Translate

September 2, 2016

De ce nu preferă românii Croația?

In dreptul Sea Organ in Zadar
Dacă v-ați documentat câte de puțin pentru o vacanță de vară, ați auzit probabil zicerea asta, cum că românii nu preferă Croația, ei concentrându-se pe Turcia, Bulgaria și Grecia. Spania, Italia și Portugalia fiind preferate pentru un alt tip de concediu, ce include plajă, dar nu ca acțiune principală.
Acum, după ce am fost în Croația, pot să răspund parțial la întrebarea din titlu și pot să vă spun că cea mai mare încredere că răspunsul nu e doar ”pentru că plajele din Croația sunt stâncoase / pietroase”.
Plaja amenajată în Croația
Și acesta este un bun motiv, poate chiar principalul, dar nu singurul. E drept nu poți merge la plajă ca în România pentru că în loc de nisip fin e plin de pietre, eventual rotunjite, dar de cele mai multe ori colțuroase. E o cheltuială în plus să îți cumperi încălțări speciale, o bătaie de cap în plus să găsești plajele pentru că nu sunt tocmai promovate și așa mai departe. Ori românul vrea să aterizeze în all inclusive și să aibă berea la piscină sub nas, să aibă brățară care să îi ofere totul și mâncarea la ore stabilite adusă la cearșaf, scuzați, la baldachin. Și nu e nimic greșit în asta. Ba chiar mai încolo am să încerc și eu astfel de concediu. Deocamdată, încă mai vreau să descopăr diverse, plus că eu nu pot sta la plajă (sensibilitate la soare, vă amintiți?).
Însă românii nu preferă Croația pentru că le aduce aminte de România. Și ce sens are să plătești avion sau benzină, să pierzi zile de concediu pe drum, să schimbi bani, să cauți cazare în altă limbă, când poți avea fix același lucru, da fix același în România.
Când spun același lucru spun: aglomerație, murdărie, dezorganizare, prețuri umflate cu pompa, servicii de mântuială și chelneri dispuși să te tragă de urechi la orice greșeală. E altfel pe litoralul românesc? Nu astea sunt motivele pentru care mai toți am renunțat la a merge la Mamaia (sau unde mergeați voi)?
Aglomerație în Split
Acum voi dacă ați ajuns în Turcia sau Bulgaria probabil știți (nu zic Grecia că am văzut poze cu plajă de 5 stele cu capre pe ea, nu am fost, nu știu) că acolo nu te deranjează nimic, da nimic. Eu am mers la bulgari, nu la all inclusive, e drept, dar la bulgari și am venit fericită, nu m-a deranjat nimeni, chelnerii mi-au suflat în fund, la fel vânzătoarele, am mâncat bine, am dormit bine, apa curată, prețuri accesibile, ce să îți dorești mai mult?
Ei la croați nu e așa, trebuie să te documentezi, vânzătoarea de bilete de la muzeu ți se plânge că lucrează în zi liberă când tu ai chef să vizitezi muzeul, de altfel gol, chelnerul îți explică zâmbind că sunt doar două feluri de vin, alb și roșu, când tu întrebi dacă vinul casei se potrivește la pește, ești anunțat peste tot că pe plajă nu e voie cu câine și ți se reamintește că plaja de câini e la capătul stațiunii (4 zile am căutat-o ca la final să ni se spună că nu e o plaja, că cei cu câine ”fac și ei baie pe unde pot”), cazarea e curată în prima zi, că mai apoi nu dă nimeni cu o mătură, camera e mai mare decât un apartament în Dublin, dar trebuie să îți cumperi tu sare, ulei, cafea și zahăr. Toate astea îți strică vacanța pentru care ai așteptat și muncit un an și în timpul căreia ai vrea să te odihnești.
Aglomerație în Dubrovnik
Oribil concept! Nu l-am înțeles până anul acesta când după două zile pe mașină, am uitat că eu de fapt de două săptămâni mă tot odihneam.
Așa că dragilor, românii nu preferă Croația pentru că nu se pot odihni. Nu există ritualul trezit-mic dejun-plajă-prânz-plajă-terasă-faleză-somn. E o continua forfotă, o continuă căutare a unei terase libere, nervi permanenți, bani aruncați aiurea. Am stat în Zadar (una dintre stațiunile mijlocii) și așa era. E drept că pe insulă era ceva mai civilizat, ceva mai rural, oamenii se știau între ei, erau mai civilizați, turiști mai puțini, prețuri mai mici, dar tot nu era perfect.
Dacă v-a plăcut articolul, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget