Translate

September 23, 2012

Excursie în România - 7 - Conacul Polizu

A fost o săptămână nebună. Dacă mă întrebaţi exact ce am făcut marţi sau miercuri, acum duminică nu îmi mai amintesc nimic. Ştiam că aşa va fi, că aşa era şi când veneam după o lună acasa de la Bucureşti, da după un an, din Dublin... Şi stai şi povesteşte la toţi ce ai făcut, ce faci, cum e acolo. Da îmi place şi mă întâlnesc cu drag cu toată lumea, doar că în loc de vacanţă, relaxare, a fost o fugă continuă şi nici săptămâna care vine nu va fi una relaxantă.
Dar să revenim, v-am promis că s-au terminat postările nervoase şi m-am ţinut de cuvânt. Azi am să vă povestesc despre o iniţiativă foarte faină, ce a avut loc în Judeţul Iaşi.
Eu sunt ieşeancă, da trebuie să recunosc că abia ştiu Iaşiul, deci judeţul îmi e aproape necunoscut şi cam tot timpul trebuie să întreb sau să caut pe internet când aflu de o localitate din Judeţul Iaşi. Şi într-o zi, tot căutând eu localuri pentru nuntă am dat de Conacul Polizu. Ştiam ceva cu acest nume prin Bucureşti, un spital parcă, dar nu asociam numele cu Iaşiul mai deloc.
De fapt nici nu aveam cum pentru că numele conacului a fost dat de proprietarul acestuia şi nu de localitatea cea mai apropiată, care este Hârlău sau satul Maxut.
Conacul a fost construit între 1878 - 1888 de Familia Ghica-Deleni, familia ultimului domn al Moldovei. Constantin T. Ghica-Deleni a dat conacul cadou de nuntă uneia dintre fiicele sale, Adina Ghica-Deleni căsătorită cu Nicolae Polizu-Micşuneşti. Până în 1946 acesta a fost reşedinţa de vacanţă a familiei. Conacul se află în mijlocul a 55 de hectare de vegetaţie şi toată zona, drumul până la el, conacul în sine, curtea, accesoriile, toate sunt desprinse parcă din poveşti cu domniţe. Cu puţină imaginaţie parcă le vedeam stând pe terasă la o cafea cu dulceaţă sau citind sub stejarul bătrân.
În 1946 vă spuneam, a fost confiscat de comunişti şi transformat în C.A.P. Aceştia au distrus mobilierul, au dat foc celor peste 1500 de volume din bibliotecă şi au zidit geamurile şi uşile. La mult timp totuşi după 1989 conacul a ajuns în posesia moștenitoarei Irina Ioana Rişcuţia, care cu ajutorul lui Constantin Ştefănucă, om de afaceri, a recondiționat începând cu 2005 conacul. Evident că nu s-au mai păstrat mobilele originale, dar au fost cumpărate de prin târguri altele din aproximativ aceeaşi perioadă şi cu ele s-au mobilat cele 7 camere ale conacului. Singura modificare a conacului a fost adăugarea băilor fiecărei camere, în rest totul arată ca în 1878 când Familia Ghica îşi făcea vacanţele acolo.
Noi am ajuns acolo într-o duminică. Nimic de la stradă nu îţi arată ce minunăție se ascunde după pomii de la intrare şi după alea şerpuindă. Totul se petrecea în linişte, am vizitat conacul, ne-am minunat de frumuseţea altor vremuri şi am fost poftiţi la masă. În curte sub un baldachin am gustat din tot ce ni s-a oferit, iar la final am cerut porţie dublă de tartă cu vişine.
Din păcate poze nu prea am făcut, deşi erau unii acolo mai rău ca turiştii japonezi, se fotografiau în toate formele în toate ungherele, dar conacul are site şi pagină de facebook. Acolo veţi găsi şi fotografii ale interiorului şi multe altele cu tot domeniul. Eu am făcut doar câteva pozişoare, în grădină. Sper să vă placă.
Un loc de luat cafeaua sub stejar
Cafeaua nu e de orice fel, ci în cești potrivite cu timpul pe care toată atmosfera îl recreează.
O porţiune din vederea de la baldachin
Eu în curtea conacului
Conacul din faţă
Raluca
P.S. Cândva într-o venire nu aşa nebună ca asta am să stau măcar o noapte la Conac :)

2 comments:

alicee said...

Penultima poza e foarte frumoasa
Eu ma simt acum undeva departe, simt si eu toamna! Imi place

Raluk said...

Multumesc mult, Alice

There was an error in this gadget