine pe mine, însă din ce am văzut e dificil să faci și mai ales să porți o cămașă din Moldova.
Să le luăm pe rând așadar.
***
Moldova este foarte variata de la un județ la altul în ceea ce privește costumele populare. Ba chiar aș putea spune că Nordul (Suceava, Iași, Neamț) e destul de diferit de Sud (Vrancea, Galați), diferențe ce pe mine m-au surprins. Am să o iau de la un capăt să vă explic.

În toată Moldova găteala capului e o maramă, iar la femeile bătrâne sau văduve un batic negru. Eu știam de maramă, dar credeam că tot în Moldova se purta și baticul înflorat. L-am găsit la un singur costum, cel al ucrainienilor din Moldova. Așadar baticele înflorate ce am ajuns să le iubesc nu vin din Moldova ci chiar de la ucrainieni.

De asemenea, în Moldova de Sud, brâul are atașat niște mărgeluțe și rar îl vezi simplu, pe când în nord brâul la femei este îngust și fără mărgele. În imaginea de mai sus am pus trei brâie din Suceava, dar fiecare e legat în mod diferit.

Cât privește bijuteriile am descoperit la fel e o mare varietate între regiunile din Moldova, dar și între vârstele femeii care le purtau. Predominau colierele din mărgeluțe, cele mai multe (am pus doar Galați, dar le-am găsit și în Vrancea și Iași) de dimensiuni mari, asa cum am văzut că încă mai fac ucrainenele pe etsy. De asemenea, datorită bogăției costumului național de Suceava, nu e de mirare că cele mai multe exponate de acolo vin. Muzeul fiind în Iași, mă așteptam sa fie mai multe costume de Iași pentru că din câte știu există un muzeu etnografic și la Suceava (verific). Însă, știu că varietatea costumelor de Iași e ceva mai săracă și înțeleg situația. Și pentru că tot vorbim de Suceava, în funcție de vârsta femeii sau de momentul când a purtat costumul, bijuteriile diferă. Mărgelele de coral (pe care le-am întâlnit doar în Suceava și despre care credeam ca sunt specifice Munteniei) erau purtate de o femeie tânără. Lanțul ăla dintr-un fel de plastic sau mărgele circulare (nu știu din ce era făcut pentru că era prea departe pentru a diferenția ceva) vedeți și voi că e atașat unui costum al unei femei bătrâne sau văduve (ie cusută cu negru și batic negru pe cap). Salba cu bani era purtată de o mireasă sau cel puțin așa scria pe placa ce însoțea costumul. Spun asta pentru că ia nu mi-a părut neapărat o ie de mireasă.

Să trecem la ii că pentru ele am ajuns eu la Muzeu. Pe mine, o împătimită a iilor, muzeul m-a satisfăcut peste poate. Am găsit varietate, am găsit răspunsuri la întrebări, iar sufletul meu de împătimit a fost satisfăcut. Pentru că am decis să împart postarea în două, ce m-a nemulțumit la muzeu probabil va apărea mai încolo. Însă legat de ii pot spune că expoziția a fost curată de cineva care nu se pricepe, pentru că cele mai multe manechine aveau acoperite mânecile. Ori la o ie din Moldova, mai ales, mânecile sunt cele mai importante. Da, e la fel de important să știm că moldovencele purtau maramă lungă până la pământ, dar poți ilustra asta și fără să acoperi pe deplin manechinul.

Ce m-a surprins la iile expuse a fost că nici una nu avea încreț funcțional. Știam eu că iile din Basarabia aveau încreț funcțional, dar dacă nu s-a inspirat Moldova, atunci nu știu cine s-a mai inspirat? Din ce am înțeles astfel de ii încă se mai găsesc, deci nu îmi explic de ce muzeul din Iași nu are una sau poate are, dar nu o expune. Apoi o altă curiozitate a fost că deși iarăși eu știam că iia cu altiță se găsește cel mai mult în Moldova, cele mai multe cămăși nu aveau forma clasică (altiță, încreț, râuri). Apoi m-a întristat că la muzeu nu există nici o ie de Cucuteni (modelul meu preferat și, după părerea mea, reprezentativ pentru Moldova).
În schimb, așa cum am spus, am fost încântată de ce am descoperit, ii cu râuri costișați (poza 1), ii cu râuri drepți (pozele 3,4,6), ii nisipite (poza 5), ii cu fluturi (poza 4), ii brodate cu mărgele (poza 6) și ii cu modelul meu favorit (poza 3). Cred că mă așteptam eu să văd ii ca la carte, când de fapt ar fi trebuit să admir inventivitatea și inspirația moldovenilor. Din ce am observat, iile (sa le zicem) clasice, adică cele cu altiță și încreț, aveau altița detașată, adică cusută separat și apoi atașată de ie.
Apoi mie îmi plac iile cu mânecă dreaptă și nici măcar nu suport iile strânse cu "elastic", însă cele mai multe așa erau. Îmi scapă denumirea mânecii, dar sper că înțelegeți la ce mă refer.
O altă surpriză a fost că eu știam că în Moldova, încrețul este de obicei în tonuri pământii (roșu în Basarabia, maroniu, ruginiu sau chiar gălbui sau verde), însă așa cum puteți vedea în poza 5 (ie de Iași), încrețul este și albastru. Dacă pe placa de lângă ie nu zicea că e din Iași, aș fi zis că e o ie din Oltenia cu siguranță, pentru că e o ie nisipită și pentru că are încreț albastru. Ar fi fost fain sa găsesc o explicație al acestui fapt cel puțin curios, dar nu am găsit.

Un alt lucru care m-a surprins și care îmi dovedește că mai am multe de învățat e că, în Moldova cele mai multe cămăși au platcă (nu știu cum să numesc modelul de pe piept), adică nu sunt despicate în față precum cămășile din Muntenia, așa că modelul de pe față este unul unitar asemănător cu platca ucrainenilor și nu cu râurii de pe cămășile din Muntenia. Îmi pare rău că pozele sunt un pic neclare pentru că sunt făcute cu telefonul, dar vă puteți da seama la ce mă refer.

Apoi mai toate cămășile sunt închise cu brezărău, cusătura aia extrem de unitară de la gât, un fel de surfilare colorată ca să nu se destrame materialul prin care e trecută o nojiță (un fir) ce leagă cămașa la gât și o aduce în forma pe care o știm cu toții. Însă, am găsit și cămăși ce m-au surprins, cum ar fi cea din poza 3 cu acel guleraș brodat. Cred totuși că e o influență externă sau chiar una de vârstă. Nu m-am uitat, dar e posibil ca ia sa fie ceva mai nouă.

Să trecem la partea de jos a costumului și anume la fotă. Eu credeam, iarăși eronat, că în Moldova se poartă doar fotă, adică materialul acela aspru strâns pe corp cu ajutorul brâului. Se pare că m-am înșelat și am descoperit că la nord (Suceava, Neamț, Bacău) costumele au fotă, în schimb la sud sau mai la sud (Vrancea, Roman, Bacău) costumul e întregit de fustă.
Toate costumele cu fotă erau formate din cămeșoaie (ii cu poale), pe când cele cu fustă păreau cu ii scurte.
Ce m-a mai mirat a fost că la nici un costum fota nu avea ridicat colțul ăla ce eu îl credeam caracteristic Moldovei. Nu am avut pe cine să întreb care ar fi cauza, deci nu știu să vă spun.
Așa cum probabil se vede din poze și fotele, dar și fustele sunt făcute dintr-un material tare, ce părea înțepător. Ele sunt legate pe corpul femeii cu brâie, dar vă rog să admirați varietatea modelelor la fote. Din cele expuse înțeleg că fotele alea dintr-un material mai fin și mătăsos și cu broderie de mătase nu aparțin Moldovei.

Și la fuste se poate vedea o mare varietate atât de modele cât și de materiale. Cele mai multe aveau banda aceea jos din catifea sau ceva ce părea a fi catifea. Mie cel mai mult îmi place cea din poza mai mare, ea vine din zona Roman și sincer nu m-ar deranja nici acum să port așa o fustă. Nu știu unde as mai putea găsi așa ceva, dar mi se pare modernă și bine conservată. Încă o dată am admirat măiestria țăranului român.

Ceea ce știam deja, dar mi-a fost cumva confirmat, în Moldova nu se purtau șorțuri, acele bucăți de pânză purtate în față și în spate pe poalele iei. 

Ce m-a surprins plăcut a fost varietatea în cadrul regiunii, Iași, pe care eu o credeam mai săracă decât alte regiuni ale Moldovei, precum Suceava sau Neamț. În poza de mai sus sunt două costume din Iași. Nu ascund că cel din dreapta m-a atras în mod special și mi-a plăcut super ia, dar vă rog să observați (pe cât permite claritatea imaginii) cât de frumos e brâul din stânga și cât de faina e fusta. Se pare că ieșencele purtau și maramă și ștergar pe cap, coseau și ii cu altiță, dar și ii cu platcă, purtau și fote, dar și fuste și nu purtau mărgele. Nici un costum de Iași nu avea podoabe.

Să trecem la bărbați. Sincer am să îi discriminez puțin pentru că pe mine una nu mă prea interesează costumul bărbătesc. Știu suficient de multe despre cum trebuie să arate și atât. Costumele din poză sunt din Iași și mie mi-a rămas inima la bundițele alea :) 

Ce m-a surprins la portul bărbătesc a fost lipsa pantalonilor denumiți ”101 cute” pentru că sunt de fapt niște șalvari lungi ce se adună pe picior în multe pliuri. I-am văzut în regiunea Vaslui, dar atât. În rest, bărbații purtau cămeșoaie, strânse la brâu cu brâie late, iar pe dedesubt cu pantaloni drepți sau chiar foarte strânși pe picior întocmai ca jaggerii. Pe cap cei mai mulți purtau căciuli de oaie sau pălării (Vaslui, Vrancea).

***
Am scris un post kilometric, dar sper eu că detaliile au făcut diferența și că ați ajuns până aici.
Per total mă bucur că am ajuns la acest muzeu și că am admirat exponatele și că am făcut poze. Îmi doresc să îi mai trec cât de curând pragul. M-a încântat varietatea costumelor atât de la o zonă la alta cât și în cadrul aceleiași zone și am admirat inventivitatea și măiestria Moldovenilor. Unele piese de costum se pot integra cu ușurință într-o ținută modernă și îmi doresc să bat Moldova și să îmi cumpăr și eu fustă și bundiță și un brâu cu mărgeluțe.
Nu am fost dezamăgită că mai toate convingerile mele legate de costumele de Moldova au fost zdruncinate, dar presupun că de aia e muzeu să expună cele mai ciudate exponate și nu pe cele ca la carte că altfel nu ne-ar mai rămâne întrebări.
Mai e mult de lucrat la factorul uman al muzeului, dar per total e un muzeu pe care eu vă sfătuiesc să îl vizitați dacă ajungeți în Iași. De fapt vă sfătuiesc să vizitați tot Palatul Culturii, că nu veți regreta.

Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro

Raluca