Translate

April 16, 2013

DIY - cum să îţi faci cercei

Fraților m-a apucat şi pe mine asta cu cerceii în Arlonia. Nu m-ar fi apucat în Dublin unde știam cel puţin 3 magazine cu mărgele şi ustensile şi tot ce îţi mai trebuie pentru a face bijuterii, m-a apucat aici unde moda e cu decorarea cutiilor, decoupage, cu scrapbooking si alte treburi, de care dacă mă mai apuc ajung să nu mai fac altceva. Ce e bun şi ce am descoperit în Arlon, e că a fost un mare centru de olărit, iar ceramica de aici seamănă izbitor cu cea din Olanda (am fost la muzeu, în Arlon, vă povestesc eu). Deci dacă a fost, poate mai există olari. Că prea văd la Andreea o grămadă de minunații din ceramică. Bine ea e o artistă pe care o admir de multă vreme, nici nu îndrăznesc să mă ridic la nivelul ei, dar pare interesant şi o urmăresc pe facebook de câte ori pune ceva la cuptorul cu ceramică. Revenind în Arlonia, am văzut că în Luxemburg la magazinul de hobby există posibilitatea de a arde obiectele din ceramică, deci dacă există această posibilitate există şi cineva care face respectiva ceramică. Mi se pare o împletire firească a originii mele cu actualul mod de viață şi mă bate gândul să iau câteva cursuri de olărit. Păi fraților să le arat eu ăstora ce tradiție de ceramică avem noi şi ce motive şi ce obiecte, cred că ar rămâne cu gura căscată.

Revenind (se vede că sunt nevorbită şi mă încurc în detalii) m-am apucat să îmi fac cercei. Mai aveam câteva mărgele din Dublin, pe care le cumpărasem pentru cine ştie ce, aşa că am început. Şi aparent nu m-am mai oprit. Ba la un moment dat am rămas fără tortiţe pentru cercei. Aşa că am bătut internetul (ca mi-a fost rușine să întreb în stânga şi în dreapta) după tortiţe. Ele se găsesc şi în Arlonia, (da ce nu are Arlonia asta?) dar am descoperit eu că pe net cu preţul a 10 tortiţe din Arlon, iei 200. Păi stai frate, că aşa facem afaceri. Şi pe lângă 200 de tortițe mi-am mai luat şi 200 de cheiţe de prins lanțurile sau brăţările şi nişte verigi mari că îmi trebuiau la cerceii din mărţişoare şi nişte mărgeluțe mici aurii care să vină între cele mari colorate. Şi pe toate minunile am dat doar 20 de euro cu tot cu transport din Canada. Care transport a ajuns în 3 zile lucrătoare, spre deosebire de un pachet din România trimis la începutul lui martie şi care s-a pierdut pe traseu.

Apoi cam în perioada asta în Cora este un fel de târg creativ. Sincer dacă ar veni arlonezii să vadă târgurile noastre de hand made ar crăpa pe loc. Da na, românii noștri sunt pricepuți şi mari meșteri. Ei şi de la târgul creativ mi-am luat perle. Sunt naturale, da la ce preț au probabil că sunt de crescătorie. Faza dură a fost că un șirag de perle din sticlă, rotunde şi în culori nu foarte naturale costa 16 euro, cel din perle naturale, da care mi s-a atras atenția că nu sunt uniforme, era 6 euro. Bun aşa, dă două. Şi în cele două am descoperit o perlă în formă de inimă. M-am bucurat ca un copil...
Şi după ce am avut toate materialele am apelat iar la net după idei şi după tutoriale. Am învăţat cu cleștele în mână şi cu youtube deschis cum se face o buclă corectă, cum se pun mărgelele în funcție de mărime şi ce tijă trebuie folosită. Greu cu mărgelitul ăsta.
Deocamdată vedeți şi voi că formele sunt simple. Adică e super simplu să înşiri trei mărgele pe o tijă să îi pui o cheiţă şi să o denumești cercel. Nici nu cred că mă voi apuca de modele complicate pentru că răbdarea mea e limitată şi deşi îmi place să bibilesc, mă plictisesc repede, mai ales dacă nu iese din prima. Mă bucur totuşi că tortileţe sunt din ceva aurit care nu îmi fac stricăciuni în urechi, că am descoperit că sunt sensibilă la orice altceva în afară de aur. Numa haur, numa haur!!!
Acum problema nu e să le fac, că de făcut e relativ simplu, problema e ce fac cu ei? Că eu am cercei de nu îmi ajunge o viaţă să îi port şi să îi schimb în fiecare zi. Şi ce a pornit ca o nevoie de a avea o anumită culoare de cercei, acum s-a transformat în ceva monstruos. Am o cutie de metal cu ustensile şi materiale, am cercei înșirați prin toată casa, acum i-am atârnat de oglinda... ceva trebuie făcut, doar că nu ştiu ce. De vândut nu încape vorbă pentru că nici nu aş şti de unde să încep, plus că nu am încredere că ar fi de calitate... Cred că am să rămân cu întrebarea şi cu tonele de cercei :)
Raluca

4 comments:

Larisa said...

Ai putea sa te interesezi si sa participi la diverse targuri atunci cand se organizeaza. Adica e pacat sa ramai cu ei..trebuie sa-i vinzi.
Felicitari oricum!
Mi-e imi plac mai mult margelele. Am vreo cateva zeci de perechi acasa si imi place sa le asortez la haine. Asa ca poate ti-as fi clienta :p!

Raluk said...

Eu la margele nu ma pricep deloc. Nu am nici un talent in a le combina. Vreau sa fac cateva cursuri de olarit si sa imi cumpar culori sa fac eu margele...da e cale lunga pana acolo.
Deocamdata cerceii i-am facut cadou prietenelor si restul ii tin in pungi prin casa, unii ii mai port...
Multumesc pentru comentariu si pentru ca mi-ai dat ceva incredere :)

Glory Box said...

:)) Andreea e asa artista ca si ea face lucruri uneori tot cu youtube-ul in fata :D Eu zic sa incerci olaritul, e foarte fain si relaxant. Cel putin pentru mine. Orele pe care le petrec la cursul de ceramica sunt zenul meu saptamanal :)

Spor si de-acum inainte!

Raluk said...

Andreea, imi pare rau da tu chiar esti artista. Si te admir ca te-ai perfectionat constant de cand te-am cunoscut, dar si ca tot timpul incerci tehnici noi.
Cu olaritul aici e mai greu pentru ca am gasit un fel de curs la facultatea de arte, da cred totusi ca e serios si nu ce vreau eu, adica sa invat, dar totusi sa ma joc, sa nu imi dea nimeni note sau alte alea. Sunt si ateliere, in genul Tinker, dar doar colorezi obiecte deja formate. E bun si ala, am sa ma duc in lipsa de altceva, da pe mine ma fascineaza asta cu roata olarului, ce coordonare iti trebuie sa iasa ceva din mainile tale...
Mai cercetez :)

There was an error in this gadget