Translate

February 10, 2010

Mai există speranţă?

După 12 ore de stat în beznă (vă povestesc mai încolo de ce) am deschis calculatorul şi am găsit un offline de la Eliza. E vorba despre adăpostul de câini de la Glina care a fost acoperit de zăpadă. Câţiva câini au murit, mulţi au scăpat, iar marea majoritate a reuşit să se salveze. După un mesaj pe messenger şi pe facebook mai mulţi tineri au venit acolo cu lopeţi şi au ajutat la deszăpezire. Ceva se mişcă totuşi. Poate că mai există un pic de omenie şi în românii crescuţi cu câinele în laţ. Asta e o primă treabă. A doua e cu bezna.
Ieri pe la 11 ni s-a oprit lumina. Am verificat siguranţele, am descoperit că avem panou electric, am descoperit că mai e un panou undeva la parter, da era complicat şi nu ne-am bagat. Am dat telefon la Electrica şi vechea poveste: "lăsaţi o reclamaţie şi se rezolvă. Bine da când...în cursul zilei de mâine". Deci de la 23 aseară şi până pe la 10.30 azi dimineaţă am stat pe întuneric. Ne-am culcat la 12, am mai vorbit până pe la 1, am visat că mă cert cu cei de la Electrica şi pe la 7 m-am trezit. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să aprind lumina. Nu mergea. Din nou telefon plângăcios la Electrica şi promisiunea că va veni cineva. Şi uite aşa din senin, fără să mai schimb eu siguranţe, fără fire împuşcate prin pereţi, fără bacşişul pe care ne imaginam că trebuie să îl dăm cuiva, avem curent. Nici acum nu ştiu cum... Poate e doar o zi bună...
Nu mai spun că vecinii mei tâmpiţi erau în aceeaşi situaţie da nu a ieşit unul să vadă ce avem şi ce căutam la panoul electric, plus că nici unul nu a sunat la Electrica. Babalâci tâmpiţi... Noroc cu generaţia tânără despre care am scris la început...

No comments:

There was an error in this gadget