Translate

July 20, 2014

Franţa - Rodemack

Dragilor,

am promis ca vă povestesc despre Rodemack şi deşi nu mai am nici o tragere de inima, vă povestesc totuşi. Am în cap alte aventuri şi eu de obicei aşa sunt, dacă am pus punct unei aventuri nu mă mai întorc la ea decât peste câțiva ani sau oricum după ceva vreme. Şi punctul unei aventuri în capul meu este postarea de pe blog. Aşa că dacă despre Festivalul Medieval de la Rodemack v-am povestit aici, în capul meu s-a pus punctul şi oricât aş fi încercat să îmi amintesc ce mai aveam de făcut, mintea îmi stătea la altceva. La Festivalul benzii desenate din acest week-end, de exemplu. Trebuie să găsesc pe cineva care să îmi spună două cuvinte despre un festival ce se promovează doar în franceză, dar mie să mi le spună în engleză. Să fac un interviu telefonic, să îl prelucrez şi să îl dau pe radio. Simplu şi în maximum o oră ar fi gata, însă ritmul cu care sunt eu învățată din România, dintr-o redacție ce se baza în mare pe știri proaspete, e altul faţă de o emisiune de o oră de trei ori pe săptămână. Sincer dacă mai aud o dată cuvântul "doucement" cred că sparg faţa cuiva. "Doucement" pentru cei care nu vorbesc franceza e un fel de încetișor, fără panică, în tihnă. Ori eu vreau acum şi nu peste 2 zile. Auzi zile când eu mă panicam la repere de ordinul secundelor, când un interviu era livrat şi în 10 minute dacă era cazul. Şi apoi de ce "materialele" sunt aşa de îngrozitor de lungi? Un interviu eu una îl termin în 5 minute şi "îl scot" şi la 50 de secunde dacă e cazul. Ori ei nu. Ei au cronici, un fel de relatări de 7 minute. 7 minute e un chin. Cine pana mea ascultă pe un singur om să vorbească singur 7 minute şi să nu schimbe postul? Aici aşa e. Model franțuzesc. Îmi vine să vomit de câte ori aud cuvântul, dar tac, înghit, dau din cap. E un sacrificiu mic având în vedere că aici cv-ul meu e doar trei coli de hârtie imprimată, ca să nu spun mai urât.
Scuzați abaterea de la temă, dar îmi mai suflu şi eu năduful, că tare mă mai enervează francezii ăștia şi modelele lor. Însă dacă francezii au putut construi ceva aşa fain ca Rodemack, cred că le pot ierta eu epigonilor lor prostiile pe care le debitează legat de radio. Pentru că oricâte resentimente aş avea eu legate de francezi, trebuie să recunosc că îmi plac unele lucruri. V-am mai zis că eu la Festivalul Medieval mi-am făcut cumpărăturile, mi-am mâncat fast foodul şi m-am pus pe făcut poze. Cu telefonul desigur pentru că nu m-a dus capul că la un Festival Medieval aş avea la ce face poze cu aparatul. Dar nu mai fac greșeala. Promit.
Ei bine Rodemack este pe lista celor mai pitoreşti orășele din Franţa şi un must în materie de vizitare. Eu sincer până să ajung acolo nu aflasem deloc ce e Rodemack ăsta şi nici nu îl găsisem pe un ghid turistic. Însă aşa spune wiki pe franceză şi trebuie să o credem. Observaţi probabil că mi-am extins documentarea pe limba franceză...facem progrese, nu aşa... Rodemack e un orăşel fortificat, atât de fortificat încât dacă ajungeţi acolo nu veţi avea unde bea un suc. Însă locuitorii sunt de treabă şi dacă e musai puteţi acosta pe cineva pe stradă să îi folosiţi toaleta de exemplu. Fiind vorba de un eveniment nu ne-am mai pus problema că nu vom găsi tot ce avem nevoie aşa că am găsit până şi un bancomat, deşi în orăşel nu există. Ne-a făcut cash back un organizator. 
Rodemack a fost prima dată atestat documentar în secolul IX şi o perioadă a fost condus de un administrator numit de Luxemburg. Abia în 1019 apare prima dată menționat titlul de sire, un lord de Rodemack ce a participat la un turnir în Trier. După aceea toţi lorzii de Rodemack au ținut de Luxemburg şi au încercat să îşi crească averea fie prin turniruri fie prin căsătorie.   
Erau timpuri sângeroase şi complicate şi de aceea cred că Festivalul Medieval aflat la 36-a ediție a avut un aşa succes. Oraşul este încă fortificat cu 700 de metri de zid de pe vremea cavalerilor, iar în vârf există o citadelă pe care de fiecare dată am găsit-o închisă.
Însă oricât ar trage cei care scriu poveștile astea spre perioada medievală, construcțiile îmi par de dată mai recentă şi mie îmi plac.
O mică uşă la nivelul solului. Probabil accesul la vreo pivniţă. 
O fereastră cu obloane albastre şi flori colorate 
Poarta orașului fortificat Rodemack 
Eu în poarta unei case cu uşă şi obloane albastre 
Uşa albastră 
Nu ştiu sincer ce ar vrea să fie. Era o scobitură în zid, în care era plantat un grilaj, iar în interiorul grilajului era un ghiveci cu flori. 
Uşă verde, însă brâul de faianță mi se pare chiciul maximal
Însă uşa de sus cu inimă pare  fi o uşă a unei fânețe sau cam aşa ceva, însă e lipită de casă. Aşa ceva nu am mai văzut.
Îmi plac tare de tot ferestrele cu obloane din lemn. Dacă vreodată voi avea casa mea, din astea vreau, deşi va trebui să mă decid pentru că vreau şi din acelea ca mai sus din scândurele mai mici. 
Uşă mov 
Şi anul trecut le-am făcut poză. Flori negre. 
Fereastra albastră a unei case din 1941
Alte obloane albastre. Mi se pare super combinația de roşu cu albastru şi deşi credeam că e deranjantă, iată că nu e sau cel puţin mie nu mi se pare. 
Cam toate casele din Rodemack arătau aşa. Sincer să vă spun eu nu aş locui, dacă aş avea de ales, în aşa o casă, dar de vizitat eventual de stat la o pensiune de acest fel, nu zic nu. Însă îmi închipui că sunt friguroase, deşi se vede clar că au geamuri termopan, da ori fi şi izolate?
Una peste alta mie mi-a plăcut Rodemack. Dacă vă nimeriți prin zonă îi puteţi face o vizită. Orăşelul se află în Franţa la doar 6 km de Luxemburg şi la 20 de Germania.
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget