Translate

July 11, 2014

Olanda - Week-end în Olanda

Dragilor,

vreau să vă spun doar câteva cuvinte despre week-end-ul petrecut în Olanda. Nu vor ieşi povești din acest week-end pentru că noi am plecat ca moşii la odihnă şi relaxare. Asta e.
Totuşi am reuşit să vedem o fărâmă din viața olandezului, nu olandezul ăla din Amsterdam ci olandezul de la ţară cum am spune noi românii. Şi trebuie să vă spun că sunt impresionată. Ca şi nemții, dar din cu totul alte motive, olandezii m-au impresionat. În primul rând am fost într-o regiune care în 1940 era mlaștină nelocuibilă, iar acum are culturi, case şi oraşe. Şi totul e așezat la milimetru, nimic nu deranjează, despre nimic nu ai spune că nu ar fi la locul lui. M-au impresionat culturile de ceapă de ex. care erau la linie trasate şi în fiecare rând erau 5 răsaduri, nu mai multe, nu mai puţine. Alin zice că e prea mecanizat totul. O fi, nu zic nu, dar mai cred că trebuie să ai o anume disciplină să locuiești acolo. Nu mă pricep deloc la agricultură, dar mă gândesc că în locurile alea era nisip sau în fine ce se mai găsește pe fundul unei ape. Ei sa faci din apă pământ şi să mai fie şi cultivabil, probabil că nu reușești cu sapa în mână şi în nici un caz cu vreo mamaie care stă toată ziua în soare să îşi cultive bucata de pământ.
Orășelele semănau cu cartierele din Dublin şi mie una mi-a făcut o reală plăcere să mă plimb printre case. Noi am stat în Kraggenburg. Aşa-i că nu vă spune nimic? E un oraş mic, cu case ca cele din Dublin, cu cărămidă, cu ferestre, cu o curte mică în faţă şi una mai mare în spate. Eu acolo m-am simţit fix ca în Clontarf. Ce era diferit, erau canalele ce străbăteau zona. Unde te așteptai mai puţin era un canal navigabil de cele mai multe ori, şi poduri care se ridicau să treacă vreo ambarcațiune mai mare.
Am mai mers în Urk, unul dintre oraşele la Mare Nordului şi este de-a dreptul încântător, cu străduţe mici, drepte, un labirint în care te poţi pierde, cu oameni de treabă oricând dispuși să schimbe o vorbă, oricând dispuși să te ajute să găsești ieșirea, cu case mici, cu ferestre mari, cu grădini minuscule decorate cu gust, cu pub-uri deschise ziua, cu mâncare bună şi bere rece, cu o plajă pustie care arăta bine chiar şi pe ploaie, cu un far pe care l-aş fi fotografiat din toate unghiurile. Aşa l-am perceput eu, care m-am plimbat pe acolo o jumătate de zi, nu ştiu sincer cum se simt cei care aleg să locuiască acolo.
Apoi am încercat să vizităm fabrica de bere Grolsch, dar pentru că era închisă am ajuns la un muzeu izolat într-un parc, unde puteai merge 5 km cu bicicleta până la clădirea muzeului, unde am găsit multe tablouri de Van Gogh şi chiar un Brâncuşi.
Nu a fost mult de vizitat, mai mult am dormit, am savurat cafeaua pe balconul camerei de hotel, am admirat canalele, unele navigabile, ne-am uitat la meciul Olandei şi ne-am odihnit. A şi plouat destul de mult şi nu am putut face cine ştie ce poze. Aşa că toate pe care le-am făcut, le-am făcut cu telefonul.
Pe drum am văzut două tiruri făcute scrum, unul în Belgia şi altul în Olanda. De fiecare dată coada formată pe autostradă ne-a ținut în loc de la o oră în sus. În schimb în Belgia am văzut că la intervenții folosesc Duster. Ştiu e un motiv mic, probabil că nu are nici o piesă românească, dar e un motiv de mândrie. 
Alin a fost încântat de felul în care era decorat hotelul. Micuţ, o afacere de familie, dar avea un pian. Mi-a şi demonstrat că el ştie cum funcționează mașinăria.  
Şi cum să nu îmi placă un hotel care în sala de mese avea această bibliotecă. Era plină cu cărţi, ce se puteau împrumuta în camere. Din păcate erau mai toate în olandeză. Asta e marele regret, că pliantele, ghidurile, cărţile şi orice altceva erau în olandeză.
Şi încă un lucru pe placul meu. Cam scump, dar totuşi cafea XXL. 
Da era bună şi cafeaua de la micul dejun. Eu beam câte două, a doua o savuram pe balcon. 
Aceasta este o parte din balcon 
Farul din Urk 
Mi-a părut rău că a plouat şi nu i-am putut face poze frumoase, dar a contat şi experiența în sine, nu doar pozele. Alin s-a cocoțat până în vârf. Cică erau 63 de trepte, era cam strâmt şi orașul văzut din far nu era cine ştie ce. 
Urmează o groază de căsuțe din Urk. Dacă mi-au plăcut atât de mult... 
Ş multe flori. Fiecare casă avea 3-4 jardiniere sau ghivece mai mari. La casa asta mi-au plăcut, evident, parasolarele. 
Farul văzut din oraş 
O căsuță albastră cu o grădină minusculă 
Aleile dintre case. Din păcate chiar şi telefonul suferă când plouă. Aşa că am mai multe poze cu camera telefonului udă. Până mi-am dat seama şi am șters-o. 
Căsuțele din Urk 
Alte parasolarii 
Ghivece din pantofi de lemn 
Oraşul şi farul văzut din alt unghi 
Portul pentru ambarcațiuni mici 
Sute de catarge 
O barcă din lemn
Am observat că bărcile erau locuite. Acum nu ştiu dacă oamenii dormeau acolo şi noaptea, dar când am trecut eu bărcile aveau oameni înăuntru. Unii mâncau, alții citeau ziarul, alții dormeau... 
Eu şi portul 
Forme de case 
Farul din alt unghi 
Între timp ploaia se mai oprise şi chiar ziceam eu că se înseninează. N-ai să vezi... 
Farul văzut de pe plajă
V-am spus doar că mi-a plăcut mult farul 
Noi două la Marea Nordului
Dea nu a vrut să fie fotografiată, ea e o vedetă 
Eu pe o plajă din Urk 
Astfel de fotografii dorește domnișoara Dea. Pentru acestea pozează, altfel nu :D 
Giethoorn
Pe pliante zice că ar fi "Veneţia nordului", sincer acum şi Brugge e tot Veneţia şi e tot în nord. Sunt mai multe Veneţii în nord, decât în Veneţia. Însă am înţeles de unde asemănarea, dar cred că această mică localitate era mai pitorească decât Veneţia. Bine nimic nu se compară cu Veneţia, dar totuşi
Un brusture, sau ce plantă o mai fi aia, gigant 
Planta gigant şi o casă 
Ce mi-a plăcut mie la Giethoorn a fost așezarea caselor. Ţi se pare că plutesc, deşi nu e chiar aşa. Ce are diferit această localitate sunt cele peste 180 de poduri şi podețe şi faptul că până în anii '50 pe acolo nu se circula cu maşina. Chiar centrul localităţii nu are drumuri, ci doar o potecă pe unde se poate merge cu bicicleta, iar de la o casă la alta se ajunge cu barca. Bărcile pot fi închiriate, însă exact când am vrut să închiriem şi noi una a reînceput ploaia :(
Casă din Giethoorn 
Seara musai meciuri, că tot hotelul era la parter la televizor. Existau televizoare şi în camere, dar unde mai e atmosfera, dacă stai în cameră la meci? Din păcate noi înainte de reprizele de prelungiri am sucombat şi am plecat în cameră, iar până la penaltiuri eu am adormit :(
A doua zi între o ploaie şi un cer senin am plecat de la hotel cu gândul să vizităm fabrica de bere Grolsch. Eu credeam că e un fel de Guinness Storehouse sau un fel de Heineken Experience. Însă era un pic închis duminica. 
Pe drum Dea a protestat că i-am uitat pernuță acasă şi mi-a folosit geanta drept pernuță 
Dacă la bere nu ne-au primit am zis să servim puţină cultură. Aşa că am ajuns la Muzeul Kroller Muller din mijlocul parcului național De Hoge veLuwe. Spun parc pentru că era chiar un parc. De la poartă până la muzeu erau 5 km de mers. Îi puteai parcurge cu bicicleta, caz în care lăsai maşina în parcare pentru 3.5 euro şi luai o bicicletă pentru 2 euro. Sau puteai merge direct cu maşina la muzeu contra sumei de 6.5 euro. Noi ce credeţi că am făcut?
Dacă veţi urmări link-ul pe care l-am atașat veţi descoperi că acest muzeu are a doua cea mai mare colecție de tablouri ale lui Vincent Van Gogh din lume, probabil după muzeul din Amsterdam. Cum în Amsterdam nu am ajuns la muzeu, acesta a trebuit sa ne ajungă. Şi printre Monet-uri, Degas-uri şi Van Goage ce credeţi voi că am găsit? Un Constantin Brâncuşi. 
Muzeul este aranjat în jurul unei colecții personale.
Ce mi-a plăcut mie a fost că puteai să te apropii de tablouri şi mai ales puteai face poze. Să vezi de aproape urma lăsată de pensula lui Van Gogh sau cum a pictat el soarele mi se pare o ocazie rară. Eu, care nu sunt mare fan al tablourilor, am fost impresionată, îmi închipui cum s-ar simți cei care iubesc această artă...
Cei de la muzeu spun că ar avea 80 de tablouri de Vincent Van Gogh, eu nu am văzut 80, dar e posibil ca la un moment dat să mă fi plictisit şi să fi omis vreo cameră. Pentru că până la Van Gogh treceai prin toate camerele muzeului şi admirai o mulţime de tablouri şi sculpturi. Însă vă spun şi dacă nu sunteţi fani ai muzeelor de artă cu multe tablouri, acest muzeu o să vă placă.
După muzeu am plecat cătinel spre casă. Week-end-ul s-a terminat. Ne-am acomodat cu greu săptămânii de lucru, dar asta e. Acum căutăm unde să mergem luna viitoare :)
Sperând că nu v-am plictisit foarte tare, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget