Translate

July 17, 2014

Jurnalistul e şi el om?

Dragilor,

probabil voi nu aţi aflat sau poate nu v-aţi confruntat cu povești asemănătoare, dar eu cred că e cazul să mă exprim pe acest subiect. Subiectul fiind FB. Ce postăm şi mai ales ce repercusiuni au postările noastre?
Am ales să scriu azi pentru că recent s-au întâmplat două chestii asemănătoare. Am făcut un curs de franceză şi la final toată lumea a schimbat numere de telefon şi adrese de mail, pe care să fim serioși nu le vom folosi niciodată, decât poate dacă dorim să spamăm pe cineva. Şi când i-am întrebat de ce nu schimbăm conturile de fb. de exemplu sau de ce nu twiter sau instagram (eu pe ultimele 2 nu le am) au răspuns cu toții că nu prea stau pe fb. şi nu stau nu pentru că nu ar avea timp ci pentru că e periculos. Normal că am întrebat de ce? Răspunsul însă m-a șocat. Pentru că poţi fi concediat în urma unui status de pe fb. Poftim? Ce status poţi pune pe fb. încât să îţi aducă concedierea? Înțeleg dacă postezi în timpul orelor de program poze cu pisicuţe, e cam clar că nu îţi faci treaba, asta dacă treaba ta nu e să postezi poze cu pisicuţe pe fb. însă tot nu m-am lămurit ce status ţi-ar aduce concedierea.
Nu au trecut nici 4 zile şi am aflat, de unde altundeva decât din draga noastră Românie. Un jurnalist a fost concediat din cauza unui status de pe fb. evident contra viziunilor postului TV la care lucra. Pe scurt jurnalistul nu trebuie să aibă opinii, jurnalistul trebuie să fie un roboțel. Desigur vorbesc de marea masă a jurnaliştilor, pentru că un Badea sau un Turcescu dacă nu ar avea opinii ar fi trași pe linie moartă. Însă noi jurnaliştii mici nu trebuie să avem opinii. Noi trebuie să ne limităm la articole despre pisicuţe pe fb. şi mai nou la poze cu apusuri sau răsărituri de soare de la mare. Atât.
Păi cum mai domnilor patroni sau șefi de jurnalişti (în cazuri fericite jurnalişti şi ei) asta vă doriți voi nişte subordonați fără opinii? În presă? O presă aservită?
Mi se pare revoltător şi nu mă prind de ce lumea vrea să vâre sub preș această știre şi nimeni nu spune nimic. Da în justiție, în România, nu există instituția precedentului, dar mark my words precedentul a fost creat. De acum chiar mă aştept să văd doar poze cu pisicuţe şi să vorbim între noi pe la colţuri. Asta e presa pe care v-o doriți, voi cititorii? Întreb, că poate asta vă doriți.
Eu însă văd altfel lucrurile. Cât am fost jurnalist în Bucureşti şi aveam o oarecare răspundere pentru ce spun şi ce mesaj transmit, nu am sărit niciodată calul (din fericire în vremea aia jucam cu toții farmville şi nu ne ardea de comentarii politice pe fb.). Nu că mi s-ar fi spus şi repet a o mia oară, niciodată în 12 ani de presă în Bucureşti şi Iaşi nu mi s-a spus scrie rău de ăla sau de celălalt. Nu mai puneți botul la prostii. Dar jurnaliştii sunt formatori de opinie, începând de la opinia politică şi terminând cu ce pereche de ochelari sunt la modă. Şi da există în primul rând o auto-cenzură. Jurnalistul care nu mai are auto-cenzură e deja altceva şi nu jurnalist. Însă eu vreau să cred că jurnalistul e şi el om. Că ajuns în autobuz îl înjură pe Oprescu, că ajuns la magazin îl înjură pe Ponta şi ajuns acasă îi trage un perdaf şi lui Băsescu. Şi cum fb. a devenit o prelungire a vieții cotidiene, mi se pare corect că omul jurnalist să se exprime în spațiul lui privat. Pentru că fb e public şi ce ai pus pe net chiar şi pentru 10 secunde rămâne acolo o veșnicie, însă profilul unui om este totuşi spațiul lui privat. Şi eu cred sincer că mi-am redescoperit colegii mult mai bine pe fb. decât în cele 8 ore de stat cot în cot la birou. I-am pictat într-un tablou complet şi m-am bucurat când s-au logodit, căsătorit, făcut copii, ieşit primul dinte, cumpărat un câine. Pentru că jurnalistul nu e doar un roboțel legat de o tastatură, jurnalistul e în primul rând om. Om cu familie, cu o casă, cu rate şi mai ales om cu opinii.
Îi iei asta şi ce rămâne? O presă stingheră, o presă nesigură, o presă formată din oameni mici. Şi vă reamintesc jurnalistul este un formator de opinie. Ce rezultă de aici? O nație stingheră, nesigură şi formată din oameni mici. O nație în poziția ghiocel faţă de conducere, faţă de UE si ce alte rahaturi or mai fi.
Asta e părerea mea, de om şi de jurnalist.
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget