O ştire care a trecut neobservată...oare de ce?

Primarul general, Sorin Oprescu face o semi asflatare de ochii presei şi plănuişte cu firmele responsabile de această chestiune cum să mai tragă nişte bani din buzunarul contribuabililor. Toată povestea este pe hotnews şi e mai pe înţelesul tuturor pe realitatea. Aparent ştirea e peste tot, da dezbaterile, da deschiderile de jurnal, da fatuci cu microfonul în mână în jurul groilor, astea unde sunt??? Normal ca Oprescu spune că toată povestea este scoasă din context...ce avea să spună? Nu bagă nimeni de seamă?

Blogul de guerrilla

Am observat un fenoment în blogosfera românească. Fiecare pentru el, da totuşi împreună. Să mă explic. Un oarecare îşi face blog. Îşi publică acolo nişte textuleţe pe diferite teme. Dacă are noroc oamenii îl comentează. Până aici nimic neobişnuit. Neobişnuit e că atunci când comentariile nu îi sunt pe plac contraatacă cu alte comentarii de genul eu am totdeana dreptate. Iar argumentul suprem e: frate e blogul meu scriu ce vreau pe el. Ştiu că uneori şi eu am atitudinea asta, dar eu am avut războaiele mele şi în plus blogul meu nu e unul obişnuit, cu trafic, cu loc fruntaş în zelist şi cu alte chestii specifice blogului. Ce vroiam să spun e că şi blogul e tot o reţea de socializare. Nu îţi place să fii contrazis şi totul e doar cum vrei tu nu mai scrie bloguri. Sfatul meu, pierzi şi timp şi nervi pe o chestie cu care cu siguranţă îţi era mai bine fără... Cazul al doilea de guerrilla l-am observat la site-urile cu ştiri. Ăia sar pe tine dacă le comentezi o ştire, dacă le contrazici o ştire. Bine teoretic dacă poate fi contrazisă înseamnă că ştirea măcar parţial e falsă. Da oamenii ăia se crucifică pentru o idee şi dacă totuşi se dovedeşte că au dat o ştire falsă nu au bunul simţ să recunoască, o regulă esenţială, zic eu, atunci când îţi faci blog de ştiri... Exemple mai sunt dar mă grăbesc la serviciu...

Centrul vechi - o mizerie

Urmând acest îndemn am purces vineri seara la "o băută" ca între fete. Am vorbit, ne-am sfătuit, am bârfit, totul în pub-ul St. Patrick din centrul vechi. Mi-a amintit putin de pub-urile din Londra, oraş pe care mă pregăteam să îl vizitez anul trecut pe timpul ăsta... Bine alta era atmosfera acolo, dar şi pub-ul asta are farmec, are o ciorbă demenţială şi are bere care mie mi-a plăcut. Cică sunt importatori direcţi. Eu am băut bere roşie...

Aici e Eliza în timp ce îşi asezona ciorba

Şi dovada ca am băut eu bere...

Acesta este localul...daca ajungeţi în centrul vechi nu îl puteţi rata şi chiar vă recomand să nu îl rataţi.

Acum să revenim la titlu că oricât de frumoasă ar fi fost seara ca intre fete tot nu am putut să nu remarc urâţenia mediului înconjurător. Nu mai compar centrul vechi al Bucureştiului cu centrul Vienei sau cu Veneţia, compar cu micul orăşel Pontassieve din Italia. Ştiţi italienii ăia împuţiţi care mi-au mâncat nervii în aeroport... Ei bine ei au reuşit ca în centrul orăşelului Pontassieve, un orăşel mic de în două ore îl faci la pas, să fie o curăţenie de puteai să te întinzi pe jos cu haine albe şi te ridicai intact. De ce spun asta, pentru ca in centrul vechi pe care încet îl faci în aproximativ două ore e o mizerie de nedescris. Lăsând la o parte mormanele de zăpadă şi bălţile, că aşa e tot oraşul, da gunoaiele, faţadele mizerabile, beţivanii, clădirile dărăpănate...aduceau a oraş după bombardament. Adică se mişcă ceva, că vin tinerii cu sutele în centrul vechi, iar vara terasele sunt pline, da totul se face pe o bază de mizerie. Şi degeaba deschizi tu localul frumos cu atmosferă frumoasă dacă lângă e o clădire în paragină, dacă trotuarul e peticit, dacă ţiganii îţi dau târcoale...

Luaţi de exemplu strada Covaci. Mai lăturalnică faţă de Lipscani sau Smârdan, dar totuşi o stradă pe care se ajunge la celelalte. Ei bine pe strada aia la ora 8 seara se lua gunoiul, cu tot mirosul şi mârlănia care vin de aici. Totuşi e bine că se ridică gunoiul, că pe Smârdan erau mormane. Şi chiar şi gunoierii ridicau numai pubelele, da pungile abandonate te miri pe unde zăceau în continuare.

Apoi pe Smârdan circulau maşini, iar pietonii trebuiau să umble prin bălţile de pe trotuare pentru a evita să nu fie călcaţi. Ştiu că mulţimea de baruri trebuie aprovizionată, da la ora 8 vineri seara???

Un local care arăta îmbietor, dar doar faţada...îmi pare rău că nu am făcut poza mai explicită pentru că etajul era dărăpănat... Nu înţeleg de ce oamenii care renovează localurile nu fac şi restul clădirii?

Celebrul Club Hermes...niţel mai sus de localul de dinainte...în paragină. Dacă aş avea eu pe mână centrul vechi aş renova, dar aş păstra şi vechile firme care au farmecul loc...

Redacţia ziarului Timpul unde a lucrat şi Eminescu un an...e pe Covaci

Şi tot pe Covaci în faţa Hanului lui Manuc este faţada asta... Mor de ciudă că nu îmi permit să cumpăr eu un loc ca ăsta. L-aş transforma şi pe el şi restul centrului cum nu a văzut nimeni, dar aş păstra patina pe care o găsesc încântătoare.

Şi închei cu o baltă fix de la intrarea în Magazinul Unirea...deci nu numai centrul vechi e bombardat ci şi centrul nou... Se aude domnule Oprescu???

Mai există speranţă?

După 12 ore de stat în beznă (vă povestesc mai încolo de ce) am deschis calculatorul şi am găsit un offline de la Eliza. E vorba despre adăpostul de câini de la Glina care a fost acoperit de zăpadă. Câţiva câini au murit, mulţi au scăpat, iar marea majoritate a reuşit să se salveze. După un mesaj pe messenger şi pe facebook mai mulţi tineri au venit acolo cu lopeţi şi au ajutat la deszăpezire. Ceva se mişcă totuşi. Poate că mai există un pic de omenie şi în românii crescuţi cu câinele în laţ. Asta e o primă treabă. A doua e cu bezna.

Ieri pe la 11 ni s-a oprit lumina. Am verificat siguranţele, am descoperit că avem panou electric, am descoperit că mai e un panou undeva la parter, da era complicat şi nu ne-am bagat. Am dat telefon la Electrica şi vechea poveste: "lăsaţi o reclamaţie şi se rezolvă. Bine da când...în cursul zilei de mâine". Deci de la 23 aseară şi până pe la 10.30 azi dimineaţă am stat pe întuneric. Ne-am culcat la 12, am mai vorbit până pe la 1, am visat că mă cert cu cei de la Electrica şi pe la 7 m-am trezit. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să aprind lumina. Nu mergea. Din nou telefon plângăcios la Electrica şi promisiunea că va veni cineva. Şi uite aşa din senin, fără să mai schimb eu siguranţe, fără fire împuşcate prin pereţi, fără bacşişul pe care ne imaginam că trebuie să îl dăm cuiva, avem curent. Nici acum nu ştiu cum... Poate e doar o zi bună...

Nu mai spun că vecinii mei tâmpiţi erau în aceeaşi situaţie da nu a ieşit unul să vadă ce avem şi ce căutam la panoul electric, plus că nici unul nu a sunat la Electrica. Babalâci tâmpiţi... Noroc cu generaţia tânără despre care am scris la început...

Prea tare!!!

Când şi-a sfinţit Alin maşina am fost niţel circumspectă. Când am văzut că preotul ştie ce face şi că citea chiar şi pasaje din Biblie care păreau că se încadrau în "solemnitatea momentului" am zis că poate e mai bine aşa... În week-end a fost deschisă pârtia de sky de la Gura Humorului, iar preoţii au sfinţit lăcaşul din telescaun. E hilar de-a dreptul...sau poate e o metodă de a apropia Biserica de români... Sunt curioasă totuşi ce pasaj din Biblie s-a potrivit ocaziei? Probabil că pasajul filmat a apărut deja pe youtube...

False probleme

Peste tot, dar mai ales pe facebook lumea înjură iarna şi zăpada şi fulgii şi frigul... Da frigul l-aş înjura şi eu, da tot eu sunt de vină. Îmi imaginam că odată venită zăpada va mai trece din frig. Nu a fost aşa. Şi e frig în casă că babele au cerut ca, caloriferele să nu fie încălzite 100%. Ca ele nu se pricep să umble la repartitor, mai bine aşa mai frig pe toată scara... Şi facem şi economii. Băgale-aş economiile în cur. Mai puneţi o bluză pe dvs. că nu se cade să mergeţi în maieu prin casă iarna... Da dacă eu fix asta vreau...ce aveţi cu mine?? Babe nebune, da şi eu nebună că ma iau cu ele. Merg frumuşel la asociaţie şi cer să dea căldura la maximum. Îmi acopăr gaura din balcon şi parca e niţel mai cald. Da de maieu tot nu e... Aşa ce spuneam? false probleme asta spuneam... Deci eu nu cred că iarna e de vină că întrâziaţi voi la serviciu şi vă udaţi cizmuliţele. De vină sunt autorităţile care de azi dimineaţă de la 5 când am depistat eu că ninge nu au făcut nimic. I-a luat, din nou, prin surprindere. Dacă mai aud o singură dată expresia asta sparg televizorul... Parcă e un banc prost pe care după ce îl repeţi tot prost rămâne... Şi apoi ce aveţi cu iarna? trebuie să existe şi trebuie să ne bucurăm de ea. Ce mă auziţi voi pe mine că vara e nasoală? că e caniculă şi că îţi transpiră până şi organele interne?... Chiar aşa când staţi de o oră în 41 şi nu a înaintat nici măcar 100 de metri gândiţi-vă că grăsanul de lângă voi asudă ca un porc şi că pute... Ei parcă începe cumva să vă placă iarna...că prin straturile succesive de tricouri sudoarea nu mai are miros:D

Ca la noi la niminea

Ştirea e aşa: un stâlp de electricitate a fost lăsat de constructori în mijlocul şoselei de centură a Iaşiului. Acum eu recunosc că habar nu aveam că Iaşiul are şosea de centură şi nu pentru că aş fi vreo neinformată, ci pentru că nu avea când dădeam eu ştiri acolo. Conform Realitatea.net: de ani buni, stâlpul îşi vedea de treaba lui, pe marginea uliţei principale din satul Uricani. Lucrurile s-au schimbat brusc atunci când uliţa s-a transformat în şosea. Stâlpul de electricitate este funcţional şi dotat corespunzător. Are însă o singură mare problemă. Este situat fix în mijlocul şoselei de centură a Iaşiului. Viorel Scutaru, directorul DRDP Iaşi, a încercat să motiveze asfaltarea ilogică, "acel stâlp nu este chiar în mijlocul străzii, este lateral". Stâlpul trebuia mutat odată cu întreaga reţea de energie electrică a satului Uricani. Însă avizele necesare nu au fost gata până acum câteva zile, când constructorii au ajuns cu asfaltul în zonă. Lucrările la şoseaua de centură a Iaşiului vor înceta la sfârşitul săptămânii, aşa că stâlpul va rămâne în mijlocul drumului cel puţin până la primăvară. Nu e foarte tare? întâi nu aveam şosea de centură, acum avem şi cu stâlp în mijloc...şi ne mai plângem că suntem promovaţi la ştiri...

Cel mai mare, cea mai tare

Românul e uşor păcălibil. Altfel nu îmi explic cum Dan Diaconescu şi-a tras cel mai mare studio cu cea mai mare plasmă şi oamenii tot se mai uită la el. Sau fiecare mall care se deschide este desigur mai mare decât celelalte existente, devenind astfel cel mai mare... Şi ştiţi ce? oamenii se duc buluc să vadă cel mai mare... Nu mă credeţi? căutaţi pe net sau vizitaţi blogul lui Ciprian . Acum cu mall-ul e o altă problemă: chiar ne mai trebuia încă un mall, fie el şi cel mai mare? Bine poate locuitorii din zonă sunt mulţumiţi că au un mall mai aproape şi e şi magazinul Real în mall, deci pentru ei e ok. Dar eu nu cred că în buluceala din primele zile erau doar locuitorii din jurul mall-ului. La ce se duc? Ce speră să găsească acolo? Alin zice că în America el a văzut mult mai multe mall-uri, dar goale...asta e spre ce tindem? sau noi în dulcele spirit românesc o să ne facem treabă prin toate mall-urile ca să nu arate niciodată goale?

Dezamăgită de Debenhams?

Mi-ar părea rău să fie chiar dezamăgire, e mai degrabă o revoltă... Ştiţi Debenhams, magazinul pe care, încă, îl mai recomand oricărei grăsuţe şi despre care am scris aici de multe ori. Mie una îmi place cel din Vitan, da poate e şi o chestiune de obişnuinţă... că la urma urmei cel din Băneasa ar fi mai aproape de serviciul meu... În fine, ieri mă duc la Debenhams să îmi iau blugi. V-am mai zis că au fix mărimea mea şi nici nu mai trebuie să îi scurtez... A fost o vizită scurtă, pe modelul intru, caut, probez, cumpăr, ies...deci nu cred că am stat mai mult de jumătate de oră, ţinând cont că magazinul este mare şi că am probat patru perechi de blugi...

Acum dezamăgirea ţine de preţurile nesimţite pe care le-au băgat la haine. O pereche de blugi pe care anul trecut am dat 80 de lei acum era 120, nu mult da nici puţin. Dar o bluză pe care în vară am dat 60 de lei era între 120 şi 150 de lei. Un milion şi ceva pe o bluză, pe aceeaşi bluză? Şi probabil că acum cu criza au dat afară oameni, iar cei rămaşi stau cu frica-n sân, că sunt mai puţini şi mai impretinenţi. Nu ating gradul de impretinenţă pe care îl ştiu din alte magazine, dar de unde acum un an era un tip care ştia modelele şi ce ţi se potriveşte şi ce nu mai bine ca tine, acum erau două vânzătoare în tot magazinul şi paznicul la uşă şi chiar şi cele două despachetau marfă. Probabil că aveau un plan de realizat că răspundeau greu şi doar îţi indicau raftul nu mai şi mergeau cu tine...

Păcat...lasă de mâna românilor un brand şi reuşesc ei să ţi-l strice într-un an...

Nu zic că nu mă mai duc pe acolo, că la mine este un fel de dependenţă, dar dacă va merge tot aşa...

P.S. Şi, da mi-am luat blugi şi chiar şi o bluză, dar erau de la John Rocha şi erau la reducere...

Foto: the guardian

Ultima zi de toamnă am petrecut-o cu Eliza la Muzeul Satului

Am decis să mergem la Muzeul Satului pentru că am scris atât de mult aici, încât Eliza a vrut să îl vedem împreună. Sper că i-a plăcut, oricum ştiu că mie una îmi place totdeauna la Muzeul Satului...

Pisicile erau peste tot în Muzeu. Ele de fapt erau acasă. Mi-au amintit de Istanbul...

Am văzut şi vreo două veveriţe, pe una dintre ele a reuşit Eliza să o prindă într-o poză înainte să fie fugărită de nişte tute. S-ar părea că într-adevăr gusturile pentru frumos nu se discută, iar muzeul nu îşi selecteză clienţii întocmai cum fac barurile cu care probabil erau obişnuite tutele... Sunt un pic rea, da pe bună dreptate...

Una dintre casele mele preferate. Probabil că vor fi obiecţii, că din 70 de poze am selectat doar vreo 8, dar am pus aici exponatele mele preferate. Îmi pare rău că nu am prins în poze o bisericuţă pe care nu am mai văzut-o până acum. Este într-adevăr foarte frumoasă, cu pictură pe lemn...

Ştiţi ce? în nici una din vizitele anterioare la muzeu nu am găsit ceva din judeţul Iaşi. De ce oare? Aşa ca mi-am ales casa din fotografie să fie a mea. Este o gospodărie din Alba, micuţă, dar extrem de cochetă. Chiar ne imaginam cum ar fi să avem aşa ceva şi să ne bem cafeaua sub un umbrar...

Biserica de la intrare... Acum când scriu îmi dau seama că am omis să îi arat Elizei bisericuţa mică...

Moara, unul din exponatele mele favorite, acum era deschisă spre vizitare...

Eliza, cu o fereastră faină...

O căsuţă mică, care i-a plăcut Elizei

Acum poveştile: Muzeul Satului se transformă şi ăsta este un lucru bun. Eu tot aştept să se extindă. Oricum se vede că cineva îşi dă silinţa...

Cine nu îşi dă silinţa? Îngrijitoarele căsuţelor... e adevărat acum erau mai multe decât de obicei şi cam două treimi din case erau deschise, însă pun pariu că doamnele de acolo nu ştiu să spună două lucruri despre casele pe care le păzesc. Ba mai mult, când am fost noi, trei dintre doamne mâncau seminţe şi scuipau pe jos. E deranjant să vezi aşa comportament în muzeu şi nu pe stadion. Şi e şi mai deranjant ca fix îngrijitoarele să facă acest lucru. Iar cel mai deranjant este că atunci când le faci observaţii, protestează... Vedeţi de ce zic că astfel de mahalagioaice nu au nimic de-a face cu muzeul. Ştiu că probabil fac analogii greşite, dar nu cred că seminţele au ceva în comun cu căsuţele din muzeu. Eu una dacă eram îngrijitoare mă apucam de capul meu să învăţ mai multe despre căsuţele pe care le păzesc...că şi aşa se presupune că stau degeaba...

O altă treabă nasoală este magazinul muzeului care este extrem de scump. Înţeleg că străinii sunt uşor de păcălit, da mi se pare enorm să dai 40 de lei pe o lingură de lemn. Apoi de la magazin mi-am luat un pliant cu Bucureştiul. Este în genul celor pe care le-am folosit în Londra şi Istanbul, numai că este de o calitate inferioară. Gârtia este subţire şi se vede ce este imprimat pe partea cealaltă. Explicaţiile sunt puţine şi laconice şi cel mai tare: Hard Rock Cafe şi Pizzaria Tratoria sunt atracţii turistice... locuri unde îţi laşi salariul dacă vrei să îţi scoţi prietenii în oraş...

Nu spun cine a editat ghidul, deşi puteţi intui, dar promit să mai caut un ghid competent al Bucureştiului...

Michael - Madonna

Ieri la Diverta nu ştiu ce m-a apucat şi am dat 160 de lei pe o compilaţie cu Michael Jackson. Are cinci cd-uri cu mai toate cântecele lui plus concertul de la Bucureşti din cadrul turneului Dangerous. L-am văzut aseară şi sincer vă spun că mi-au dat lacrimile. Mare tăntălău a fost Michael ăsta. Să ai tot ce ţi-ai putea dori şi să nu poţi scăpa de dependenţa de calmante?

Astăzi am aflat de la televizor că ieri a fost ziua lui Michael. Nu e nici nu semn şi nici nimic altceva, e doar o coincidenţă. Şi pentru că tot am revăzut concertul lui Michael am făcut o paralelă cu cel al Madonnei. Şi vă mai amintiţi că atunci ziarele vorbeau de femeile scoase pe braţe leşinate din mulţime şi mai puţin despre concert? Şi ştiţi ce? şi pe stadion era praf... Şi tot apropo de Madonna, cică s-a plimbat neobservată de jurnalişti prin centrul vechi. Să mai vad ce mai spun acum frustraţii care o făceau pe Madonna o ciudată care nu a ieşit trei zile din camera de hotel. Şi faza cu centrul vechi a fost o scăpare a stafului Madonnei, cine ştie pe unde s-o mai fi plimbat...

Da ăştia suntem. Şi când vine vorba de artiştii noştri şi când vine vorba de alţii suntem primii să criticăm ca mai apoi când mor ca ipocriţii organizăm flash mob-uri prin centru sau alte lăbi gen M is for Michael...

Lanţul slăbiciunilor

EVRIKA!! Nu am descoperit America, ci am făcut o mică descoperire personală. Vă oftică străzile proaspăt asflatate care sunt sparte la scurt timp de echipe de la Apanova sau Electrica? V-aţi spart vreodată maşina într-un proaspăt şanţ apărut peste zi pentru că dimineaţă când aţi plecat la serviciu nu era acolo? Pe mine una m-a ofiticat vreo lună un astfel de şanţ şi cum străduţele pe care evit eu traficul au ajuns să fie brăzdate se astfel de şanţuri mă oftic zilnic de câteva ori. Am renunţat să mă mai întreb dacă autorităţile locale comunică în vreun fel, la modul eu primărie vreau să asflatez strada X, tu regie nu vrei să îţi schimbi conductele sau cablurile în acelaşi timp? Astăzi pentru prima dată mi-am ridicat privirea de la şanţuri şi am conştentizat de ce sunt făcute. Cele mai recente, pe strada Avrig şi pe strada care face legătura între Avrig şi Ziduri Moşi sunt clar făcute pentru a racorda la reţeaua electrică şi de canalizare blocurile care se construiesc pe aleea Avrig. Pentru că de obicei nu vine regia să spargă strada pentru mine cetăţeanul Raluca Caranfil, vine pentru Xulescu rudă cu Popescu, rudă cu Ionescu, rudă cu Băsescu...aţi prins ideea? Şi apoi vin şi rudele lui Videanu, că doar strada nu o rămâne o veşnicie peticită şi dacă se reasflatează e musai să aibă ş borduri noi. Şi vedeţi cum se crează un lanţ al slăbiciunilor? Şi să nu îi uităm pe dezvoltatorii imobiliari, pentru care fie vorba între noi s-a creat programul Prima Casă şi pentru care se fac numeroase concesii, că doar ei dau apartamente noi la populaţie. Şi apropo de blocul de pe Avrig: are parcare proprie că eu una nu am văzut şi în zonă cam e o problemă cu locurile de parcare? (da asta cu parcarea este o altă problemă...) Cum ar spune americanul: it's a win-win situation, din care nu prea câştigă omul de rând...adică tu...adica eu....

Traficul din frumoasa capitală

De obicei ştiu să fentez traficul şi să nu îmi fac nervi, însă astăzi totul a pus capac. De la Casa Presei la Gara Obor o oră şi jumătate, în condiţiile în care pe a doua jumătate din drum am mers brici. Coada la Charles de Gaulle începea de la Arcul de Triumf, iar coada la Arcul de Triumf începea de după Muzeul Satului. Faza e că pe aceste două străzi nu ştiu pe unde să scurtez, deci singura soluţie a fost să îmi înghit nervii şi să sper că trece repede. Ce nu înţeleg eu este de ce semaforul de la Charles de Gaulle stătea pe verde doar 15 secunde, în condiţiile în care de pe sensul opus nu venea mai nimeni. Ce tot atâtea semafoare inteligente, un om într-un centru de comandă cu posibilitatea de a prelungi semaforul verde era de ajuns. Sau dacă tot nu erau maşini pe sensul opus de ce nu s-a mai deschis încă o bandă aşa cum am văzut eu în Spania. Acolo se poate şi la noi nu?

De-a râsu plânsu în campania electorala

Râsu

Plânsu

Noaptea muzeelor

Am aşteptat cam o săptămână să merg noaptea la muzeu. După eşecul de anul trecut îmi făcusem eu un plan imbatabil. Mergeam la Muzeul de Artă Contemporană să vedem cum se vede noaptea de sus, mergeam la Muzeul Satului că deşi l-am văzut de vreo 6 ori nu l-am văzut niciodată pe noapte şi mai mergeam la Muzeul Cărţilor şi Hărţilor. Toate bune şi frumoase. Acceptase chiar şi Alin să meargă. Plecam pe la un nouă de acasă ajungem la Casa Poporului, parcăm fără probleme(e ciudat că eu mă gândeam că la parcare vom avea probleme şi sugerasem să mergem cu autobuzul, mai bine că nu am mers că erau pline de la 21 pana la 4), ne aşezăm la coadă şi o aşteptăm pe Isa.

La început coada civilizată deşi pe mai multe rânduri. După vreo cinci minute incep unii să se imbrâncească. Apoi vreo 10 oameni intră în faţă. Era cumva ok, Isa nu ajunsese, iar coada mergea relativ repede. Numai că după cei 10 se mai iau vreo 20, iar cei care stăteau la coadă erau pur şi simplu papagali. Alin s-a enervat şi a plecat, Isa încă nu venise, eram cumva pusă la mijloc şi habar nu aveam ce vroiam să fac. Aş fi stat că vroiam să văd şi MNAC, aş fi plecat... Când nu l-am mai văzut pe Alin m-a buşit plânsul. Bani aveam doar pe card, deci cumva inutil, eram cu o groază de puşti tâmpiţi şi Isa tot nu venea. Aşa ca am luat-o spre zona în care ştiam că parcase Alin maşina, l-am ajuns, ne-am certat şi cumva se decisese să nu o mai aşteptam pe Isa. La ce nervi avea şi Alin am zis că mă plantează acasă şi asta a fost cu Moaptea Muzeelor. Însă nu ştiu cum a decis să mergem la Muzeul Satului. Se pare că şi lui îi plac "ţărănismele"... Acolo ne-a întâmpinat anunţul asta

Ne şi gândeam că după vânzoleala de la Casa Poporului era prea linişte. Se pare că pentru cei de la Muzeul Satului noaptea începe la 11 şi se termină la 18. Păcat. După Muzeul Satului şi răsetele la anunţ ne-am mai calmat şi am decis ca totuşi să vedem nişte muzee. Aşa că cel mai aproape a fost Muzeul de Geologie, pe care îl vizitasem în grabă odată...

Nu ştiu de ce noaptea mi-a plăcut mai mult decât pe zi. Nu era coadă, era un flux continuu de oameni care intrau şi ieşeau, civilizat, chiar dacă nişte puşti considerau că a vizita un muzeu înseamnă că răzi ca prostul şi să faci poze deochiate...
 
Am făcut şi eu poză la dinozauri. Eu şi copii. Era foarte cald şi se părea că decizia de a-mi lua un şal şi nu pulover dădea roade...
 
În curte era o degustare de vinuri, cu plată. Mi-aş fi luat da îţi dădeau nişte pahare mari şi cum Alin era cu maşina eu nu reuşeam să termin un pahar aşa că am renunţat. Am stat vreo 15 minute în grădina muzeului şi am decis să plecam.

Când am reintrat în muzeu am găsit o expoziţie de costume ale dobrogenilor, lipovenilor şi aromânilor.

Am descoperit că oalele alea pictate din spatele meu se găsesc de cumpărat în pieţele din Constanţa sau chiar de la cel care le lucrează...

La ieşire Muzeul Ţăranului zăcea cumva în beznă. Păcat că nu a fost deschis. Aş fi stat la coadă pentru Muzeul Ţăranului...

Apoi am mers spre Muzeul de Istorie pe care l-am descoperit total schimbat faţă de cum îl ştiam eu. Eu văzusem o expoziţie cu comunisme, acum era ceva cu regalitatea. Am văzut nişte cărţi fantastice, dar din păcate nu se plătea cu cardul. Păcat. S-ar părea că în România în anumite ocazii cardul îţi este inutil. Oalele de mai sus erau de vânzare. Replici mai nici ale celor pe care le-am văzut la British Museum...

Am vizitat Muzeul Poştei. Extrem de civilizat. 10 oameni ieşeau alţi 10 intrau, dar coada nu era mai mare de 15 oameni. El este primul poştaş. Aş vrea şi eu o costumaţie ca a lui...

Asta era uniforma de iarnă. Sincer la muzeul asta trebuia să vină tata. Erau vreo 4 dulapuri cu timbre...foarte fain.

Şi chiar aşa e - Colecţionarul chiar este un om fericit...

Am fotografiat o hartă a traseului Muzeelor deschise noaptea, pentru că nu am găsit nicăieri un pliant ceva cu muzeele participante. Organizarea a fost nasoală rău de tot, da despre organizare vă povestesc la final...

Asta era expoziţia, zic eu, temporară de la Muzeul de Istorie. Am văzut cât am putut, da promit să mă întorc şi să studiez tot şi evident să îmi cumpăr cărţile...

Costumul ţărănesc al Reginei Maria. M-am apropiat, foarte faină lucrătura, foarte fain costmul per ansamblu...

Şi un fel de palton, care a aparţinut tot Reginei Maria, tot lucrat manual. Foarte fain...

Am plecat cumva cu părere de rău de la Muzeul de Istorie, am încercat să găsim muzeul Cărţilor şi Hărţilor şi am sfârşit la MNAC, Muzeul de Artă Contemporană. Nu mai era coadă la intrare aşa că am decis să intrăm. Numai că era coadă în curte, o coadă la care am stat aproximativ două ore, doar pentru că Alin a vrut să fie corect şi să nu folosim legitimaţia mea. Era cumva o lipsa de respect faţă de ceilalţi papagali cu care am stat cele două ore... Papagali cu care am conversat, i-am bârfit pe cei care intrau în faţă, ne-am uitat la filmuleţele care rulau pe un ecran afară şi la un moment dat am avut posibilitatea să gust dintr-o sticlă de cola, da nu ştiu exact ce m-a reţinut...

Şi să ştiţi că aşteptarea nu a dat roade. Muzeul de Artă Contemporană e o mare LABĂ. Închipuiţi-vă toate fotografiile mele pe care le consideram rebuturi, pentru că erau mişcate, prost încadrate sau prost luminate, expuse într-o sala imensă la etajul 1.

La etajul 2 rulau nişte filme. Aparent scurte documentare pe care erai invitat să le urmăreşti din picioare cu nişte căşti care treceau din mână în mână. Eu zic că erau de fapt nişte bruturi video. Nu ştiu dacă aşa se cheamă materialul brut filmat pentru o beta... De fapt tot nişte rebuturi... La etajul 3 era ceva cu "She devil". Mă gândeam că era ceva interesant. Ei bine nu. Fotografii şterse cu femei pe doar o jumătate de sală. La ultimul etaj era barul pentru care urcasem eu pe jos atâtea etaje şi unde spream să fac o fotografie şi să beau o apă minerală şi o cafea...

Aşa arăta terasa. Credeţi că am stat? nu. Am înjurat, am plănuit împreună cu noii mei prieteni o petiţie online pentru desfiinţarea MNAC şi am plecat tot înjurând.

În curte erau alţi papagali care se aşezau la coadă. Le-am zis multora că nu merită, dar ei stăteau pentru bar. Aparent generaţiile tinere se bucură de aglomeraţie... Acum nu mă pricep eu la artă, cu atât mai puţin la arta contemporană, dar dacă ce am văzut la MNAC este arta noastră contemporana suntem în rahat, da rău de tot. Până şi cele mai nasoale graffiti erau artă pe lângă pozele alea greşite ca să nu mai spun că mărgelele Lolei sunt la rangul de supra-artă. Orice treabă contemporană este artă numai ce e la muzeul ăla nu. Adică au o locaţie super, Palatul Parlamentului. Au nişte săli pe care orice muzeu le-ar dori. Au sus o terasă extra. Şi ei ce fac, expun nişte rahaturi pe care tinerii nu numai că nu le consideră artă, le consideră rahaturi. Şi ştiţi ce. E muzeu de stat. Deci e plătit de mine şi de tine... Nu e fain?

Acum să concluzionez: Noaptea Europeană a Muzeelor a fost organizată extrem de prost. Nicăieri nu găseai informaţii despre muzeele deschise, asta dacă nu ai fost prevăzător să îşi scoţi la imprimantă informaţiile de pe net. Autobuzele puse "special" la dispoziţia tinerilor cu dorinţă de culturalizare umblau din 20 în 20 de minute şi evident erau pline ochi. Muzeele total nepregătite. Nici o activitate specială pentru Noaptea Muzeelor, dacă scoatem degustarea de vinuri şi expoziţia de costume de la Muzeul de geologie, nu era nimic în plus. Muzeografi plictisiti şi blazaţi care habar nu aveau să îmi explice de ce o armură avea ca protecţie la picioare nişte vârfuri extrem de lungi. Muzeografi preocupaţi ca vizitatorii să nu circule cu lifturile la MNAC şi mai puţin cu explicaţiile expoziţiilor. Cred că habar nu aveau ce e expus acolo. Desi la MNAC am găsit cei mai mulţi muzeografi...sau cum s-or fi numit ei... Apoi dezamăgitor a fost că muzeele mele preferate erau închise. Şi nu neapărat la final, cred că iniţiativa asta şi-a ratat scopul. Dacă era cumva acela de a culturaliza tinerii, ei bine lasaţi-ma să cred că tinerii care fluierau la MNAC, care intrau în faţă, tinerii beţi de pe terasă, tinerii care făceau glume "bune" pe tema exponatelor, tinerii care şi-au trecut în palmares un muzeu ca mai apoi să o şteargă în club nu pot fi culturalizaţi...

Tot legat se de speciile noi de la Academia Catavencu

Ar trebui sa se inventeze o nouă specie...da mai întâi vă spun povestea: am să o denumesc - O treabă nu înţeleg eu... bine de fapt două treburi: cum se poate ca in luna mai sa fie caniculă şi odată ce naşti ţi se declanşează gena curveniei? Prima n-o mai dezvoltăm că parcă aşa a fost şi anul trecut, am ţinut-o într-o caniculă din mai până în septembrie. A doua însă... Să descriem cadrul: parcul Cişmigiu, terasa Debarcader. Venisem să mâncăm, nu ceva greu o supiţă şi desert. Nu prea erau locuri, da am găsit la al doilea rând de mese de la lac şi era cât de cât ok. Preţurile cam mari, da vorba aia o dată mă scoate Alin în parc... Ne amuzăm că tocmai câştigasem un milion la loz în plic şi ne gândeam să mâncam de fix un milion şi să plătim cu lozul. Aşadar atmosfera era cât de cât ok, cât de ok putea fi o sâmbătă după-amiază în parcul Cişmigiu. Servirea e de rahat şi între ora venirii şi primul fel a trecut fix o oră, da nu vroiam să ne demoralizăm şi am decis că dacă nu ne-am ridicat din prima să dăm o şansă localului. Pe la jumătatea supei vin două cupluri cu copii mici. Unu copii mici egal gălăgie deci nu are cum să fie de bine. Doi aşteptau o masă şi s-au gândit să sprijine scaunul în care stătea un copil de scaunul meu. În fine mă sesizez, da nu mai avem timp să ne certăm că li se eliberează o masă. Fix lângă noi. Copii nu prea au plâns deci punctul unu se anulează, da am văzut altceva. Pe lângă faptul că s-au aşezat la masă şi au vrut apă "călduţă" pentru ăla micu şi mai vroiau pe dracu-n patru şi chelnerul se strecura greu între masa noastră şi a lor. Pe la jumătatea clătitelor mele ambele lehuze au prezentat o ţâţă şi-au înşurubat copilul şi eu continuat să vorbească. Eu care vedeam destul de bine peisajul am lăsat clătitele, am plătit şi am plecat. Mi se făcuse scârbă. Cum nu am eu voie cu Dea în restaurant că cică se mănâncă, nici ele nu trebuie să existe într-un restaurant. OK nu eram într-un local scump, da totuşi. Parcă m-a uns la suflet când o doamnă l-a rugat pe chelner să le atragă atenţia, iar nişte puştani de la masa din spatele meu făceau glume pe seama lor... Nu ştiu cum s-a terminat, probabil cu scandal... Aşa le trebuie. Sincer. Am şi eu prietene cu copii, da nu le-am văzut ţâţele prin restaurante. Ştiu în alte ţări există lângă baie o cameră specială de alăptat. La noi nici baia nu arată cum trebuie. Dar dacă trăieşti în România şi se întâmplă să ai un copil, nu ştiu da îţi programezi timpul dintre mesele lui şi ieşi în parc doar în timpul ală. Sau găseşti soluţii. De ce ai face ceva pe care în mod normal nu l-ai face? Sau poate toate ţâţizdele astea erau nerăbdătoare să îşi arate organele intime şi înainte de naştere şi atunci nu mai e o problemă şi le putem spune curve....

Indolenta de magazin

Ştiţi speciile alea inventate de Academia Caţavencu? Una dintre ele este indolenta de magazin. Nu m-am obosit să caut să vad exact ce face ea, da presupun că e o vanzătoare din aia care te trateaza de sus pentru că îndrăzneşti că cumperi ceva de la magazinul pe care îl deserveşte şi în consecinţă să îi facilitezi ei luarea salariului... Alea cu "nu avem mărimi mari" trantită în faţă chiar de cum ai intrat aş împusca-o în cap, da să nu moară repede, să se chinuie, că de obicei e o sfrijită care stă în aia 6 mil de vânzătoare şi îşi permite să judece. Sau mai sunt alea "overprotective", care vin după tine şi aşează articolele la care te-ai uitat tu să reintre într-o linie imaginară... Ei bine lăsând la o parte introducerea, ieri am fost la shopping. Unde puteam merge eu la shopping? în mall Vitan, la Debenhams. De obicei vânzătoarele de acolo sunt plinuţe şi drăguţe şi pentru că au calităţile astea eu ies cu o grămadă de pungi şi punguliţe şi îmi e cumva drag să ajut la plătirea salariului lor. Ieri însă magazinul arăta de parcă o turmă de vaci trecuse pe acolo. Haine pe jos, haine puse aiurea, haine aruncate în cabinele de probă... Ştiu veti spune că nu vânzătoarele au făcut dezmăţul. E adevărat. Nu vânzătoarele, da treaba cui e să îl remedieze? Cred de fapt că treaba cu Debenhamsul, mărimi mari la preţuri acceptabile, s-a aflat şi acum tăbară toate ţoapele în trening şi toate ţărăncile cu batic. Nu ştiu exact ce găsesc, că mai toate plecau cu mâna în fund, da răscoleau totul. Oare lor nu le-a zis nimeni că Debanhams nu e second-hand? că acolo înţeleg să răscoleşti ba chiar asta-i şpilul, răscoleşti şi dacă găseşti vreo comoară eşti mai fericit...

Aşa...revenind la vânzătoare. Îmi iau eu trei perechi de pantaloni (majoritatea John Rocha) şi intru la cabina de probă. Primii îmi veneau da nu îmi plăceau, că aveau o lungime ciudată, da următorii doi nu veneau şi pace. Şi cine are dimensiunile mele ştie, că aproape că te buşeşte plânsul când constaţi că nu mai încapi în mărimea de pantalon ştiută... De obicei sunt un 16 short, adica sunt fix pe mărimea şi înălţimea mea. Şi când resemnată mă duceam să iau un 18 mă uit pe etichetă. Ambii pantaloni erau 14. Normal că nu îmi veneau. De unde se produsese confuzia? eu mi-am luat pantalonii de pe raft bazându-mă pe chestia aia rotundă de pe umeraş care indică mărimea. De obicei la Debenhams nu se produc confuzii dintr-astea şi mă duc să avertizez vânzătoarea. Nu de alta da să nu mai producă altcuiva lacrimi prin cabina de probă. Şi vânzătoarea îmi răspune: "Aşa şi?" cum aşa şi? îi mai explic o dată. Părea că înţelesese dinainte, da în fine... Şi după ce termin a doua oară explicaţiile, smulge inelul necorespunzător şi mă întreabă: "Acum e bine?"...Pur şi simplu nu aveam chef să mă cert cu ea. Eram la Debenhams şi vroiam să îmi continui fericirea...

Acum eu înţeleg că a fi vânzătoare e un job de rahat. Înţeleg că vin la tine grase cu tot felul de false probleme. Înţeleg că grasele probabil strică armonia produselor aranjate pe rafturi. Înţeleg orice, da dacă nu îţi place tai-o acasă, nu mă indispune pe mine şi nu mă fă să aleg, cumpăr deci îţi plătesc salariul sau renunţ şi mă oftic câteva zile după? Fă un serviciu comunităţii si demisionează şi dacă se poate să pleci undeva departe, în ţara indolentelor de magazin ar fi perfect, pentru că noi grasele ne descurcam şi fără unele ca tine...

Nervii zilei - interdicţia de a te da cu rolele prin parc

Ca proaspăt roller ce sunt am probleme de roller şi cred că am adoptat şi comportament de roller. Şi normal că m-a deranjat articolul din Evz, adică tema articolului din Evz. Cum adică dom'le nu am voie cu rolele în parcuri? Păi bun şi eu pe unde mă dau cu rolele? Nu că m-am plictisit eu de parcarea din spatele blocului, pe care am vizitat-o cu rolele doar o data, da ziceam că poate cândva voi avea şi eu calităţile necesare să merg prin parc. Şi uite că nu pot. Ce tâmpenie... Bun atunci întreb eu de ce au mai fost construite pistele pentru rolleri? cum se presupune că ajungi acolo? sau vii cu rolele la săcotei şi te încalţi fix pe pistă? Şi rolleri mai neexperimentaţi ca mine ce fac? ca eu cu siguranţă am să îi încurc pe ceilalţi... Şi uite aşa autorităţile ne dau o temă de gândire că poate eram prea liberi week-end-ul ăsta... Probabil că în lungile deplasări peste hotare plătite din banul meu şi al tău şi al altuia autorităţile nu s-au deranjat chiar să facă schimburi de experienţă... Ar fi văzut aşa că în Anglia de exemplu poţi şi să dormi pe iarbă, iar în parcuri bicicliştii şi rolleri au alei sau zone speciale. Ei nu la noi facem fix invers. Întâi interzicem şi apoi construim... În articolul din Evz am văzut că e un pargraf dintr-o lege din 2002, dar colegii mei bucureşteni mă asigură că treaba e comunistică, adică de pe timpul lui Ceauşescu. Şi parcă îmi sunt şi mie cunoscute pancardele nu „NU călcaţi iarba, NU rupeţi florile”... Nasol. Aşa că războinică cum sunt propun o acţiune de protest. Haideţi 100 de biciclişti, rolleri şi oameni cu câini într-un parc să vedem dacă ne amendează sau ne dau afară pe toti... Sursa fotografiei evz.ro P.S. Ceea ce vroiam eu să fac, dar nu am avut curaj că dădea să plouă şi îmi era frică, că nu se vor aduna oameni au făcut ecologiştii în frunte cu Bucurenci. De pe site-ul lui am aflat ştirea. E bine că totuşi cineva a făcut-o:)

Cardurile CEC

Revin cu un subiect din categoria Rumeinia is mai cantri pe care l-am descoperit tocmai în Anglia: Cadrul CEC. Nu mi-am dorit unul dar dacă firma a decis să îmi vireze banii lunar acolo nu am nimic împotrivă. Nu am plătit nimic pe el şi nici faptul că nu sunt atât de multe bancomate ca în cazul BRD-ului sau a altor bănci nu mă deranjează, pentru că la urma urmei un card e un card şi îl poți folosi şi fără bancomat, adică ceea ce se cheamă – să plăteşti cu cardul. Ei bine cu cardul CEC nu am putut plăti nicăieri în Anglia. Prima dată mi-am scos nişte bani de la un bancomat şi așa am descoperit că am bani pe card, pentru ca martie a fost prima lună când ne-au virat banii pe cardul CEC. Apoi am încercat la mai multe magazine să plătesc cu cardul. Nu am putut. Mi l-au respins. Nu vă spun de mutra vânzătorilor de milă amestecată cu dezgust. Se pare că la ei dacă îți este respins cardul e nasol. O dată am zis că e greşeala lor, da de trei ori??? Noroc că aveam cardul lui Alin full. Ne-am descurcat, ca doar romani suntem, scoteam banii de pe card la bancomatele singurei bănci care primea carduri CEC şi plăteam cu bani gheaţă. Da mă întreb eu, fără să gugălesc, CEC nu e cumva una, dacă nu singura banca de stat? Adică cumva echivalentul ad-litteram al Băncii Naţionale a României? Deci cum este posibil ca odată plecat în străinătate să nu poţi plăti cu cardurile emise de banca ta de stat? Şi faza cu Anglia s-a repetat. Spre mirarea mea nici Debenhams-ul de la Mall Vitan nu putea citi cardul CEC, cu nici unul din cele trei cititoare de carduri ale magazinului. Normal am lăsat cumpărăturile acolo, m-am dus la un bancomat şi am retras de acolo banii de care aveam nevoie, am plătit şi am plecat. Deci cumva e deranjant şi că lipsesc bancomatele, pentru că nu ştiu cât da cu siguranţă există un comision pentru retrageri de la alte bănci. Şi a păţit-o şi colegul meu care a încercat să retragă bani de la bancomatul CEC pus la dispoziţia noastră pe holurile Casei Presei. Nu i-a primit cardul. Pai atunci ce sens mai are existenţa cardurilor CEC?