Translate

September 18, 2012

Excursie în România - ziua a cincea

De multe ori aud sau citesc pe bloguri despre români care merg într-o ţară, închiriază maşini şi vizitează respectiva ţară cu maşina. Islanda, Norvegia, Anglia sau chiar Irlanda sunt primele exemple care îmi vin în minte. Mă întreb de ce ar fi tentat un străin să facă acelaşi lucru în România?
Vă dau un sfat: când auziţi de România, fugiţi cât vă ţin picioarele.
Prima zi în România, după un an de zile petrecut în Irlanda şi deja am regrete şi mă chinui să înţeleg dacă fac eu ceva greşit sau per total e ceva greşit.
1. La vama dintre Ungaria şi România a fost prima şi singura dată când am fost controlați la acte. Noi veneam din Irlanda, capătul vestic al Europei, mai capăt de atâta nu se poate, adică de la 2500 de km şi cel puţin 6 ţări tranzitate. Am înţeles, suntem graniţa Uniunii Europene, nu suntem în Schengen, nu a durat nici mult, vreo 10 minute, am trecut, eram în România. Repet, pe mine, nu m-a deranjat, dar lângă mine coloana de tiruri se întindea la 12 ziua la vreo 5 km şi la intrarea şi la ieşirea din ţară. În aceste condiţii, ne mai întrebăm de ce nu doar că economia nu duduie (asta dacă a duduit vreodată), dar că suntem cea mai săracă ţară din Europa?
De aia suntem, pentru că stau tirurile cu produse perisabile ore bune la vamă. Nu mă înţelegeţi greşit (deşi ştiu că unii deja citesc cu pixul în mână), peste tot în Europa tirurile se controlează. Da mă întreb în Ungaria, la o azvârlitură de băţ de România, de ce controlul durează 5 minute, iar la coadă dacă erau 5 tiruri, iar în România coada era de 5 km? Bine am citit şi citesc şi eu despre capturile record ale vameșilor şi acţiunie de stârpire a infracțiunilor transfrontaliere. Nu zic, eforturi se fac, suntem pe calea cea bună, o să ajungem unde ne dorim, dar până atunci poate împrumutăm sistemul de control al ungurilor. Mie îmi pare că e mai bun...
asa a dispărut asfaltul
2. Punctul cel mai arzător şi care m-a durut cel mai mult. Drumul de la Oradea la Zalău e praf, da ce zic eu praf, drumul de la Oradea la Zalău nu există, ar trebui şters de pe hartă şi trimis în uitare. Să ne înțelegem  vorbim de două drumuri europene, drumuri indicate de GPS cu hărţi din 2011, E81 şi E59.
Poate nu e drumul cel mai corect care poate lega Budapesta de Iaşi. Poate trebuia să mergem pe centura Clujului. Poate trebuia să ne informăm şi să nu presupunem că într-un an drumul pe care am ieşit din ţară, rămâne acelaşi. Poate trebuia să îl ascultăm pe Andrei, care o tot dădea înainte să plecăm cu Clujul, că să trecem prin Cluj sau să ne oprim la Cluj. Poate nu ar fi trebuit să venim deloc cu maşina în România. Poate în vederea venirii, ar fi trebuit să ne închiriem o maşină de teren. Poate.
placa prin care erau anunţate datele lucrării
Am intrat pe drumul respectiv fără prea multe probleme în localitatea Aleşd. Am admirat plăcuță cu Mobilitate în Europa şi cu anunțul că drumul se reabilitează pe bani europeni. Am zis că e de bine. Şi aşa a fost, primii 20 de km au fost ok. Nici buni, nici răi. Aveau asfalt, fără prea multe gropi, iar Fiatul mergea cu viteza acceptabilă. Fără să ne dăm seama asfaltul a dispărut de sub roţi, a devenit plin de gropi şi praf până a dispărut de tot. Înapoi nu ne puteam întoarce, totuşi 20 de km pe dealuri. Am zis să continuăm, deşi lipsa altor maşini ar fi putut să ne ridice totuşi semne de întrebare. Am ajuns la o porţiune cu semafoare, unde mergem cu grijă şi unde fiecare piatră care ne lovea maşina parcă mă lovea pe mine. Am vorbit cu nişte muncitori, drumul avea să fie aşa până în deal, care deal, al câtelea? Cât am mers prin pietriș? 65 de km. O eternitate, o lungire a timpului de mers cu 4 ore, o tonă de fire albe şi maşina care probabil odată ajunsă în Irlanda va trebui băgată în service.
zona cu semafoare
Acum să ne înţelegem. Noi nu facem parte din oamenii care pocnesc din degete şi le apare o maşină în curte. Chiar şi second hand, maşina a fost luată cu sacrificii. Nu mari şi nu multe, dar cu sacrificii. Acum sacrificiile ca sacrificiile, dar maşina a fost luată cu bani. Acum nu ştiu să aibă mama o imprimantă pe balcon, deci banii au fost munciţi. Ca noi e probabil 99% din populaţia acestui glob. Vreau să ştiu şi eu în eventualitate în care eu îmi lăsam o piesă esenţială pe acel drum (E81) cine mă despăgubea? Cine se încumeta să vină să mă scoată totuşi de acolo?
Apoi noi poate ne-am dus înainte ca berbecii şi nu ne-am uitat atent la semne. Da cât de greu era ca la începutul lucrărilor pe lângă plăcile alea cu anunțarea datelor lucrării să pună o foaie de hârtie, într-o folie, pe care să fie scris: DRUM FOARTE PROST; NU INTRAŢI. Nu cred că era o avere. Era însă un lucru de bun simţ. Bun simţ care în România lipsește cu desăvârșire.
acesta este drumul european 81
Apoi îmi vin nervii şi întreb şi eu: de ce am plătit rovinietă, 7 euro? Nu e mult, dar sunt banii mei pe care eu simt că i-am plătit degeaba. De ce tu stat român îmi bagi mâna în buzunar şi nu îmi oferi nimic de banii ăștia? În Belgia, Franţa, Germania când erau evenimente în trafic pe frecvența radio intra cineva cu un anunţ. Asta e deja civilizaţie şi nu îndrăznesc să cer aşa ceva de la români. Mă da o foaie, e aşa de greu să scoţi la imprimantă o foaie?
Apoi, nu mă pricep deloc la construcții, de nici un fel, dar întreb ca omul: de ce au fost decopertați până la piatră 65 de km? de ce pe cei 65 de km am găsit miercuri în amiază mare doar 3 muncitori sprijiniţi în lopeţi şi doar un utilaj?
Ce vină am eu că am stat un an în Irlanda şi în acest an simţurile mi s-au alterat?
Nici nu mă mai mir de ce Loganului (maşină proiectată din toate punctele de vedere pentru a fi folosită de români pe drumurile din România, o maşină bună) i s-a stricat de două ori o piesă care cică ar trebui să te ţină o viaţă.
3. Ultimul punct e doar o constatare personală. E o ruşine ca după autostrăzile cu 3 benzi pe sens ale Europei, să ajungi pe un drum cu o bandă în România. Nu mă refer la E81 despre care tot v-am vorbit, ci mă refer la drumul Oradea-Cluj- Bistriţa-Gura Humorului-Iaşi. E practic un drum de la vestul la estul României.
De ce autostrăzile României (alea două şi jumătate) leagă Bucureştiul de trei oraşe alăturate? Câţi români, dar mai ales câţi străini vin prima dată în Bucureşti şi apoi pleacă spre ţară? Poate totul e gândit pentru turiştii despre care am vorbit la începutul postării. Păcat că pe autostrăzile din România nici ei nu vor ajunge prea departe.
Raluca



6 comments:

alicee said...

mda, macar grijile astea nu le am fiindca nu am masina. Din poze arata jalnic, nu cred ca as fi avut rabdarea ta 65 de km

Raluk said...

Rabdarea ca rabdarea, dar cred ca pe dedesupt masina e varza. Asa mi-a trebuit daca am vrut sa vin acasa :(
Până să vin în România speram, în secret că vreodată ne vom întoarce, acum stiu că dacă ne vom întoarce o vom face doar în anumite conditii si pentru foarte multi bani, cu care sa platesc pe cineva sa ma apere de toata marlania. Sincer acum te admir si mai mult ca ai avut curajul sa te intorci, mai ales ca stii cum se traieste in alte parti.

alicee said...

nu m-as fi intors daca nu as fi avut copil, dar cu copilul e prea greu acolo. Aici traiesc in lumea mea, si rareori ma intalnesc cu incidente aiurea fiindca 80% din timp lucrez sau sunt cu copilul, deci concentrata

Larisa said...

Nu pot decat sa fiu de acord cu tine Raluca. Suntem marginea Europei din toate punctele de vedere!

Raluk said...

Acum la nervi as spune ca si copii au alte sanse acolo, dar nu m-am confruntat in mod real cu problema asta. In Romania e bine sa locuiesti de la un anumit statut in sus de la un anumit nivel al banilor in sus. Sa iti permiti sa platesti pe cineva sa intre in legatura cu autoritatile.

Raluk said...

Da Larisa, ai dreptate, dar mi-as dori sa nu fie asa. Din pacate nu cred ca sta in puterea mea sa schimb ceva, asa ca pot schimba doar viata mea si acelor din jurul meu :(

There was an error in this gadget