Din cauza PH-ului, din cauza pielii mele rele şi răpănoase, din cauză ca sunt grasă, nu ştiu din ce cauză parfumurile nu stau pe mine. Cred că asta cu grăsimea iese din discuție, pentru că şi când eram slabă tot nu stăteau parfumurile pe mine (şi da am fost şi eu cândva slabă). A, făcut această precizare pentru că am citit undeva că şi asta ar fi un factor.
În fine, am încercat o grămadă de parfumuri şi încă mai încerc, de la cele scumpe la cele ieftine, de diferite mirosuri şi ingrediente, am dat o grămadă de bani pe parfumuri, ca să recunosc într-o zi că nu vor sta niciodată pe mine. Nu îmi doresc să îmi pută urma cum miros eu prin mijloacele de transport în comun (da şi în Irlanda sunt doamne care îşi toarnă sticla de parfum în cap dimineaţa), îmi doresc să miros şi eu a parfum mai mult decât cele 5 minute de când îl aplic şi până ies din casă...
La un moment dat m-am prins eu că parfumurile bărbătești persistă mai mult pe pielea mea. Şi am început să le testez şi pe alea, doar că evident sunt concepute pentru un alt fel de piele, pentru un alt PH, aşa că erau ori prea dulci, ori prea ciudate, ori îşi schimbau mirosul odată ce mă dădeam cu ele...
Printre parfumurile bărbătești pe care le-am încercat a fost şi Zino Davidoff, pe care mi l-a adus mama din Italia, ca mostră la o revistă. Abia se lansase acolo, deci nici vorbă să îl găsesc în România. Am tras de sticluța aia ani întregi şi mă dădeam cu el doar când şi când. Şi era singurul care persista pe pielea mea şi îmi mai şi plăcea. Când s-a terminat am păstrat sticluța şi o mai miroseam din când în când...nebunie mare, ce mai...
Acum câțiva ani când am plecat la Bulgari, deci nu cine ştie unde, la Bulgari, am găsit un roll-on tot Zino Davidoff. Normal că mi l-am cumpărat, da parcă nu era la fel. Eu nu folosesc tipul acesta de deodorant şi apoi între deodorant şi parfum... Şi la puţin timp cred că în duty free-ul de la Budapesta l-am găsit. Nu a contat cât a costat, nu a contat că aveam bani sau eu, eu mi l-am luat. Evident pe cel mai mare.
Când am plecat în Irlanda, normal că era în bagajul meu, doar că l-am rătăcit. Tot speram să îl fi uitat acasă şi nu să îl fi pierdut pe undeva. Şi ieri l-am găsit. Parfumul meu. O sticla mare, pe fundul unei genți cu care am venit din România, dar pe care mai apoi am umplut-o cu diverse şi am pus-o bine în dulap.
Acum probabil că veţi spune că nu e un parfum scump, că nu e cine ştie ce firmă, dar e parfumul meu. M-am dat cred că cu o tonă, am fost afară, am făcut duș, am dormit şi tot mai miroase. Alin zice că el nu îl simte, dar eu îl simt şi asta e tot ce contează.
Mi-am găsit parfumul şi e o sticlă mare aproape întreagă :)
Raluca
No comments:
Post a Comment