Translate

January 15, 2014

Franţa - Strasbourg - Mica Franţă

Dragilor,

ce credeați că aţi scăpat de Strasbourg, mai ales după ce am zis că mi-a plăcut atâta??? Nici gând. Nu aveam cum să nu vă mai povestesc despre Strasbourg şi mai ales despre cartierul Mica Franţă. Suna ciudat tradus în română, ştiu, da aia e.
Numai că e o mică problemă. Noi ne-am plimbat prin Strasbourg doar seara sau pe înserat şi acum când căutam informații despre acest cartier şi am văzut ce poze faine au postat alții de acolo, parcă pozele mele nu merită a fi arătate.
Da pe de altă parte mă gândesc la ce m-am apucat eu de blogging, ca să arat prietenilor şi părinților de acasă sau de oriunde pe unde mă mai plimb sau ce mai fac. Şi aşa am văzut eu Strasbourgul, seara. Şi pozele le-am făcut eu. Dacă mă voi mai întoarce în Strasbourg vreodată voi veni cu poze mai bune. Da nu suntem la revistă, nu trebuie nu ştiu ce calitate şi chiar şi din pozele mele proaste vă puteţi da seama cât de frumos e acest cartier...
Aşa cum spuneam noi ne-am plimbat pe acolo doar seara. Ba ne-a mai şi plouat şi am făcut doar poze cu telefonul, ba la un moment dat am zis că viața nu stă în a face tot timpul poze, am băgat telefonul în buzunar şi ne-am plimbat ca doi îndrăgostiți minunându-ne de ce frumusețe e în jurul nostru. Pentru că era chiar frumos. Bine şi frumusețea e relativă şi ține de opțiunile fiecăruia, dar mie mi-a plăcut şi acum vreau să vi-l arăt şi vouă.
Mica Franţă este un cartier din Strasbourg, Alsacia, Franţa. Se află pe Marea Insulă, de fapt se află de-a lungul canalelor râului Ill. 
Cartierul este alcătuit din case medievale cu bârne de lemn construite în stil baroc.
În Evul Mediu aici se aflau abatoarele şi măcelăriile din Strasbourg, 
iar din 1988 această zonă a fost declarată Patrimoniu Mondial UNESCO.
Această zonă din Strasbourg a fost denumită aşa nu din rațiuni patriotice sau arhitecturale ci pentru că pe insulă a fost construit spitalul de boli venerice, recunoscut ca spitalul de sifilis. În germană această boală era denumită "boala franceză".
Aceasta este casa mea preferată din Mica Franţă. Pe lângă că geamurile sunt bleu, un derivat al albastrului, mi s-a părut că era părăsită. Vă daţi seama ce planuri şi povești am țesut noi doi în ploaie? Implicau o pensiune, o şcoală, un loc de întâlnire al românilor... Nu ştiu cum planurile nu ne lipsesc niciodată :D 
Un prieten mai cârcotaș mi-a spus că mie îmi plac de fapt Strasbourgul şi Alsacia pentru că la origine au fost deținute de germani. De aici şi numele germanic al oraşului. Nu mă gândisem la asta, dar pare să aibă sens. 
Mi-a plăcut zona şi mi-a adus aminte de Bruges sau de Olanda. Clădirea cu ghirlande luminate e de fapt un restaurant şi am văzut poze cu ea vara şi arată super. Are flori roșii la toate ferestrele... Cu siguranţă ne vom reîntoarce în Strasbourg vara.
Râul ăsta Ill nu e tocmai cuminţel şi nu trece tocmai lin prin dreptul clădirilor. Ba chiar sunt câteva cascade şi chiar şi o ecluză. Mă gândesc la clădirea din dreapta imaginii. Cum o rezista să fie bătută zilnic de atâta apă? Da orare o fi fost construită întâi şi apoi s-a regularizat cursul apei? Sau săracii muncitori au lucrat în apa aia? Presupun că au deviat puţin râul ca să toarne măcar fundația... Complicat. 
Fix când eram pe unul dintre poduri ne-a prins ploaia. Din aia mocănească, rece şi pătrunzătoare. Am băgat aparatul în geantă, dar am continuat să ne plimbăm. Îmi pare rău că nu am mai multe poze pe lumină...
Pe întuneric Mica Franţă pare misterioasă şi înfiorătoare, totodată. Îmi era frică să nu cad în apă. Mă întrebam cam cât de adâncă o fi? Dacă o fi căzut vreodată oameni în apă? Dacă au fost salvați? Alte povești şi fantasme... 
Mi-a plăcut că au păstrat vechile inscripții sau că le-au refăcut. Mi-a plăcut că au păstrat casele şi chiar am intrat într-un restaurant şi pe interior era păstrată casa ca în Evul Mediu. Modernizată, dar totuşi nu foarte departe de aspectul original.
Ăștia suntem şi acestea sunt pozele din Strasbourg. 
Aşa cum am mai spus nu contenesc să mă minunez cum aproape de mine e aşa o frumusețe. Tot aproape de mine sunt şi oraşele belgiene frumoase gen Gent sau Bruge sau tot aproape e Olanda şi alte oraşe frumoase... De fapt suntem cam aproape de totul. Măcar asta are bun Luxemburgul, că e în mijlocul Europei :)
Dacă v-a plăcut vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

2 comments:

Vulpita Calatoare said...

Ce draguta esti sa-ti faci atatea probleme cu pozele !
E drept, am vazut unele si mai bune insa nu asta e cel mai important aspect! Important este ca mi-a placut materialul tau, per ansamblu (poveste si poze), poarta amprenta ta personala, este original, descrie orasul asa cum l-ai vazut si simtit tu!
Si eu postez uneori niste poze atat de strambe si de facute prin geamul murdar al masinii insa chiar si pe acelea le iubesc foarte mult pentru ca poarta in ele sentimentele pe care le-am trait eu in momentul in care le-am facut!
Si da, nu suntem la revista si nici la blog de fotografie!
Da', pana la urma de ce ti-ai facut toate grijile astea, a comentat cineva in legatura cu calitatea pozelor?

Raluk said...

Ma bucur ca tie ti-a placut materialul cu tot cu poze. Din pacate comentariile rautacioasa nu se vad pe blog. Ajung la urechile mele prin alte cai...
Poate si eu sunt nitel paranoica...recunosc.
Si eu imi iubesc pozele. Cred ca sunt unul din putinii care inca mai scot pozele pe hartie...
Ma bucur ca ma citesti, sper sa reiau scrisul saptamana viitoare :)