Translate

August 5, 2012

Despre Olimpiadă şi Irlandezi

În ultima vreme îmi dau cu părerea numai despre subiecte ce nu ţin neapărat de viaţa mea personală, dar care nu pot trece pe lângă mine neobservate. Şi cum Olimpiada e practic la mine în cartier (glumesc, nu săriţi cu comentarii răutăcioase) nu se putea să nu îmi dau şi eu cu părerea, că doar aruncatul de vorbe e gratis.
Aşadar am auzit la televiziunile din România, în special cele de sport, pentru că celelalte sunt prea pline de Băsescu, referendum, CCR, USL...aceeaşi mizerie. Aşadar spuneam că am auzit expresia: "Olimpiada aceasta este foarte săracă în medalii". Practic nu s-a terminat, dar la ora la care scriu avem doar o medalie de aur şi vreo 3 sau 4 de argint şi cam tot atâtea de bronz. E puţin, eram obișnuiți să strălucim pe podium, dar eu zic că e mult. E enorm pentru o ţară ca România.
Vorbeam ieri cu colegul de la radio, David, irlandez. Până miercuri Irlanda nu obținuse nici o medalie la această Olimpiadă. Bine Irlanda concurează la alte probe decât cele tradiționale românești, în sensul că în Irlanda e mai mult cu navigația, cu sporturile legate de cai şi mai puţin cu gimnastica sau scrimă, unde tot am avut campioni. Şi cu toate astea la o săptămână şi ceva de la deschiderea Olimpiadei, Irlanda nu avea nici o medalie.
Ce credeți că mi-a spus David? Credeți că a înjurat sportivii sau condițiile de pregătire din Irlanda? Din ce v-am mai povestit despre Irlanda probabil că răspunsul vostru este nu. Ei bine aşa e. David mi-a povestit că sunt o națiune încă tânără, că nu au aşa de multe participări la Olimpiadă, că nu excelează la multe sporturi, dar important e că sunt acolo, că văd cum e, că la viitoarea Olimpiadă vor crește, îşi vor dori podium şi vor munci mai mult să îl obțină. Da nu au medalii, dar capătă curaj, capătă experiență şi perseverență, iar medaliile vor veni.
Şi ştiţi ce? nu părea proverbul: vulpea când nu ajunge la struguri zice că sunt acri, nu părea sincer. Şi atunci m-am gândit, cum ar fi să avem şi noi aceeaşi atitudine?
Da vremurile sunt grele, da ne dăm frate la frate în cap, stricăm prietenii din cauza climatului politic, nu sunt condiții de antrenament, nu mai avem o tradiție în a practica anumite sporturi, nu se mai face sport în școală, suntem o nație de obezi, dar avem medalii. Sportivii noştri se întorc acasă premiaţi sau nu, dar sunt ai noştri. Când au strălucit pe podium am fost rapizi în a-i adopta, în a le fura medaliile, în a spune că sunt ale României. Şi lipsa medaliilor e tot a României, iar noi ar trebui să ne mândrim că ei sunt acolo, că din când în când la știrile din străinătate se mai aude şi de bine de România.
Nu voi putea să îi aștept pe aeroport, dar tare mi-aş dori să fie mulţi oameni să îi aștepte, să îi felicite şi să le spună că ne mândrim cu ei, că au ajuns acolo.
Raluca
P.S. Am găsit nişte imagini super de la Olimpiadă, le puteţi vedea şi voi aici. Şi pe cât posibil nu rataţi ultimul număr din Times.

2 comments:

alicee said...

Bine zis! Diferenta dintre irlandezi si noi sta in educatie! de aici si opiniile total diferite!

Raluk said...

Ai dreptate Alice

There was an error in this gadget