Translate

Showing posts with label povestiri. Show all posts
Showing posts with label povestiri. Show all posts

October 31, 2009

Necrologul unui om viu

Cei care lucreaza in presa stiu ca de regula cand o persoana publica este internata in stare grava la spital, fie in urma unui accident, fie din cauza varstei fie din orice alte cauze, i se face un fel de necrolog. Uneori este ilustrat cu sunete, alteori este citit de o voce neutră... dar totdeauna se face un material de care să se lege emisia în cazul în care cineva cunoscut moare (nu cred că are sens să vă spun cât de greu se face un astfel de material, că doar oameni suntem...am văzut colege care plângeau şi scriau, mai ales dacă omul în cauză era unul dintre preferaţii tăi). Acum e Gheorghe Dinică şi vă rog să mă credeţi că după ce am ascultat materialul final am zis: omul ăsta nu trebuie să moară. Şi mi-ar părea rău să fie aşa, dar poate se întâmplă ca în cazul lui Sergiu Nicolaescu şi îşi revine şi poate mai face un film, două. Acum ce nu pot să înţeleg este graba televiziunilor şi văd că şi a ziarelor de a da ştirea. În cazul ăsta ştirea e aceeaşi chiar dacă o dai când se întâmplă sau dacă o dai două minute după... În cazul site-ului Antena 3 e clar o eroare umană, cineva a apăsat pe butonul nepotrivit şi probabil acel cineva e deja pe lista forţelor de muncă, dar ca ziar să te grăbeşti să dai o astfel de ştire mi se pare jegos de-a dreptul. Nu din astfel de ştiri se fac traficul şi ratingul...

September 24, 2009

Raluca's right to shoes

Este adaptarea titlului unui episod din Sex and the city. Carrie acolo este nevoită să se descalţe în casa unor prieteni cu copii mici şi rămâne fără papuci. Dacă sunteţi fani ştiti despre ce vorbesc şi ştiţi şi finalul episodului, care pe mine m-a uns la suflet.
Acum povestea mea: după ce am trecut de rezervări, revizie maşină şi am făcut rost de bani pentru Turcia am dat de alte probleme. Pai ce credeaţi că e aşa uşor să pui la punct o călătorie? Aşdar pentru 5 zile de stat în Istanbul am nevoie de 5 tinute. Adică blugii, ei hai două perechi de blugi şi 5 tricouri. Plus pijama, plus două tinute pentru drum. Acum ţoalele sunt ţoale, le împachetezi şi aia e. Da pantofii? Că eu am o grămadă de pantofi şi fiecare se potriveşte unei anumite bluze. Aşa că pentru 5 tinute am cam 2 perechi de pantofi plus unii comozi, cum ar fi crocşii. Şi asta pentru că am fost eu drăguţă, că altfel erau 3 perechi de pantofi şi crocşii...
Problema nu ar fi fost mare dacă nu decidea Alin să luăm doar un geamantan, bazându-se desigur pe experienţele anterioare, când numai geamantanul meu era cât tot portbagajul. Şi cică e musai să renunţ la o pereche de pantofi. Dileme, dileme...şi mai e aşa puţin până la Istanbul...

May 14, 2009

Dea mănâncă ridichi

Astăzi am fost la restaurant şi normal ca nu am reuşit să mănânc două feluri (în ciuda aparenţelor) aşa că am cerut un şniţel şi grătarul lui Alin la pachet. Oamenii ne-au ornat cărnurile cu nişte ridichi. Când am ajuns acasă Dea a presupus că sunt ale ei şi le-a mâncat. A mâncat chiar şi ornamentele, adică ridichile. Şi să nu credeţi că astăzi nu i-am dat mâncare... Da spuneţi voi dacă aţi mai văzut un câine care să mănânce ridichi...

Trebuie să vă scriu despre Dea

Nu ştiu dacă animalele de companie adoptă din comportamentul stăpânilor, dar întreb: e posibil să adopte din comportamentul trecut al stăpânilor? Să explic. Ieri au venit la noi oameni care deşi sunt foarte drăguţi nu împărtăşesc vederile noastre despre animale de companie, da nici nu ne critică sau să se uită urât. Oameni ca toţi oamenii. Normal ca nu i-au prea dat atenţie Deei, aşa că după ce s-a băgat în spatele lor pe canapea şi aproape i-a dat jos (şi normal că a fost muştruluită pentru asta) s-a dus cumva supărată pe balcon. Noi ziceam că s-a potolit. Ei bine nu. După ce a trântit uşile de la balcon şi-a depozitat mare parte din jucării la picioarele oamenilor. Şi cum oamenii nu ştiau ce trebuie să facă cu ele jucăriile au rămas neatinse. Dea le-a împins ce le-a împins cu botul apoi şi-a luat pernuţa şi cu un oftat s-a dus la culcare... Acum când eram mică ţin minte că le terorizam pe prietenele mamei venite în vizită cu jucăriile mele. Le aduceam, le prezentam şi le puneam să se joace cu ele... Vedeţi vreo asemănare?

May 10, 2009

Duminică plină

Dimineaţa am gătit. Nu ştiu ce m-a apucat. Probabil îmi era foame. Bine nu cine ştie ce, adică şniţele cu piure de cartofi şi salată, da pentru cineva care nu găteşte niciodată e ceva ciudat şi că m-am priceput şi nu am rămas cu urmări de pe urma gătitului...
După-amiază am ieşit cu copii în parc. Iarăşi veţi întreba ce m-a apucat... Oricum a fost fain. Iată şi câteva pozişoare: Dea aştepta să mă îmbrac Au înflorit salcâmii şi miroase aşa de fain... În parcul Izvor era ceva pe bază de mici şi bere. Eu, Mihaela şi micii... Tudorelu Dea Tea Preafericiţii părinţi. Mihaela mama lui Tudorel şi Sebastian tatăl Teei Eu cu Dea Eu în soare pe o bancă cu un copac înflorit în spate

Tot legat se de speciile noi de la Academia Catavencu

Ar trebui sa se inventeze o nouă specie...da mai întâi vă spun povestea: am să o denumesc - O treabă nu înţeleg eu... bine de fapt două treburi: cum se poate ca in luna mai sa fie caniculă şi odată ce naşti ţi se declanşează gena curveniei? Prima n-o mai dezvoltăm că parcă aşa a fost şi anul trecut, am ţinut-o într-o caniculă din mai până în septembrie. A doua însă... Să descriem cadrul: parcul Cişmigiu, terasa Debarcader. Venisem să mâncăm, nu ceva greu o supiţă şi desert. Nu prea erau locuri, da am găsit la al doilea rând de mese de la lac şi era cât de cât ok. Preţurile cam mari, da vorba aia o dată mă scoate Alin în parc... Ne amuzăm că tocmai câştigasem un milion la loz în plic şi ne gândeam să mâncam de fix un milion şi să plătim cu lozul. Aşadar atmosfera era cât de cât ok, cât de ok putea fi o sâmbătă după-amiază în parcul Cişmigiu. Servirea e de rahat şi între ora venirii şi primul fel a trecut fix o oră, da nu vroiam să ne demoralizăm şi am decis că dacă nu ne-am ridicat din prima să dăm o şansă localului. Pe la jumătatea supei vin două cupluri cu copii mici. Unu copii mici egal gălăgie deci nu are cum să fie de bine. Doi aşteptau o masă şi s-au gândit să sprijine scaunul în care stătea un copil de scaunul meu. În fine mă sesizez, da nu mai avem timp să ne certăm că li se eliberează o masă. Fix lângă noi. Copii nu prea au plâns deci punctul unu se anulează, da am văzut altceva. Pe lângă faptul că s-au aşezat la masă şi au vrut apă "călduţă" pentru ăla micu şi mai vroiau pe dracu-n patru şi chelnerul se strecura greu între masa noastră şi a lor. Pe la jumătatea clătitelor mele ambele lehuze au prezentat o ţâţă şi-au înşurubat copilul şi eu continuat să vorbească. Eu care vedeam destul de bine peisajul am lăsat clătitele, am plătit şi am plecat. Mi se făcuse scârbă. Cum nu am eu voie cu Dea în restaurant că cică se mănâncă, nici ele nu trebuie să existe într-un restaurant. OK nu eram într-un local scump, da totuşi. Parcă m-a uns la suflet când o doamnă l-a rugat pe chelner să le atragă atenţia, iar nişte puştani de la masa din spatele meu făceau glume pe seama lor... Nu ştiu cum s-a terminat, probabil cu scandal... Aşa le trebuie. Sincer. Am şi eu prietene cu copii, da nu le-am văzut ţâţele prin restaurante. Ştiu în alte ţări există lângă baie o cameră specială de alăptat. La noi nici baia nu arată cum trebuie. Dar dacă trăieşti în România şi se întâmplă să ai un copil, nu ştiu da îţi programezi timpul dintre mesele lui şi ieşi în parc doar în timpul ală. Sau găseşti soluţii. De ce ai face ceva pe care în mod normal nu l-ai face? Sau poate toate ţâţizdele astea erau nerăbdătoare să îşi arate organele intime şi înainte de naştere şi atunci nu mai e o problemă şi le putem spune curve....

May 8, 2009

Învăţămintele unei căzături

Am căzut artistic în faţa blocului. Nu aveam role, aveam nişte papuci negri cu talpă groasă pe care îi arunc cu prima ocazie cu care ajung afară. Ştiam eu că nu îmi plac pantofii negri, da îi luasem că aveau o fundiţa mov şi ziceam că se potrivesc cu gentuţa mov luată de la Budapesta... Şi cochetam cu gândul de a-mi lua sandale cu platformă...ce să fac cu ele să îmi rup gâtul? Şi aşa am ambii genunchi juliţi, un cot julit şi o vânătaie aproape de umăr pe care, am studiat, nu o pot acoperi cu nici una din bluzele mele noi John Rocha... Cred că m-au deochiat babele de la parter şi etajul unu care se uitau cruciş la mine că am coborât din taxi. Şi drăguţ taximetristul, a oprit maşina, a coborât, m-a ajutat să mă ridic şi chiar s-a oferit să îmi care pungile în casă... draguţ... Ce nu v-am zis că veneam de la cumpărături? Da, la trei zile de la salariu am invadat Debenhams-ul şi Accesorize...şi Diverta....şi Bata...într-un cuvânt Mall Vitan... Da zic eu că până la sfârşitul verii nu mai calc pe acolo...bine imi lipsesc nişte sandale, da alea sunt la GazIt... Acum că am scris cel mai blond post posibil, mă înţolesc să mă duc cu Dea afară...nu de alta da nu vreau să le dau satisfacţia că mi-aş linge rănile prin casa:)

May 7, 2009

Cel mai bătrân câine din lume

E foarte trist că partenerii devotaţi nu sunt cu tine decât un număr limitat de ani. Mă refer aici la câini. Traieşti la intensitate primii papuci roşi, prima zbugheală din zgardă, primul şezi, prima dată când te ascultă, prima dată când se cuminţeşte, primele călduri, primii pui şi în general tot ce ţine de viaţa unui căţel. Eu o am pe Dea de când ea avea două saptămâni, deci pot spune că toată viaţa ei a petrecut-o cu mine. Şi mi-a îmbogăţit viaţa în fiecare zi, iar acum când o castrare pare iminentă nu mă pot abţine să nu mă gândesc la Lady, fetiţa mea care a murit în urma unei embolii produsă de o castrare...şi sincer îmi e frică. Da cum în viaţă teoria compensaţiei funcţionează, pierderea lui Lady a însemnat câştigarea Deei şi mă asigur că trăieşte bine şi sper cât mai mult.
Şi astăzi am aflat că se poate. Un câine a primit ieri premiul pentru cel mai bătrân câine din lume. 21de ani. E adevărat e teckel, o rasă mică, cunoscut fiind că rasele de talie mică trăiesc mai mult, da asta dovedeşte că se poate:) aşa că de acum o trec pe Dea pe orez şi miel:)...
Era să pierd finalul ştirii...un câine ciobănesc a trăit 29 de ani...deci chiar se poate...

May 5, 2009

Băse îşi toarnă cenuşă în cap....da doar un pic...

Preşedintele jucător îşi asumă raspunderea pentru promulgarea legii majorării salariilor profesorilor cu 50 la sută. Am scris din memorie o stereotipie din buletinele de ştiri şi mi-am adăugat amprenta personală...este de fapt primul rand din orice ştire care va apărea astăzi pe acest subiect. Da haideţi să facem o analiză pe text. Vreţi?
Conform dexonline (na ca am ajuns să citez site-uri) a asuma înseamnă "a lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva" (ASUMÁ, asúm, vb. I. Tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A-şi asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare. ). Păi uşor deducem de aici că ce a spus Traian Băsescu aseară sunt simple vorbe goale. Pentru că: 1. dacă ar lua ceva asupra sa - şi să nu îi plângem de milă că e puţintel cam vina lui că s-a ajuns aici. Prin noiembrie Tăriceanu şi ai lui erau mincinoşi şi hoţi şi bani erau şi criza nu venea...sunt sigură că dacă ţineţi musai să căutaţi gasiţi chestiile astea în discursurile lui Băse de atunci. O să vă ia cam mult că au fost multe discursuri...da dacă nu mă credeţi... Aşadar, dacă ar lua asupra sa ce ar face? ce ar fi moral să facă? să se sancţioneze cumva...şi care e suprema sancţiune...demisia...da cum Băse e legat de scaun m-aş bucura daca şi-ar da măcar un 5 la sută acolo, că doar vorbim de prima abatere...
2. Apoi Băsescu nu s-a angajat să îndeplinească nimic cum logic ar fi fost. Îmi asum răspunderea pentru x, fac y. El nu face nimic, să o demită pe Androneasca e puţin riscant pentru că îşi urcă în cap PSD-ul pentru că la urma urmei judecând după rezultatele de aseară ea a mediat corect această criză... Să îl demită pe ministrul finanţelor e cam greu că e de la el şi i se urcă PDL-ul în cap. Deci Băse vorbeşte mult, prost şi fără rost, ca să nu mai spunem că discursul lui apărut înaintea încheierii negocierilor dintre sindicate şi minister a fost ca curu sau cine ştie o fi fost un semnal...habar nu am, ideea e că m-am săturat de politicieni până peste cap...şi nenorocirea e ca suntem abia la începutul anului electoral:(
P.S. Poza - talk to the hand - am luat-o de pe realitatea.net

Cuţu la cutie

Dacă tot au oprit aştia furnizarea căldurii fix în nopţile cele mai friguroase, poate nu ar fi rău să îi urmăm exemplul...adică să ne găsim o căsuţă călduroasă...

May 1, 2009

1 mai muncitoresc şi mai cu peripeţii ca altul

De dimineaţă am muncitorit, iar de la 14 am plecat la iarbă verde. La 17 ne-a prins ploaia, ne-am împotmolit maşinile, am trecut peste certuri şi mironosiţe şi am ajuns înnoroiaţi acasă şi fără să mâncăm nimic din micii şi cărneturile pe care le pregătisem... Aici fetele spălau carnea şi salata iar eu turnam apa...
Priveliştea era cât se poate de faină şi de paşnică. La doar 15 kilometri de Bucureşti, la Brăneşti ne bucuram din plin de viaţa rurală Câmpul galben pe care l-am fotografiat mai mult decât pe oricare dintre noi
Eu în câmpul galben
Dea a prins câteva reprize bune de alergare după o nouă jucărie
Alin şi Dea la joacă
Şi dintr-o dată s-a pornit o ploaie de care credeam că vom scăpa repede.
Şi aşa arătam după aproximativ două ore de împins maşini
Şi desigur câmpul galben pe ploaie...
Dacă vă întrebaţi micii şi cărneturile şi salatele le-am mâncat acasă încălzite la cuptorul cu microunde. Cu toate emoţiile mi-a plăcut acest 1 mai...mai innamolit ca altele:)

April 30, 2009

Între pandemie şi imnul turistic

Fac cu greu faţă noului program. Dorm prea mult sau nu dorm deloc şi sunt ciudată. Pierd ştiri seara şi încerc dimineaţa să mă pun la punct cu ele, iar Mircea Badea este singurul care mai reuşeşte să mă adoarmă...nu ştiu dacă pentru el este un compliment, da eu am spus-o în sensul pozitiv. În aceste condiţii două ştiri mi-au atras atenţia astăzi. Pandemia de gripă porcină ar fi una dintre ele. Fraţilor înca nu e pandemie, chiar daca OMS a spus că e iminentă. Nu e PANDEMIE, hai să ne agăţăm de ştirea asta. Îmi vine să îl omor pe Prelipceanu care chiar acum a dat o ştire de ultimă ora: 21 de români se întorc în ţară din Mexic...aşa şi? la cum o spune te aştepţi să ia o bazooka şi să tragă în direcţia avionului...sau poate pare panicat ca să luam noi bazooka în locul lui...nu înţeleg... Pun pariu că deja o/un amărâtă/amărât este deja în drum spre aeroport de unde va da directuri până târziu în noapte când un editor milostiv o va extrage de acolo... A doua ştire: PLOUĂ DE 1 MAI PE LITORAL Ce mă mai bucur, ca omul rău care nu are liber de 1 mai şi nici nu se omoară după litoral...totuşi cum va mai fi lansat imnul turistic al României pe care Elena Udrea a dat 10 mii de euro? Ţara noastră devine tărâmul tuturor alegerilor pe nişte versuri siropoase şi telenovelistice, care mie una nu îmi plac. O spun acum, când am ascultat doar fragmente pentru că sunt sigură că intregul va fi la fel de siropos. Mă întreb ce s-a întâmplat cu Romania Simply Surprising un clip care mi-a plăcut destul de mult cât să îl consider demn de a reprezenta România. Şi tot pe youtube am descoperit A world without Romania un alt clip pe care l-aş considera reprezentativ. Şi bine tot youtube conţine şi celelalte variante eşuate de promovare a ţării noastre pe care vă invit să le căutaţi. Sunt doar două propuneri care nu înţeleg cum de nu au ajuns la ministrul turismului, că poate ar fi făcut o economie de 10 mii de euro şi cât o mai fi plătit pe lansare...

April 28, 2009

La Mulţi Ani, Dea!!!

Acum şase ani se năştea un căţel mic şi negru pe care două săptămâni mai târziu îl ţineam în braţe şi nu îi mai dădeam drumul. De atunci ne-a luminat şi îmbunătăţit vieţile şi îi suntem recunoscători pentru asta. Să trăieşti şi să fii veselă şi frumoasă ca şi până acum. La Mulţi Ani, Dea!!!

Totul se întâmplă la televizor

Sunt pe tura de dimineaţă şi încă organismul meu refuză să se conformeze acestui program. Nu e faza obişnuită că nu mă trezesc e faza că nu mai adorm. Practic în două nopţi am dormit 3 ore. Bine am recuperat ziua, da parca somnul de noapte e mai bun... Aşa că în această dimineaţă mă mulţumisem deja cu ştirile lăsate de colegii de pe seară. Le refăcusem pe toate şi aşteptam ora 6 şi 15 să încep ziua. Am dat primul jurnal, iar la scurt timp a apărut un News Alert. Presupuşii hoţi ai maşinii lui Gigi Becali sunt arestaţi. Normal am căutat informaţii suplimentare cât să încropesc o ştire. Şi tot mă uitam la Realitatea TV să văd pe cine iau ei în direct. Şi încet dar sigur revolta a luat locul oboselii. "Oamenii legii" intrau în casa unor oameni, vinovaţi sau nu, cu televiziunile în urma lor. Totul era live la TV. Am răs cu colegii mei de casa decorată menelistic cu simbolurile dolarului şi ale euro pe pereţi luminate cu spoturi, da treaba e groasă şi gravă. Până unde poate pătrunde presa?

April 25, 2009

Cutremur şi clătite

A fost cutremur în urmă cu o ora şi ceva. Nu ne-am panicat. Dea nu a prevestit nimic. Şi totul e în regulă. Acum facem clătite şi ne aşteptam prietenii fricoşi:)
Fază faină la televiziunile de ştiri. Realitatea era în direct şi se laudă cu asta. Antena 3 a mai dat minute bune după cutremur un documentar şi publicitate. Apoi a intrat o fetiţă nouă, vizibil panicată care spunea aceeaşi poveste până când au reuşit să dea de autorităţi. La faza cu autorităţile nota maximă Antenei 3 de la ei am aflat magnitudinea (by the way magnitudinea nu se măsoară în grade...m-am săturat să o spun...) şi durata cutremurului. Notă maximă pentru background Realităţii TV. Şi ei au avut o fetiţă panicată ce a fost rapid înlocuită de Corina Drăgotescu care probabil şocată, panicată sau doar proastă a spus că acest cutremur este un cadou pentru ziua ei care vine în curând, apoi a zis că s-ar putea să fie ziua Elenei Băsescu şi i-a făcut, mărinimoasă, cadou cutremurul ei... De asemenea, notă maximă pentru site-ul realitatea.net pentru rapiditatea cu care au postat primele informaţii despre cutremur.
Ambele televiziuni spun că nu vor fi replici. Sper să nu fie sau dacă vor fi să nu aibă peste 5,3 pe scara Richter...

Din nou despre ramele foto

Pe unele le-aţi mai văzut altele sunt nou nouţe. De ceva vreme fac rame şi pentru colegi şi prieteni... Sunt cu capul sau am prea mult timp liber??

April 22, 2009

După modelul Elena Udrea

Nu cred că v-am spus că mi-am luat role. Sunt mov, au ABEC 9, role din silicon şi tijă din aluminiu de avioane, cu alte cuvinte toate motivele să fac performanţă. Colegii mei spun că performanţă ar fi să merg cu ele extrem de repede şi să mă dau în parcurile de rolleri. Eu zic că dacă merg cu ele o oră pe zi şi scad din kilograme e ok. Şi desigur să nu cad iremediabil...am auzit că să cazi în fund nu mai e ce era pe la 5-6 luni când experimentam căzutul din picioare... Deocamdată merg doar prin casă, dar să ştiţi că mi-am îmbunătăţit performanţele la mama pe hol şi am reuşit chiar să păşesc cu ele. De febră musculară nu am scăpat de vreo săptămână, da cică dacă ai febră musculară începi să slăbeşti...
Astăzi o văd pe Elena Udrea pe bicicletă cu ie şi traistă. Şi eu am ie şi eu am traistă şi deşi de obicei merg pe role în trening astăzi am tras o poză doar ca să arat că se poate. Trebuie precizat că bluza mea nu e tocmai o ie, e o ie stilizată, dar prietenii mei ştiu că am o adevărată colecţie de ii, iar traista nu e bucovineană, da e traistă ţărănească pe care a cumpărat-o Alin de la ultimul ţârg de la Muzeul Satului. Şi pentru curioşi eu am lansat moda iilor inaintea ministrului turismului...nu de alta da astăzi o glumă mai bună decât aceea de a mă compara cu Elena Udrea nu au găsit colegii mei...repede mai uită oamenii aştia:)

Primăvara vine odată cu primul liliac...

...şi cu primele frezii şi cu primele zambile şi de fapt vine odată cu primii ghiocei. Nu am ce să fac, îmi plac florile primavăratice şi deşi prefer toamna crizantemele nu imi plac mai deloc...poate doar alea micuţe...de fapt dacă stau bine şi mă gândesc îmi plac florile...şi eu care mă dădeam a fi una căreia nu îi plac florile...

E trendy să fii negru

După alegerea primului preşedinte american de culoare, în persoana lui Barack Obama, a venit rândul unei noi premiere: o prinţesă de culoare într-un desen animat marca Walt Disney.

Vremea stereotipurilor rasiale se pare că a fost depăşită. În trecut, negrii apăreau în desenele animate în dansuri tribale sau în postura de servitori. Tiana vine să confirme o schimbare în acest sens, explică Linda Kaplan Thaler, specialist în marketing, relatează CNN.

Păpuşa Tiana a fost lansată luna trecută, iar animaţia de lung metraj ce o are ca protagonistă pe prinţesa de culoare, "The Princess and the Frog", va putea fi vizionată în cinematografe la finalul acestui an.

Sursa: Realitatea.net

P.S. Prinţesa asta seamănă izbitor cu Cenuşăreasa. Şi s-ar putea să nu fiu departe de adevăr...

April 21, 2009

Roiul de gâze uriaşe

Am plecat târziu din Iaşi să nu prindem aglomeraţia la intrarea în Bucureşti, în schimb am prins un roi de insecte mari şi cred că ne facem vinovaţi de moartea a cel putin 200. S-a întâmplat undeva între Roman şi Bacău pe la ora 20 şi ceva. Era şoseaua plină de gâze...foarte ciudat...

I-am făcut fotografii unei astfel de gâze uriaşe care se prinsese într-unul dintre ştergătoare...şi ciudat după aproximativ 100 de kilometri am oprit la o benzinărie pentru că rămăsesem fără lichid de parbriz, gâza era vie şi după ce am eliberat-o a dat nitel din picioare şi a disparut...

Update: după ce i-a identificat Eliza am căutat pe google şi am găsit câteva fotografii pe newsin