Translate

Showing posts with label rătăcind prin Iasi. Show all posts
Showing posts with label rătăcind prin Iasi. Show all posts

October 1, 2012

Excursie în România - 8 - Palas Iaşi

Am promis, atât cititorilor mei de pe blog cât şi prietenilor ieșeni din Dublin, că voi merge la Palas şi abia apoi voi comenta, dacă ar fi ceva de comentat. Spun asta pentru că încă de când era în construcție Palasul în Iași îmi părea a fi un lucru absolut inutil construit din dorințele de prea mărire şi înavuțire ale primarului şi altora ca el, fix în inima orașului, fix pentru a eclipsa şi urâți Palatul Culturii.
Acum câteva chestii pentru cei care probabil nu au pus niciodată piciorul în Iași  Ei bine Capitala Moldovei, orașul în care m-am născut, are foarte multe locuri de umblat, de vizitat, de culturalizat, dacă ar fi să fac o listă nu mi-ar ajunge degetele de la 4 mâini. Deşi nu pare şi nu e mediatizat, Iașiul cultural este unul în floare, de la muzee, grădini, cinematografe, operă, teatru şi până la distracția contemporană, mall-ul, Iaşiul are de toate.
În vârful tuturor şi probabil prima chestie de mândrit pentru Iași e Palatul Culturii. Palatul el ca palat e în primul rând impresionant. E construit în stil neogotic pe locul aproximativ al curții domnești din vremea lui Ștefan cel Mare. Când eram eu mică, în palat erau câteva muzee interesante, chiar şi pentru un copil fără astâmpăr ca mine, îmi amintesc ceva cu ceasuri sau cutii muzicale, numai că în ultimii ani Palatul era într-o stare de degradare continuă şi o grămadă de organizații au strâns bani pentru refacerea palatului, dar degeaba. Acum să vin şi să spun că probabil nu se dorea restaurarea lui şi că inconștiența diferiților primari sau autorități a dus la găuri în ziduri de puteai băga lejer pumnul? Nu știu dacă e așa  eu din afară așa o văd. Palatul ca piesă de schimb pentru bani, mulţi bani. Dar astea sunt dedesubturi, iar eu ca român simplu nu pot decât să constat, să mă revolt şi să plec în străinătate, ceea ce am şi făcut.
În aceste condiții amplasarea unui "lifestyle center" în spatele Palatului Culturii mi se părea puţin inadecvată. Vorba lui Alin, bine că nu i l-au închiriat lui Disney să tragă nişte găuri prin palat să te poți plimba cu trenulețul. Acum nu știu ce e lifestyle center ăsta că pe bune dacă am auzit vreodată, dar să faci un mall (pe românește :P) şi apartamente în spatele palatului mi se pare o mârlănie, la prima vedere.
Nu mai spun că cine a gândit Iașiul  dacă l-a gândit vreodată cineva, l-a gândit în aşa fel încât, deşi într-o depresiune, Palatul Culturii era vizibil din toate punctele geografice din Iași  E puţin ciudat şi greu totuși de realizat, dar până în 2011 Palatul Culturii se putea vedea din Copou, de la fundație sau din Zona Industrială. Acum în spatele Palatului se înalță un falnic turn, care nici măcar aspectuos nu e.
Lăsăm şi asta la o parte, vreau să îi mulţumesc lui Dumnezeu sau cui m-a deșteptat şi mi-a dat creier să ies din țară, să vizitez, să văd palate, să văd muzee, să văd parcuri, să trăiesc într-o altă lume şi să pot spune că deşi Palasul este un mare rahat construit în centrul Iașului, în inima Iașului cultural, acum că există e bine să existe. Nu neg că dacă printr-o minune aş ajunge primar l-aş rade de acolo şi i-aş pedepsi pe cei care l-au construit, dar asta înseamnă să gândești cu inima şi nu cu creierul. Să fii influențat de poveștile din copilărie, de plimbările din adolescență şi de dragul care m-a cuprins la maturitate ori de câte ori am văzut Palatul Culturii, simbolul Iașului.
Poate chiar şi mall, Palasul putea fi construit într-un stil asemănător construcțiilor din jur, poate chiar și lifestyle center, Palasul putea fi adaptat la stilul de viață al majorității ieșenilor şi nu doar al unora, că să fim sinceri, cine își permite să viețuiască în Palas?
Acum că am porcit destul să încep cu punctele bune, pentru că sunt totuși și puncte bune. Primul ar fi că Iașiul e în reconstrucție. E un pic de tras acum cu molozul care îţi intră în suflet, dar şi când o fi gata... şi când bisericile, muzeele, teatrul îşi vor recăpăta valoarea de altădată...
În acest ansamblu e bine că Palasul există. Pentru prima dată în presa am văzut ştiri pozitive despre Iași  la deschiderea Palasului.
Apoi lăsând la o parte latura sentimentală, în Palas lucrează totuși câteva mii de oameni, deci locuri de muncă pentru cetățenii celei mai defavorizate zone a Europei.
Apoi pe lângă Palas şi firmele care au venit prima dată în Iași acolo, firmele şi firmulițele atrase ca muștele la miere de investițiile ce se fac în Iași şi de facilitățile pe care am înțeles că le acordă primăria (sâc Boc şi Clujul, credeați că numai voi puteţi? stai că s-au deșteptat moldovenii :)) ). Asta înseamnă alte mii de locuri de muncă şi alți bani care teoretic ajung în bugetul Iașului.
Ultima şi singura care mă afectează şi bucură, transformarea Aeroportului Iaşi în cel puţin unul mai mare. Deja sunt operatori care şi-au anunțat intenția de a avea curse din Iași spre Italia, Spania, Franța şi Irlanda. Asta înseamnă că se va putea zbura direct din Iași cu escală oriunde în lume. Păi fraților asta e poate cea mai bună veste.
Ca să nu mai spun că însăși refacerea Palatului Culturii, am înțeles că parte a contractului dintre primărie şi patronul Palasului, e un lucru extrem de bun.
Deci numai lucruri bune. Acum să vedem ce se va realiza şi vă rog să nu fiți pesimiști  Eu îmi doresc să pot ajunge din Dublin direct în Iaşi sau ca prietenii mei din Iaşi să poată ajunge la mine. Îmi doresc ca prietenii din Dublin să poată ajunge în Iaşi şi să vadă că orașul meu este într-adevăr unul special.
Aceasta fiind introducerea să trecem la Palas...de fapt nu prea mai am ce spune despre Palas, aşa că am să las pozele să vorbească :)
Aşadar aceasta este o intrare în Palas
Acesta este Palatul Culturii din Iaşi, spatele. 
Scara aceea eu una nu îmi amintesc să fi existat, dar mi se pare o adiție necesară. 
Palatul Culturii văzut din Palas, în dreapta imaginii, acoperit ar fi Teatrul de Vară 
Eu şi Palatul Culturii
Era un pic ciudat că am fost la Palas, când am făcut aceste poze, într-o duminică. Toată lumea ieşea sau intra din mall, stătea pe iarbă sau pe bănci, făceau poze, dar toţi erau atenți la Palas şi mai puţin la Palat. Doar eu şi o japoneză cu aparatele de gât făceam de zor poze Palatului.
Palatul Culturii de la nivelul ierbii
Acesta este Palasul văzut de la Palatul Culturii
Asta mă macină, având locația, de ce nu s-a putut construi un mall în acelaşi stil cu Palatul?
Palatul Culturii din faţă
Palatul Culturii şi statuia lui Ştefan cel Mare
Vechi şi nou. Cine sunt eu să mă opun, poate ăsta ne va fi viitorul...
Eu la unul dintre tunurile din faţa Palatului Culturii.
Îmi amintesc că era mult mai mare, abia mă cățăram pe el şi abia dacă ajungeam la jumătatea roţii
Palatul Culturii şi Mitropolia aşa cum se văd de la geamul meu. Turnul ăla din spatele Palatului...
Raluca

September 23, 2012

Excursie în România - 7 - Conacul Polizu

A fost o săptămână nebună. Dacă mă întrebaţi exact ce am făcut marţi sau miercuri, acum duminică nu îmi mai amintesc nimic. Ştiam că aşa va fi, că aşa era şi când veneam după o lună acasa de la Bucureşti, da după un an, din Dublin... Şi stai şi povesteşte la toţi ce ai făcut, ce faci, cum e acolo. Da îmi place şi mă întâlnesc cu drag cu toată lumea, doar că în loc de vacanţă, relaxare, a fost o fugă continuă şi nici săptămâna care vine nu va fi una relaxantă.
Dar să revenim, v-am promis că s-au terminat postările nervoase şi m-am ţinut de cuvânt. Azi am să vă povestesc despre o iniţiativă foarte faină, ce a avut loc în Judeţul Iaşi.
Eu sunt ieşeancă, da trebuie să recunosc că abia ştiu Iaşiul, deci judeţul îmi e aproape necunoscut şi cam tot timpul trebuie să întreb sau să caut pe internet când aflu de o localitate din Judeţul Iaşi. Şi într-o zi, tot căutând eu localuri pentru nuntă am dat de Conacul Polizu. Ştiam ceva cu acest nume prin Bucureşti, un spital parcă, dar nu asociam numele cu Iaşiul mai deloc.
De fapt nici nu aveam cum pentru că numele conacului a fost dat de proprietarul acestuia şi nu de localitatea cea mai apropiată, care este Hârlău sau satul Maxut.
Conacul a fost construit între 1878 - 1888 de Familia Ghica-Deleni, familia ultimului domn al Moldovei. Constantin T. Ghica-Deleni a dat conacul cadou de nuntă uneia dintre fiicele sale, Adina Ghica-Deleni căsătorită cu Nicolae Polizu-Micşuneşti. Până în 1946 acesta a fost reşedinţa de vacanţă a familiei. Conacul se află în mijlocul a 55 de hectare de vegetaţie şi toată zona, drumul până la el, conacul în sine, curtea, accesoriile, toate sunt desprinse parcă din poveşti cu domniţe. Cu puţină imaginaţie parcă le vedeam stând pe terasă la o cafea cu dulceaţă sau citind sub stejarul bătrân.
În 1946 vă spuneam, a fost confiscat de comunişti şi transformat în C.A.P. Aceştia au distrus mobilierul, au dat foc celor peste 1500 de volume din bibliotecă şi au zidit geamurile şi uşile. La mult timp totuşi după 1989 conacul a ajuns în posesia moștenitoarei Irina Ioana Rişcuţia, care cu ajutorul lui Constantin Ştefănucă, om de afaceri, a recondiționat începând cu 2005 conacul. Evident că nu s-au mai păstrat mobilele originale, dar au fost cumpărate de prin târguri altele din aproximativ aceeaşi perioadă şi cu ele s-au mobilat cele 7 camere ale conacului. Singura modificare a conacului a fost adăugarea băilor fiecărei camere, în rest totul arată ca în 1878 când Familia Ghica îşi făcea vacanţele acolo.
Noi am ajuns acolo într-o duminică. Nimic de la stradă nu îţi arată ce minunăție se ascunde după pomii de la intrare şi după alea şerpuindă. Totul se petrecea în linişte, am vizitat conacul, ne-am minunat de frumuseţea altor vremuri şi am fost poftiţi la masă. În curte sub un baldachin am gustat din tot ce ni s-a oferit, iar la final am cerut porţie dublă de tartă cu vişine.
Din păcate poze nu prea am făcut, deşi erau unii acolo mai rău ca turiştii japonezi, se fotografiau în toate formele în toate ungherele, dar conacul are site şi pagină de facebook. Acolo veţi găsi şi fotografii ale interiorului şi multe altele cu tot domeniul. Eu am făcut doar câteva pozişoare, în grădină. Sper să vă placă.
Un loc de luat cafeaua sub stejar
Cafeaua nu e de orice fel, ci în cești potrivite cu timpul pe care toată atmosfera îl recreează.
O porţiune din vederea de la baldachin
Eu în curtea conacului
Conacul din faţă
Raluca
P.S. Cândva într-o venire nu aşa nebună ca asta am să stau măcar o noapte la Conac :)

July 6, 2011

Târgul de oale Cucuteni 5000 - ediția 2011

Ce îmi place la Târgul de oale e că în fiecare an vezi ceva nou, în așa fel încât dacă ești un pasionat al olăritului, târgul aduce totdeauna surprize. Cum eu la ediția de anul trecut am lipsit, anul acesta m-am bucurat chiar și de cele mai banale oale, pe care le-am tras în poză, pentru că la ce volum de bagaje avem pentru Dublin nu mi-am permis să cumpăr nici cea mai mică oală...
Dacă ați mai fost vreodată la târg, de altfel un eveniment important în activitatea ieșeană, trebuie să știți că organizarea a fost aproximativ la fel, cu aceeași expozanți așezați pe aceleași locuri, ca în copilăria mea.
Vă spuneam că sunt noutăți. Acum nu știu cât de tradiționali sunt acești magneți, dar mă duc cu gândul la o faleză din Grecia sau un orășel delurit din Italia...
La fel, nu știu cât de tradiționale sunt aceste oale, dar ar arăta foarte bine într-o casă modernă, cumva o îmbinare a celor două...
Din Republica Moldova veneau de obicei niște meșteri olari cu niște chestiuni chicioase...erau și acum, doar că am găsit și pe cineva care avea acești clopoței în formă de căsuță, ce semănau perfect cu căsuțele pe care mi le-am cumpărat din Praga... Nu am rezistat să nu îmi cumpăr una... 
Târgul era cumva plin de aceste farfurii, cu adevărat tradiționale, care mă rog să nu dispară niciodată și cu care sper să îmi decorez cândva un perete în casa mea mare și luminoasă... 
Tot noi mi s-au părut a fi aceste figurine în formă de animale, extrem de realist realizate. Probabil după niște matrițe sau ceva și pictate manual... Arătau foarte bine...din păcate țestoase nu aveau și nici măcar un collie...da m-am și dus în ultima zi de târg... 
Acum trebuie să vă mărturisesc că m-am bucurat când am auzit că voi prinde Cucuteniul în Iași pentru că voiam să îmi cumpăr o oală minune, ca cea din Bulgaria, doar că mai mare ca să ne ajungă la amândoi. Nu erau. Cumva românului i s-a întipărit pe creier că ce e mult e și bun...nu ați auzit niciodată că mâncarea gătită la ceaun e cea mai bună, mâncarea gătită în volume mari... Bulgarii nu gândesc așa, și chiar mă întreb de ce nu se încearcă internaționalizarea Cucuteniului, în afară de Republica Moldova, pentru că și bulgarii și ungurii au ceramică demențială...poate citește vreun organizator această postare și le dau o idee...ca să țină târgul mereu atractiv...
Tot noi, pentru cei pasionați de astfel de farfurii, mi s-au părut farfuriile în alte forme decât rotundă. Pătrate sau chiar inimi. Cele albastre pe fond alb îmi aminteau de Viena...
Ca și în ceilalți ani s-au separat olarii de ceilalți ”meșteri populari”. Olarii au fost în Copou, ceilalți în Parcul Expoziției. Am pus ghilimelele pentru că ce era în Parcul Expoziției numai meșteri nu se chemau. Toate chicioșeniile, dar am găsit totuși și chestiuni frumoase, pe care de altfel le găsești la orice târg la Muzeul Satului sau al Țăranului...
Acești magneți cu țestoase în toate formele mi-au făcut cu ochiul:D
La fel țestoasa cu baloane de pe această cutie, adusă la târg la un preț extrem de mic 30 de lei. OK nu e atât de multă muncă, ca la șervețele, dar e hand made și cât se poate de unicat. Doar dacă au un pont prin Europa de unde își iau cutiile mari la 5 lei, ca altfel nu văd unde le-a ieșit profitul... 
La final vă las cu țiganca lui Alin. El a vrut să o imortalizeze cum stătea ea așa și nu vindea nimic...deși oalele păreau în regulă, iar la București acești meșteri se bucură de cumpărători...

February 26, 2011

Muzeul Unirii din Iaşi

Spuneam şi cu alte ocazii că în Iaşi începe să se mişte ceva şi poate cel mai bun exemplu este finalizarea restaurării Muzeului Unirii, restaurare ce a durat 11 ani. Mi-ar fi părut rău să nu îl vizitez şi cum am avut o jumătate de zi liberă am plecat prin Oraş. Ce am vizitat şi ce am fotografiat veţi vedea şi în alte postări şi poate într-o rubricuţă. Vedem. Deocamdată de Muzeul Unirii:
Clădirea muzeului a fost construită la începutul secolului al XIX-lea în stil neoclasic şi a aparţinut mai multor familii nobiliare ale vremii până în 1859 când i-a fost încredinţată domnitorului Principatelor Unite - Alexandru Ioan Cuza. Nu cred că are sens să caut şi să postez un link cu cine a fost Cuza, ideea este că a locuit în acea clădire timp de patru ani până în 1862. În timpul primului război mondial clădirea l-a găzduit şi pe Regele Ferdinand, care şi-a stabilit acolo cartierul general, iar în 1937 clădirea ajunge Muzeu, dar nu muzeul Cuza ci Muzeul Unirii. Îmi amintesc foarte puţin din aranjarea muzeului dinaintea restaurării, dar mi s-a spus că mare parte a obiectelor prezente atunci în expoziţie se regăsesc la parter, unde este amenajată o expoziţie cu tematica unirii.
Despre etaj voiam eu să vă vorbesc pentru că sincer pe mine etajul m-a impresionat cel mai mult. Am fost la Hofburg şi la Shonbrunn şi vă pot spune că apartamentele familiei Cuza nu erau cu nimic mai prejos. Deşi ca şi dimensiuni cele trei clădiri nu suportă comparaţie, că număr de obiecte, aranjare şi grija pentru detalii etajul Muzeului Unirii este unul deosebit, ce merită vizitat. Etajul cuprinde: cabinetele de lucru ale Domnitorului şi Doamnei Elena Cuza, sufrageria, salonul, camera de biliard, salonul Elenei Cuza şi un dormitor.
Pentru că, din nu ştiu ce motive, nu am putut face fotografii şi nu am cum să vă arat cât de fain este de fapt muzeul am să vă las cu un link.
Acum sunt curioasă cum arată Palatul de la Ruginoasa...
Când eram mică credeam că Muzeul Unirii este singura clădire cu cariatide din Iaşi. Nu ştiu dacă în Iaşi există clădiri cu cariatide, dar conform cercetărilor actuale cele de pe muzeu nu sunt tocmai cariatide. Cu toate acestea sculpturile sunt spectaculoase şi dau un anumit aer clădirii de pe Strada Lăpuşneanu.
Preţul unui bilet de intrare este 12 lei pentru un adult, v-am spus că nu se prea fac poze, dar bănuiesc că totul ţine de ce muzeografe întâlniţi pe parcursul vizitării sau de cât de gol sau de plin este muzeul.
Acum minusurile pentru că din păcate nu se poate fără:
La parter există o sală destinată expoziţiilor temporare. Dacă aveţi neşansa să găsiţi o expoziţie proastă, aşa cum am găsit eu vă cam piere cheful de vizitat. Acum este o expoziţie despre Grigore Gafencu, cum numele mi-a zis prea puţine am fost curioasă să aflu mai multe. Numai că într-o sală decorată cu pereţi negri şi împărţită în trei spaţii mai mici era ceva ce voia să aducă a expoziţie contemporană. Pe scurt în primul spaţiu rula un video de vreo 5 minute, iar dacă nu citeai o explicaţie de pe un perete, în română, doar în română, habar nu aveai ce era acolo. În al doilea spaţiu se voia a fi un alt video, doar că eu am dat peste un gen de "ecran albastru", iar în al treilea spaţiu era un radio vechi cu 6 perechi de căşti. Presupun că puteai asculta transmisiunile de la Europa Liberă ale lui Gafencu, dar cum nu m-a interesat, nu am ascultat, deci nu bag mâna în foc. Acum expoziţia poate o fi actuală şi interesantă, dar după ce vizitezi Memorialul de la Sighet, orice încercare de acelaşi gen trebuie să fie măreaţă sau să nu mai fie...
Apoi un alt minus al muzeului este lipsa vizitatorilor, lucru ce nu mi-l pot explica decât printr-un alt minus, prezenţa insistentă a muzeografelor care în afară de a te urmări cu atenţie nu te ajutau cu nimic. Cum Palatul Culturii este închis pentru renovare, mă aşteptam să mai găsesc vizitatori că doar nu eram singura care umbla de nebună prin Iaşi... Oricum am fost singura care umbla prin muzeu...eu şi muzeografele...
Apoi fiecare cameră are cumva la intrare explicaţii, succinte, dar totuşi mult de citit. Eu una aş fi vrut explicaţii ale fiecărui obiect sau dacă nu, măcar ale obiectelor mari. Sunt sigură că măsuţele de cafea, cuferele sau chiar obiectele persoanle aveau o poveste... Pe de altă parte existau audio-ghiduri care costau 10 lei şi poate acolo ţi se ofereau mai multe explicaţii...nu ştiu...
Şi last but not least lipsa suvenirurilor sau proasta calitate a acestora... Eu caut de multă vreme suveniruri din România. Nu ceşcuţe şi ţărănisme ci magneţi, vederi, ghiduri şi astea ne cam lipsesc. Acum recunosc sunt un pic nereală, pentru că mi-am luat un magnet cu 4 lei, o poză scoasă prost la imprimantă lipită pe o bucată de plută şi de aceeaşi plută lipit un magnet... Repet este aproape singurul muzeu de istorie ce poate fi vizitat la ora actuală în Iaşi, era chiar foarte greu de comandat nişte magneţi care să merite?
Ştiu m-am cam abătut de la menirea iniţială a acestei postări şi anume aceea de a vă tenta să vizitaţi sau să revizitaţi Muzeul Unirii, dar în ciuda tuturor defectelor enumerate pe final muzeul merită vizitat, dacă ajungeţi la Iaşi. Vă spun eu:D

November 1, 2010

Cum m-a întâmpinat Iasiul azi dimineată...

Uneori natura îți oferă cele mai mari motive de bucurie. Azi dimineață m-am trezit cu o durere maaaaaaaare de cap după doar patru ore dormite. Și până să ajung la Nurofen am văzut fereastra. Și după ce am alergat după aparat să imortalizez momentul mi-a trecut si capul si am început ziua cum trebuie...
Probabil pentru a vedea exact despre ce vorbesc ar trebui să dați click pe poză. Oricum, oricât de performant un aparat ar fi nu redă perfect ceea ce am văzut...

September 23, 2010

Rătăcind seara prin Iaşi

Pentru că în ultimele postări despre Iaşi am criticat diverse aspecte ale vieţii citadine m-am gândit să îndulcesc povestea şi să vă arat locuri frumoase, locuri de care mă leagă amintiri, din Iaşi. Pentru că de fiecare dată când ajung în Iaşi nu am timp de umblat pe străzi am furat câteva ore undeva pe la 8 seara. Ne-a şi plouat, dar am deschis umbrela şi am fotografiat şi am respirat şi ne-am amintit de tot.
Primul loc încărcat de amintiri a fost Cinematograful Victoria. Nu cred că am mers la mai mult de 5 filme acolo, dar treceam des pe langa el şi era parte din viaţa noastră
Şi ciudat sau nu casa de bilete şi întreg cinematograful arăta la fel ca în copilăria mea...
Apoi am descoperit un loc de unde se poate fotografia hotelul Unirea. La etajul 13 era o cofetărie unde mă duceau ai mei. Bine pe mine mă încânta priveliştea...practic de acolo se vede tot Iaşiul...
Vă mai amintiţi de magazinul Guliver? I-am găsit firma mascată de o reclamă la o pizzerie. Acum e o bancă în locul magazinului...pacat... tot oraşul e plin de banci, covrigării şi magazine second hand...
În spate se vede Hotelul Traian refăcut. Este super că am descoperit o groază de monumente refăcute. Hotelul Traian de exemplu nu este doar un hotel, este un hotel proiectat de Gustave Eiffel...are oareşce rezonanţă? Eu una nu cred că am intrat vreodată acolo, dar ştiu că ai mei mi-au făcut petrecerea de botez în salonul care se vede din stradă. Avea şi un nume, dar l-am uitat.
După cum vedeţi şi Mitropolia este refăcută
Un balcon pe care mărturisesc l-am remarcat pentru prima dată. Este al clădirii fostului magazin Materna şi este vizibil de la Cub
Şi din nou m-am enervat de turnul care creşte în spatele Palatului Culturii. Se vede oribil...numai eu il văd?
Surprinzător, dar Palatul Culturii era în beznă. Poate pentru că e în reparaţii, nu ştiu, însă se vedea foarte bine Biserica Sf. Nicolae Domnesc. Clar nu am ştiut să setez aparatul şi cu toate setările pe care le-am încercat poza asta este cea mai bună...
Un alt monument refăcut şi pe care l-am remarcat abia acum este Biserica Armenească. Să vă spun două vorbe: Biserica Armeană este evident de religie armeano-gregoriană şi are hramul Sfintei Maria. Biserica este construită din piatră şi cărămidă confecţionată manual, iar planul bisericii este în formă de trifoi.
Mi-a plăcut că deşi au restaurat-o au lăsat la intrare şi pe lateral decoraţiunile originale din piatră.
Neluminată, dar în curs de restaurare este o altă biserică apropiată de Biserica Armenească. Se numeşte Sfântul Sava şi este cea mai veche clădire din piatră din Iaşi
Sunt multe lucruri de construit şi de refăcut în Iaşi, dar totuşi pe undeva se mişcă. Aştept finalizarea Proiectului Palas să văd cu ochii mei dacă a meritat sacrificarea panoramei Palatului Culturii. Aştept cu interes terminarea străzii Lăpuşneanu, reconstruirea Palatului şi refacerea marilor bulevarde. Deşi e mult mai simplu să critici decât să lauzi la capitolul restaurarea clădirilor vechi din Iaşi lucrurile merg bine.

May 24, 2010

Hai să îţi arăt Copoul noaptea...

Cum am ajuns la Iaşi aşa am şi plecat, nu cu trenul...ci repede. Într-o fracţiune de secundă m-am decis să plec la Iaşi, într-o fracţiune de secundă s-a decis că Alin trebuie să lucreze luni. Şi uite aşa în Iaşi am stat practic o singură zi. Nu am avut timp de nimic, dar am bifat pe toată lumea. Mă simt de parcă asta fac de câte ori mă duc în Iaşi, bifez. Locuri, oameni, stări şi drumul înapoi... Aşa că nici de data asta nu am apucat să fac fix ce am vrut eu. Da printr-o împrejurare am coborât Copoul pe jos noaptea. Şi am imortalizat momentul. Când spun Copoul mă refer la deal, parcul îl voi imortaliza într-o nouă vizită...sper...
O bucată din Universitatea Alexandru Ioan Cuza
Universitatea Alexandru Ioan Cuza
Un spital a cărui denumire, din fericire, nu am ştiut-o niciodată. Am pus poza aici pentru că l-au renovat, pe vremea când urcam eu Copoul arăta ca şi cum abia stătea să se dărâme...
Cracii Babei sau Tunelul repetenţilor...era o superstiţie în facultate că dacă treceai prin tunel rămâneai repetent sau picai examene...
Nişte lipitori hidoase infăşurau toţi copacii de pe Copou şi cică şi din parc...oribil şi nu ştiu cât ajută la conştientizare, mai degrabă nişte bani care trebuiau risipiţi...că acum sincer nu cred că se apucă cineva să taie arborii de pe Copou...
Bibilioteca, din păcate am o poză doar cu indicatorul în prim plan...
Strada Lăpuşneanu...ok nu e în Copou, dar în acea noapte am coborât Copoul pentru a ajunge în Piaţa Unirii şi normal că am făcut poze...
Pisica anticarului Grumăzescu
Muzeul Unirii renovat...tare aş fi vrut să îl vizitez...poate alta dată...
Cinematograful Republica...rămas aşa cum îl ştiu...
Hotelul Unirea...are 13 etaje şi pe vremea mea era cel mai înalt din Iaşi. La etajul 13 era o cofetărie de unde vedeai tot Iaşiul...
Cinematograful Victoria...pe vremuri sus scria Citiţi Scânteia, iar când am plecat eu scria Evenimentul Zilei, cel mai citit ziar...