Revelion

Anul 2011 l-am alungat ca pe un gând rău. Nu ştiu ce am făcut în 2011 şi nici nu vreau să aflu, până aproape de final 2011 voia să ne arate colţii, da nu i-a mers. Am petrecut Revelionul cu nişte oameni super, pentru care nu contează şcolile, nu contează de unde eşti şi unde te duci, tot ce contează e că eşti acolo, cu ei, şi că trebuie să te distrezi. O viaţă are omul aşa că sfârşitul de 2011 l-am petrecut deghizaţi în personaje din desenele animate. A fost o petrecere tematică, să îi spunem aşa... Ne-am costumat care cu ce a putut pe ultima sută de metri, în cazul meu peste rochiţa de seară am tras un tricou cu Minnie Mouse şi aia a fost. Puteam să îl iau pe cel cu Micul Prinţ, pe care îmi place să îl port de o mie de ori, dar chicioşenia tricoului cu Minnie şi paietele m-au făcut să îl aleg...
Am vrut să ies din zona mea de confort şi să uit că îmi e dor de părinţii mei, că nu vorbesc engleza nativ, că nu am job la radio şi tot ce mă irită pe mine în momentul ăsta... Şi mi-a mers. A fost foarte fain, am băut şampanie, am făcut poze, una chiar care voiam noi să semene cu cea de anul trecut din bucătăria Iuliei, cu ceasul, da nu am găsit pe nimeni dispus să stea să încadreze şi să facă o poză frumoasă, am ieşit noi şi ceasul :), am cântat, am dansat, ne-am zbânţuit, am aflat de o nouă tradiţie din Spania şi la 12 noaptea am mâncat 12 boabe de struguri, apoi am venit acasă, am pupat tare câinele, am mai băut nişte cremă de whiskey şi aia a fost.

Poza de grup din noul an

Pentru că nu a mai stat lumea la încă o poză de grup şi cu mine, mi-am făcut poză singură

Cu pălăria şi pistolul lui Alin, împuşcam gazda

Alin cu băieţii, cel de lângă el este ungur, apoi spanilol şi lituanian

Poza cu ceasul

Pe drum spre casă în faţa unei care decorate de sărbători

Şeriful Alin în acţiune :D

Vă urez vouă ce îmi uraţi şi voi mie, dar mai mult vă urez ca 2012 să fie de o mie de ori mai bun decât 2011, să vi se împlinească toate dorinţele pe care vi le-aţi pus la 12 noaptea, în seara de Revelion, şi să fiţi fericiţi şi sănătoşi!!!!!

Raluca

Crăciun în 3, în Dublin

Mă apucasem ieri să scriu postarea asta, dar nu ar fi ieşit cum trebuie după două zile de stat în casă, mâncat şi dormit. Ieri, în schimb, am fost pe insulă unde era flux şi nu prea aveai ce face, dar tot ne-am plimbat şi am mai scos nasul din casă.
Azi vreau să mergem în oraş şi într-un parc de-al lor cu chestii de iarnă. Nu mă dau eu în vânt după ele, da măcar cascăm gura.
În rest, de Crăciun am stat în casă, am făcut focul, am fumat narghilea, ne-am uitat la televizor...de astea bătrâneşti aşa... Trebuie să spun că prima dată în viaţa noastră am făcut sarmale singuri. E o adevărată epopee, de la cumpărarea cărnii şi până la înfăşurat şi zăcut pe lângă oală să fiarbă. Da au ieşit bune, s-au şi terminat. La fel şi salata boeuf şi cozonacul. Din punct de vedere gastronomic şi la noi a fost Crăciun românesc. Ăştia aici au nişte tarte cu fructe uscate, noroc că au foarte mici, mici, mijlocii şi mari şi mi-am cumpărat doar o tartă mică, nu mi-a plăcut şi nu am insistat...

Acesta este şemineul decorat de Crăciun. Nu am făcut brad anul acesta pentru că nu am vrut să îmi bat capul şi să caut. În plus nici nu prea aveam unde să îl punem...

Cât timp decoram eu, Dea dormea pe pătura electrică

Aşa că am decorat-o şi pe ea...se vede că nu prea îi place

Da când a văzut că îi fac poze şi-a intrat în rol şi a început să miroasă beculeţele, unul câte unul

Apoi a venit Moş Crăciun cu un pachet special pentru căţei de a Tesco, pe care l-a împrăştiat prin toată sufrageria

Treat-ul ăsta i-a plăcut cel mai mult

Focul în şemineu

Crăciunul pe insulă

Nu eram chiar singurii nebuni în a doua zi de Crăciun pe insulă...

Raluca

Dea la cumpărături

Vă spuneam că vom reveni în hipermarketul pentru animalele de companie şi voi face poze mai bune. Cum Deei i s-a terminat mâncarea am plecat din nou la Maxi Zoo. Trebuie să spun că îmi place enorm de mult să mă plimb cu Dea printre rafturi. Chiar de ce nu or avea voie câinii în magazinele de oameni? Dacă eşti simţit şi ţi-ai educat câinele bine, chiar nu văd unde ar fi problema. Dea nu a mâncat nici măcar biscuiţii de câini până nu i-am dat noi voie, nici nu a luat vreo jucărie şi să bată din picior că o vrea şi fără ea nu pleacă acasă, nu mai spun că nu şi-a făcut nevoile sau alte prostii care îi împiedică pe patronii de magazine să accepte accesul patrupedelor. În fine, din moment ce mai sunt încă reduşi mintal care cred că un câine care respiră în aceeaşi cameră cu ei este cevă rău, nu mai cer nimic. Lasă că am să cresc eu mare, am să îmi fac un magazin şi am să las câinii cu stăpâni cu tot acolo...

Eu cu Dea alegeam biscuiţii la kilogram

Dea privind spre raftrile cu cărţi

În căutarea jucăriei perfecte

Prima testare a monstrului verde

Dea printre rafturi

Deşi în imagini pare cam gol, în magazin mai erau câini, cu care Dea s-a salutat şi a trecut mai departe. Cu atâtea bunătăţi în jur cred că nici cel mai frumos câine negru nu i-ar fi atras atenţia...

Raluca

Românii din Dublin

V-am tot povestit de românii pe care i-am întâlnit aici şi de o săptămână mă chinui să scriu ceva, dar am aşteptat ca sentimentele să se sedimenteze. Asta ar fi o scuza frumoasă, în realitate nu cred că aş putea pune în cuvinte ce am simţit acum o săptămână.
Totul a început cu un mail în care cei de la ziar voiau să înregistreze un colind. Nu avem noi cine ştie ce voci, dar am zis că venim, să mai ieşim din casă şi în plus se pomenise ceva de gogoşi... Am vorbit cu cel care se ocupă de ziar şi ne-a spus că duminică ne vom întâlni la un mall, undeva în partea diametral opusă a Dublinului. Noi stăm în est, acest mall era în vest.
Duminică pe la 14 am plecat de acasă, am ajuns în centru, am aşteptat vreo jumătate de oră un autobuz şi la 16 eram la mall, Viorel şi soţia lui Alina, ne-au recuperat de cum am coborât din autobuz şi am plecat spre Rodica. Erau nişte oameni pe care îi ştiam aşa în treacăt de la petrecerea românilor, aşa că avem un pic inima îndoită, că nu ne vom înţelege, dar stabilisem cu Alin că stăm o oră, înregistrăm colindul şi plecam acasă.
Numai că acasă la Rodica venise Crăciunul. Nu cred că am văzut în viaţa mea o casă mai frumos decorată de Crăciun... Rodica este o femeie de milioane care ne-a îmbrăţisat încă de la uşă şi ne-a făcut să ne simţim ca acasă. Soţul Rodicăi era chiar Moş Crăciun, de care am profitat fiecare ca să facem poze. Tot acolo le-am întâlnit pe Simona şi Georgiana şi mai târziu pe Alexandra. Am băut vin fiert şi am mâncat gogoşi. Am înregistrat colindul, pe care îl puteţi asculta aici. Am vorbit de România, de Irlanda, am primit sfaturi şi ponturi, a fost o seară super, de la care nu ne mai înduram să plecăm... Într-un târziu am plecat, dar nu înainte de a le smulge promisiunea că vom petrece Revelionul împreună.
Am întâlnit românii pe care îi căutam în Irlanda şi ştiţi ceva? sunt cei mai mulţi moldoveni :D

Santa baby, Georgiana, prietenul Georgianei, Simona şi noi doi

Viorel, Simona, eu, Alexandra şi soţul Alexandrei

Viorel, Georgiana, Santa baby, Mos Craciun (Mirel), eu, Rodica, Alin, Simona, Cibo şi fetele Rodicăi

Vedeţi şi voi ce casă faină?

Eu îi ceream lui Moş Crăciun un obiectiv cu zoom 200

Raluca

Un târg de Crăciun în Dublin

Spun un târg pentru că eu doar la un târg am ajuns, dar vreau să merg azi la înca unul care e cumva în afara ariei mele şi pentru care ne trebuie maşină. Nu îmi fac griji pentru că ştiu că dublinezii au dotat târgul cu parcări aşa că mergem întins.
Da până la cel de azi vi-l prezint pe cel de săptămâna trecută. Trebuie să spun că am fost impresionată de postările de pe bloguri şi de pe facebook legate de târgurile de la Viena şi Munchen, dar mai ales de cel de la Sibiu, care arată toate foarte bine. Aşa m-am decis să caut târgurile de Crăciun din Dublin. Numai că irlandezii nu sunt aşa mari târgoveţi, sunt vreo două târguri mari şi late şi în rest sunt mici tonete amplasate în centru, dar care vând doar chinezării şi mai sunt tarabe în centrele comerciale...
Ce îmi lipsesc acum târgurile de la MŢR sau Muzeul Satului... un ţărănism ceva tot îmi luam de fiecare dată...
Aşadar Târgul de Crăciun de la Docklands cică ar avea tradiţie în Dublin. Noi am mers să căutăm decoraţiuni din lemn, făcute eventual de un moşuleţ simpatic cu care să stăm de vorbă... Ei nu ai să vezi... În afară de o cafea de la Starbucks şi două prostioare nu ne-am luat nimic. Dezamagitor. În schimb fiind înconjurat din trei părţi de apă, târgul arată foarte bine în poze.

Aşa arătau standurile, foarte asemănătoare cu cele de la noi. Doamna din imagine vindea truse de picnic. Asta erau în coşurile pe care le vedeţi. Cele din stânga costau 20 de euro şi sincer ne-am învărtit o perioadă să ne luăm şi noi unul, da ne-am lăsat pagubaşi...

Un carusel pentru copii mici

O şmecherie, ca un fel de topogan din lemn pe care te dădeai cu un fel de scoarţe ce am văzut că se pun la uşă să te ştergi pe picioare...

Tot pentru copii

Un carusel mai mare, unde am văzut şi adulţi

Târgul dintr-o parte, o latură mai mică

şi o latură mai mare

Bradul de Crăciun din centru, clădirea de lângă el este Poşta

Aşa se cheamă Dublinul în irlandeză: Baile Atha Cliath

Despre decoraţiunile de Crăciun din Dublin voi scrie un post separat :)

Raluca

Irlanda - Dealul Killiney şi panorama Dublinului

Aceasta este Panorama Dublinului văzută şi fotografiată de pe dealul Killiney, din apropierea capitalei Irlandei.

Totul a pornit de la plimbările noastre zilnice pe promenadă. De acolo se văd nişte dealuri, foarte aproape de Dublin aşa că în fiecare zi mă gândeam că Dublinul trebuie să se vadă foarte frumos din vârful acelor dealuri. Numai că ajungem acasă, ne luam cu treburile şi uitam. Vineri, însă, când căutam unde să mergem în week-end mi-am amintit. Trebuia să fie undeva aproape de Dublin pentru că spre seară se anunţau ploi şi în plus aici se întunecă pe la ora 16. Aşa că am căutat pe google Dublin panorama şi am găsit o imagine asemănătoare celei de mai sus. Am găsit că e fotografiată de pe dealul Killiney şi judecând după poziţionarea portului am zis că trebuie să fie exact unul dintre dealurile la care ne uitam noi de pe promenadă. Am căutat cum se ajunge acolo şi am găsit că ar fi un parc sălbatic denumit Queen Victoria (Regina Victoria). Parcul a fost înfiinţat în 1887 cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la preluarea tronului Marii Britanii de către Regina Victoria.

Am găsit parcul şi dealul cu ajutorul GPS-ului şi prima imagine a fost cea a golfului Killiney şi a capului Bray, pe care dacă vă amintiţi voi l-am ocolit noi pe jos de am ajuns la Greystones.

În vârful dealului Killiney se află un obelisc ce a fost construit în 1741 şi restaurat în 2007 şi se vrea a fi tot un monument al foametei.

Acum era închis, dar de la balconul de la etaj se vede şi mai bine panorama Dublinului.

Dea în drum spre obelisc

În vârful dealului, adică în jurul obeliscului bătea vântul de o dădea jos pe Dea de pe picioare. Aşa că ne-am adăpostit şi am mâncat banane.

Dea şi golful Killiney ce se vede şi din vârful dealului

Dea pe "Wishing Stone" sau piatra dorinţelor. Presupun că te aşezi în vârf şi îţi pui o dorinţă...

Wishing Stone este de fapt o piramidă. Din vârful ei se văd foarte bine golful Killiney şi capul Bray

De urcat a fost uşor, de coborât e mai greu...

Dea se odihnea. Avem multe poze cu ea cu limba scoasă în felul acesta :)

Alin privind spre capul Bray

Aşa arăta parcul şi aleea ce ducea în vârf

Chiar la poartă este statuia lui Dedal. Ştiţi desigur că e tatăl lui Icar.

Fain parcul, faină şi priveliştea, doar că vă recomand să mergeţi acolo în zile mai însorite, când nu bate foarte tare vântul.

Raluca

Geansaí Nollaig Day

Ieri a fost Geansaí Nollaig Day sau pe româneşte Ziua Puloverelor de Crăciun. Sincer nu cred că mai există undeva în lume o astfel de sărbătoare, dar irlandezii, ca şi românii, sunt mari meşteri în sărbători. V-am spus doar că Halloween-ul, atât de hulit de români pentru ceea ce a devenit odată importat în America, este o sărbătoare ce provine din Irlanda.
Şi cum puteau să sărbătorească dublinezii dacă nu prin doborârea unui record Guinness. Vedeţi că Sorin Oprescu nu e chiar atât de inventiv când vine vorba de recorduri? Mai precis s-au adunat în centrul oraşului mulţi oameni cu pulovere de Crăciun sau de sărbători şi au reuşit să bată recordul pentru cei mai mulţi oameni cu pulovere de Crăciun adunaţi la un loc.
A venit chiar şi primarul Dublinului şi mai multe personalităţi locale, dar pe care eu nu le cunoşteam. Nici pe primar nu îl ştiam, dar m-a surprins că a venit la o astfel de manifestare şi că puteai ajunge foarte aproape de el. Chiar am să caut poze făcute la evenimentul ăsta să vad dacă nu mă vad pe lângă primarul Dublinului, Andrew Montague.

Mulţi oameni cu pulovere de Crăciun

Chiar şi un căţel cu un fel de pulover

Alinosul în mulţime

Dacă nu aveai pulover de Crăciun ţi se confecţiona unul pe loc, contra unei donaţii, mai exact primeai o decoraţiune ca cele pe care le avem şi noi

Erau 583 de pulovere?

Cel mai mult mi-a plăcut rochia tipei...un pulover mai lung :)

Ele trebuie să fi fost organizatoare sau ceva asemănător pentru că prea stăteau în faţă şi le fotografia toată lumea

De fapt era şi un premiu: cumpărături de 100 de euro într-un magazin, pentru cel mai frumos pulover...

Cel cu palton este primarul Dublinului, Andrew Montague, iar celălalt este un comic cică renumit în Dublin... cântau colinde

Aşa arăta Grafton Street când s-a terminat manifestarea şi când am pornit noi spre casă

Raluca