noi mergem la muzee. Ne plac şi considerăm că avem ce învăța dintr-un muzeu. Numai că probabil nici chiar noi nu am fi mers la acest muzeu dacă nu ne aflam acolo de Crăciun şi dacă găseam ceva mai interesant de făcut. Şi nu îmi pare rău că am mers, ba din contră, mă bucur. Bine acum nu vă recomand să ajungeţi în Alsacia special pentru acest muzeu, dar dacă tot ajungeţi pe acolo...
Muzeul e deschis tot anul şi intrarea costă 3 euro. Localitatea Gertwiller este în sudul Strasbourgului. Noi cred că am făcut 10 minute cu maşina de la hotel. Există şi parcare şi chiar şi un restaurant. Noi am decis să îl vizităm pentru că era unul dintre puținele muzee deschise pe 26 decembrie. Totuși deşi mi-a plăcut, trebuie să recunosc că este un muzeu destinat în primul rând copiilor.
Muzeul este construit pe tiparul tuturor muzeelor de ciocolată pe care le-am găsit eu prin Belgia şi poate chiar şi pe tiparul celor de bere. Practic sunt instalații ingenioase care îţi prezintă etapele de producere a turtei dulci. Omul de turtă dulce este ghidul muzeului.
Aşa arată muzeul. Nu ştiu dacă e la fel de bogat decorat tot anul, dar de Crăciun aşa arăta.
De la început sunteţi introduși în bucătăria omului de turtă dulce. Mi-a plăcut bucătăria şi toate recipientele de pe acolo. Chiar mă gândeam de unde l-au cules. Stați fără grijă că tot ce vedeţi în muzeu găsiţi de cumpărat la magazinul muzeului.
Mi-a plăcut mobilierul roşu. am înţeles că în decoraţiunile interioare roșul se folosește mai rar pentru că nu ar fi o culoare care te calmează.
Aici mănâncă omul de turtă dulce. Scaunele sunt super.
Aici doarme omul de turtă dulce, pe care ei îl denumiseră "Mannele".
Noi doi oameni maturi într-o lume a copiilor.
Pentru că muzeul nu era doar un muzeu, ci o fabrică de turtă dulce, am aflat că în acea incintă s-a produs neîntrerupt turtă dulce din 1768 până acum folosindu-se metodele tradiţionale alsaciene. Ba chiar în camera omului de turtă dulce dacă trăgeai de sertare găseai rețeta prin care se produce turta dulce.
Cam scumpi oamenii aceştia din paie...
În Evul Mediu oamenii credeau că turta dulce alungă spiritele şi vrăjitoarele pentru că are miere. Astfel ei ofereau spiritelor sau vrăjitoarelor turtă dulce şi aceştia îi lăsau în pace. În timpurile noastre se spune că în călătoria sa de o noapte nici chiar Moş Crăciun nu ar strâmba din nas la o farfurie cu turtă dulce şi un pahar de lapte.
Muzeul ca muzeul, dar magazinul muzeului m-a fascinat. Atâta ceramică şi atât de frumoasă, dar în același timp atât de scumpă...
Ne-am cumpărat şi noi turtă dulce de acolo şi am mâncat mai tot timpul cât am stat în Strasbourg, ba chiar ajunşi acasă am făcut şi noi oameni de turtă dulce. Deocamdată mi-am făcut pofta, dar cine ştie... Rețeta e simplă :)
Sper că v-am îndulcit începutul de săptămână.
No comments:
Post a Comment