Excursie în România - 6

Cred că acesta va fi ultima postare nervoasă, pentru că trebuie să recunosc, au fost două zile în care nu s-au aliniat planetele sau ceva, că parcă numai mie mi se întâmplau diverse.
În România instituţiile sunt de neclintit
Noi am venit acasă şi cu gândul să facem cununia civilă şi să aranjăm ce se poate aranja pentru nunta de anul viitor. Ştiu că poate pentru românul de rând să te măriţi de azi pe mâine poate fi un moft şi poţi fi catalogat drept nesimţit că nu vrei să respecţi "legile statului". Domnilor legile sunt proaste, chiar dacă sunt hotărâri de consiliu local, tot legi sunt, tot proaste.
În România trebuie depuse actele pentru starea civilă cu 10 zile înaintea cununiei. Noi nu aveam 10 zile la dispoziţie şi tot umblând după acte nu am mai avut nici măcar 8 sau 9, pentru că vorbim de zile lucrătoare.
Aşa că situaţia ajunsese una de-a dreptul tensionată. Nu ne puteam căsători civil. Şi în Dublin lista de aşteptare e de 5 luni, deci mai rău ca în Iaşi, dar în Dublin la urgenţe plăteşti o taxă, măricică, şi treci în faţă.
Şi în Iaşi se fac cununii la urgenţă, dar doar cu aprobarea primarului, iar motivul favorit al primarului, pentru a aproba cununia de urgenţă este ca cineva să fie în luna a noua de sarcină. Nu există posibilitatea să plăteşti să faci cununia când vrei tu. Nu mai spun că în Iaşi cununia civilă se face doar la starea civilă şi nicăieri altundeva. Dacă cineva a reusit să îi scoată pe închistații ăia de acolo a făcut-o doar cu mari pile.
Citisem undeva că la un restaurant din Iaşi a fost amenajat ca un altar şi se fac cununii în grădina restaurantului, deci până şi popii au ieşit din biserică, pentru suma potrivită, cei de la starea civilă, nu.
Iar revin la vorba mea, treburile astea trebuie făcute la timpul lor, poate la 20-25 de ani aveam răbdarea să trec printr-o nuntă clasică, acum nu.
Raluca
P.S. În România dacă cunoşti femeia de serviciu sau portarul eşti aranjat :)