România - Iași - IA Aidoma la Palatul Culturii

Dragilor,

doar nu credeați că am ajuns la Palatul Culturii fără să trec pe la IA Aidoma?

Să vă spun două vorbe despre această expoziție, pe care dacă ați ratat-o să știți că ați ratat un lucru extraordinar și oricâte poze veți vedea pe net sau mai știu eu unde nu vor descrie exact această expoziție. IA Aidoma este un concept al Ioanei Corduneanu, fondatoarea grupului de pe Facebook, Semne Cusute în Acțiune și a blogului Semne Cusute. Dacă vă pasionează cât de cât iile sau motivele populare e imposibil să nu fi auzit de acest blog.

De ce zic că nu ar fi trebuit să ratați expoziția IA Aidoma? Pentru că în cadrul ei aveați ocazia să admirați 33 de ii cusute anul trecut de membrele grupului Semne Cusute în Acțiune. Așadar sunt ii noi, dar ii care aparțin unor persoane private din România, persoane care la un moment dat își vor dori creațiile înapoi, deci va fi dificil ca întreaga colecție să mai fie vreodată împreună, după ce va termina turul muzeelor din România.

Apoi, îi spune IA Aidoma pentru că toate iile sunt ”replici” ale unor ii răspândite în marile muzee ale lumii. Așa că dacă vă știți că nu aveți ocazia să ajungeți la New York, Londra, Lyon sau Sankt Petersburg, nu știu sincer de ce nu ați ajuns la Expoziția IA Aidoma, dacă vă pasionează subiectul, desigur. Spun ”replici” pentru că așa cum poate știți sau intuiți, mâna umana nu poate coase identic două ii, cu atât mai mult două mâini nu pot coase identic două ii și la zeci de ani depărtare. S-au uitat meșteșugurile, nu se mai fac aceleași materiale. În plus, cele mai multe ii aidoma sunt recreate după poze, pentru că nu sunt în expozițiile permanente ale muzeelor și cineva, cândva a făcut o poză unei ii sau unei mâneci și de acolo s-a pornit reconstituirea modelului sau a pânzei.

Pentru mine expoziția a fost o bună ocazie să mai aflu un lucru, două despre ii. De exemplu eu credeam ca ciupagul, la iile din Transilvania, e doar bucata aceea încrețită de la gât pe care sunt cusute modele. Ei bine am aflat că ciupag ar fi orice încrețitură la baza gâtului. Apoi am văzut și eu ce e ăla un încreț funcțional și cum arată el pe o ie, am văzut cum se coase firul metalic și cum se face acul persan. Mie mi-a plăcut expoziția și m-am bucurat că am avut ocazia să ajung să o văd.

La final am fost rugată să aleg o ie preferată, dar sincer nu m-am putut decide, mi-au plăcut toate. La unele am rămas surprinsă de măiestria cusăturii, la altele de model, la altele m-au atras culorile... Am fost bucuroasă că am putut să admir de aproape iile Prințesei Ileana, aflate acum la Ohio. M-a surprins că cea care a refăcut una dintre ii s-a gândit până și la năsturei și i-a asortat cu ia, ca nimic să nu supere ochiul privitorului.

Trebuie că cele care au făcut aceste ii sunt tare mândre de munca lor și au și de ce. Am să vă las cu câteva poze, nu multe, pentru că altfel nu ați mai vedea expoziția :)

”Încreț funcțional”, dacă vedeți strânge mâneca

”Ciupag”  

Altiță cu mărgele și steluța cu opt colțuri pe încreț. Steluța de obicei se găsește pe altiță, pentru că altița reprezintă cerul.

Ie și țesută și cusută

Cusătură cu fir metalic auriu în altiță și mărgele în încreț

Ia cu bisericuțe și din nou steaua prezentă în încreț

Foarte îngrijit lucrată ia asta. Eu zic că în altiță e ”ac persan”, da poate mă înșel.

Ie ”nisipită”

Ia cu cocoși
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/DichisuriroRaluca
P.S. Modul de expunere a iilor mi-a dat și mie o idee pentru o eventuală expoziție :)

Ieşenii mei în Cartea Recordurilor

Şi edilii Iașului s-au prins că asta cu Cartea Recordurilor le-ar putea aduce voturi în apropiata campanie electorală şi în parteneriat cu noul complex Palas au frunzărit Cartea Recordurilor Guinness ca să vadă cam ce recorduri au mai rămas de dărâmat. Întâmplător ăsta cu lampioanele era unul frumos, aşa că nu avea cum să nu îmi placă. Pe lângă știrea seacă, am remarcat că pentru prima dată după mulți ani Iașiul a fost implicat în ştiri pozitive, ba chiar regret că nu am fost şi eu acolo şi că singurele poze cu care pot ilustra articolul de pe blog sunt pozele oficiale postate pe facebook-ul Palas.

Trebuie că a fost foarte fain, dacă şi acum la două zile depărtare încă mai văd subiectul pe televiziuni, iar facebook-ul prietenilor mei de la Iaşi continuă să abunde în poze cu lampioanele.

Eu nu pot decât să mă bucur şi să sper că poate în următorii ani astfel de manifestări nu vor avea loc o dată la câțiva ani, când se mai deschide un mall.

Mi-ar plăcea ca Iaşiul să îşi recapete din renumele pe care îl avea cândva şi să renască. Ştiu că are resurse, aşa că va fi doar o chestiune de timp.

Până atunci: BRAVO Ieşenii mei!!!

În cazul în care nu ştiţi despre ce vorbesc, la Iaşi a fost doborât recordul mondial de cele mai multe lampioane de hârtie aprinse simultan. Cică ar fi fost peste 12.000. Şi uite aşa se face o punte între oraşul meu natal şi orașul meu adoptiv :)

Raluca

Muzeul Unirii din Iaşi

Spuneam şi cu alte ocazii că în Iaşi începe să se mişte ceva şi poate cel mai bun exemplu este finalizarea restaurării Muzeului Unirii, restaurare ce a durat 11 ani. Mi-ar fi părut rău să nu îl vizitez şi cum am avut o jumătate de zi liberă am plecat prin Oraş. Ce am vizitat şi ce am fotografiat veţi vedea şi în alte postări şi poate într-o rubricuţă. Vedem. Deocamdată de Muzeul Unirii:

Clădirea muzeului a fost construită la începutul secolului al XIX-lea în stil neoclasic şi a aparţinut mai multor familii nobiliare ale vremii până în 1859 când i-a fost încredinţată domnitorului Principatelor Unite - Alexandru Ioan Cuza. Nu cred că are sens să caut şi să postez un link cu cine a fost Cuza, ideea este că a locuit în acea clădire timp de patru ani până în 1862. În timpul primului război mondial clădirea l-a găzduit şi pe Regele Ferdinand, care şi-a stabilit acolo cartierul general, iar în 1937 clădirea ajunge Muzeu, dar nu muzeul Cuza ci Muzeul Unirii. Îmi amintesc foarte puţin din aranjarea muzeului dinaintea restaurării, dar mi s-a spus că mare parte a obiectelor prezente atunci în expoziţie se regăsesc la parter, unde este amenajată o expoziţie cu tematica unirii.

Despre etaj voiam eu să vă vorbesc pentru că sincer pe mine etajul m-a impresionat cel mai mult. Am fost la Hofburg şi la Shonbrunn şi vă pot spune că apartamentele familiei Cuza nu erau cu nimic mai prejos. Deşi ca şi dimensiuni cele trei clădiri nu suportă comparaţie, că număr de obiecte, aranjare şi grija pentru detalii etajul Muzeului Unirii este unul deosebit, ce merită vizitat. Etajul cuprinde: cabinetele de lucru ale Domnitorului şi Doamnei Elena Cuza, sufrageria, salonul, camera de biliard, salonul Elenei Cuza şi un dormitor.

Pentru că, din nu ştiu ce motive, nu am putut face fotografii şi nu am cum să vă arat cât de fain este de fapt muzeul am să vă las cu un link.

Acum sunt curioasă cum arată Palatul de la Ruginoasa...

Când eram mică credeam că Muzeul Unirii este singura clădire cu cariatide din Iaşi. Nu ştiu dacă în Iaşi există clădiri cu cariatide, dar conform cercetărilor actuale cele de pe muzeu nu sunt tocmai cariatide. Cu toate acestea sculpturile sunt spectaculoase şi dau un anumit aer clădirii de pe Strada Lăpuşneanu.

Preţul unui bilet de intrare este 12 lei pentru un adult, v-am spus că nu se prea fac poze, dar bănuiesc că totul ţine de ce muzeografe întâlniţi pe parcursul vizitării sau de cât de gol sau de plin este muzeul.

Acum minusurile pentru că din păcate nu se poate fără:

La parter există o sală destinată expoziţiilor temporare. Dacă aveţi neşansa să găsiţi o expoziţie proastă, aşa cum am găsit eu vă cam piere cheful de vizitat. Acum este o expoziţie despre Grigore Gafencu, cum numele mi-a zis prea puţine am fost curioasă să aflu mai multe. Numai că într-o sală decorată cu pereţi negri şi împărţită în trei spaţii mai mici era ceva ce voia să aducă a expoziţie contemporană. Pe scurt în primul spaţiu rula un video de vreo 5 minute, iar dacă nu citeai o explicaţie de pe un perete, în română, doar în română, habar nu aveai ce era acolo. În al doilea spaţiu se voia a fi un alt video, doar că eu am dat peste un gen de "ecran albastru", iar în al treilea spaţiu era un radio vechi cu 6 perechi de căşti. Presupun că puteai asculta transmisiunile de la Europa Liberă ale lui Gafencu, dar cum nu m-a interesat, nu am ascultat, deci nu bag mâna în foc. Acum expoziţia poate o fi actuală şi interesantă, dar după ce vizitezi Memorialul de la Sighet, orice încercare de acelaşi gen trebuie să fie măreaţă sau să nu mai fie...

Apoi un alt minus al muzeului este lipsa vizitatorilor, lucru ce nu mi-l pot explica decât printr-un alt minus, prezenţa insistentă a muzeografelor care în afară de a te urmări cu atenţie nu te ajutau cu nimic. Cum Palatul Culturii este închis pentru renovare, mă aşteptam să mai găsesc vizitatori că doar nu eram singura care umbla de nebună prin Iaşi... Oricum am fost singura care umbla prin muzeu...eu şi muzeografele...

Apoi fiecare cameră are cumva la intrare explicaţii, succinte, dar totuşi mult de citit. Eu una aş fi vrut explicaţii ale fiecărui obiect sau dacă nu, măcar ale obiectelor mari. Sunt sigură că măsuţele de cafea, cuferele sau chiar obiectele persoanle aveau o poveste... Pe de altă parte existau audio-ghiduri care costau 10 lei şi poate acolo ţi se ofereau mai multe explicaţii...nu ştiu...

Şi last but not least lipsa suvenirurilor sau proasta calitate a acestora... Eu caut de multă vreme suveniruri din România. Nu ceşcuţe şi ţărănisme ci magneţi, vederi, ghiduri şi astea ne cam lipsesc. Acum recunosc sunt un pic nereală, pentru că mi-am luat un magnet cu 4 lei, o poză scoasă prost la imprimantă lipită pe o bucată de plută şi de aceeaşi plută lipit un magnet... Repet este aproape singurul muzeu de istorie ce poate fi vizitat la ora actuală în Iaşi, era chiar foarte greu de comandat nişte magneţi care să merite?

Ştiu m-am cam abătut de la menirea iniţială a acestei postări şi anume aceea de a vă tenta să vizitaţi sau să revizitaţi Muzeul Unirii, dar în ciuda tuturor defectelor enumerate pe final muzeul merită vizitat, dacă ajungeţi la Iaşi. Vă spun eu:D