Cu taxiul prin Dublin

Săptămâna asta toată blogosfera turistică a avut cel puţin o postare cu studenta japoneză şi cu Otopeniul. Ba chiar în ziare am văzut articole legate de acest subiect. Nu sunt în Bucureşti, nu am studiat foarte în amănunt subiectul, dar cu riscul de a fi condamnată (a câta oară?) că mai mult critic am să vă povestesc cum e cu taxiurile în Dublin.
Am să mă ghidez după o postare de acum patru ani, când exasperată de țepele zilnice pe care mi le dădeau taximetriştii bucureșteni am scris un Ghid practic de mers cu taxiul, prin Bucureşti.
În primul rând am să vă povestesc cum se găsește un taxi în Dublin.
1. La stația de taxiuri. Sunt în centru mai peste tot stații de taximetre, regula e că trebuie să îl iei pe primul şofer din coadă. Sunt şi semne care îţi indică unde e începutul cozii. Eram odată chiar la un mall, unde nu era semn cu primul şofer şi am fost îndrumată către primul chiar de ultimul şofer din coadă.
2. De pe stradă. Clasicul gest din mână îţi poate aduce un taxi. Încă nu m-am prins care e treaba cu lampa de deasupra, că evident e tot timpul aprinsă, nu ca la noi când dacă e stinsa înseamnă că e liber. Aşa că eu fac semne la toţi taximetriştii care îmi ies în cale, atunci când am nevoie de un taxi.
3. Prin comandă de la un dispecerat. Procedura e simplă: dai telefon, spui adresa şi când ai vrea să vină taxiul, iar când ajunge la adresă ești sunat să ieși afară. Prima dată așteptam să mi se spună când ajunge şi indicativul. Dispecera mi-a închis, iar eu frustrată am dat telefon înapoi. Mi s-a răspuns: păi când aţi solicitat taxiul. În 5 minute. Atunci în 5 minute va fi un taxi la adresa dvs. Așteptați că vă va suna șoferul. Ce prost m-am simțit...
La aeroport, care e puţin în afara orașului, există autobuze ce vă aduc exact în centru şi parcă mai fac şi câteva opriri pe traseu, iar taxiurile sunt chiar mai aproape decât parcarea. Când ieși din terminal şi te îndrepți spre stația de taxiuri, ești întrebat ce fel de taxi ai nevoie (ni s-a întâmplat să fim 6 şi aveam nevoie de un taxi mai mare). Dacă se află în staţie, evident ești ghidat spre primul taxi, dacă ai nevoie de un taxi special aștepți puţin şi taxiul special îţi este adus. Oamenii care te ghidează spre taxi au tot felul de însemne şi nu sunt șuți care încearcă să te fraierească. Am impresia că sunt chiar angajați ai aeroportului.
Aşadar acum că v-am spus cum găsiţi un taxi să vă spun cum au rezolvat dublinezii probleme semnalate de mine în Ghid.
1. În Dublin rare sunt taxiurile care sunt pirat. Poate nici nu or fi, nu ştiu, eu una nu am întâlnit. Aşa că pe acest principiu toate au acelaşi tarif (diferit noaptea față de zi) aşa că nu trebuie să vă faceți griji că veţi fi păcălit la preţ.
2. În general în Dublin toată lumea are obsesia asta cu canapele din piele, deci şi taxiurile au toate astfel de scaune şi în general arată foarte bine, adică nu am întâlnit taxiuri în care să îmi fie frică să intru că s-ar dezmembra pe stradă.
3. Şi în Dublin prefer șoferii tineri. Cei bătrâni merg foarte încet, spre 30 de km la oră chiar şi pe un drum liber unde limita e 60. Norocul meu e că fix din ăștia nimeresc exact când mă grăbesc. De mers pe linia de tramvai sau de depășit coloane nici nu poate fi vorba... Şi sincer dacă se merge cu o viteză decentă nici nu ai nevoie să depășești coloana...
4. Dacă mașinile sunt în mare parte curate, trebuie să spun că mi s-a întâmplat de câteva ori în Dublin ca șoferul să pută. Fie a naftalină, fie chiar a stătut...da puțeau unii de îţi întorceau nasul. Am deschis geamul şi am sperat ca putoarea să nu se lipească şi de mine... Cât privește vestimentația, nu am întâlnit nici un şofer de taxi în maieu şi pantaloni scurți, dar nici vara din Dublin nu se compară cu cea din Bucureşti :)
5. Şi în Dublin șoferii de taxi te întreabă pe unde ai vrea să mergi. Cum eu nu ştiu Dublinul m-ar putea plimba cam pe unde vor ei. Nu mi s-a întâmplat până acum. În ceea ce privește cursele scurte, în Dublin, pornirea este 5 euro, deci şi dacă te trece strada șoferul primește în jur de 7 euro, aşa că nu prea strâmbă din nas la curse scurte. În schimb ce nu îmi place la șoferii de taxi din Dublin e că nu pornesc până nu le spui toată adresa. Mi s-a întâmplat să știu strada, dar să nu știu numărul. Am stat în parcare, cu aparatul de taxat pornit, până am dat eu telefon să mi se spună adresa corectă să o poată băga el pe gps. În Bucureşti astea se făceau la mica înțelegere.
6. În Dublin aglomerație înseamnă că în loc să mergi cu 60 la oră se poate merge cu 40 sau cu 30, dar se merge. Nu am mers nici eu de prea multe ori cu taxiul, dar nu am văzut niciodată taximetrişti care să citească ziarul în trafic. În schimb am văzut taxiuri care pe bancheta din spate au ziare pentru călător.
7. De uitat la aparatul de taxat mă uit şi în Dublin, da degeaba mă uit. Sunt diferite de cele din România şi doar o singura dată m-am prins că merge mai repede, dar până să spun eu ceva cursa a costat tot cât costa de obicei.
8. Şi în Dublin sunteţi întrebați ce traseu preferați, însă rar sunt două trasee pentru a ajunge din A în B care să fie la fel de scurte. În general veţi fi dus pe traseul cel mai scurt. În Dublin la fiecare plimbare cu taxiul am descoperit scurtături :)
9. V-am explicat deja că taximetriştii din Dublin nu pleacă de pe loc fără o adresă fixă, toţi au gps, deci e puţin mai simplu de găsit chiar şi cea mai complicată adresă.
10. În Dublin nu prea se abat de la traseu şi nu prea au de ce să ocolească aglomerația. De certat taximetriştii nici nu poate fi vorba, cei mai mulţi sunt de treabă, vorbăreți şi nu par că ar vrea să vă ocolească.
11. Cu banii exacți am şi în Dublin o problemă, doar că e invers. Ţi se dă restul până la ultimul cent. Aşa că avem deja un borcan cu un cent sau doi de care tot încercăm să scăpăm.
12. În Dublin în general sunt case, iar dacă se întâmplă ca adresa să fie pe partea cealaltă a străzii face taximetristul o întoarcere. Oricum niciodată nu am fost ocolită până la stop şi înapoi ca să fiu dusă fix la adresă sau nu a trebuit să traversez singură bulevarde de genul DN1 cum era la Antenă.
Cam asta e cu taxiurile în Dublin. Dacă s-ar fluidiza circulația şi în Bucureşti ar fi o treabă şi toate micile probleme semnalate de mine practic nu ar exista.
Raluca