Translate

September 17, 2014

Avantajele vieţii de expat şi un dezavantaj

Dragilor,

am descoperit un site care vine în ajutorul celor care trăiesc în altă ţară faţă de cea de origine. Multe treburi pe care le ştiam, dar şi chestii bune. Unul dintre ele e un blog, de pe el m-am inspirat, dar am adaptat totul vieții mele şi personalității mele şi am dat exemple personale. Şi pentru că în Irlanda mă țineam de dat sfaturi, poate nu ar fi chiar ciudat să dau şi acum :)
Pentru început să lămurim un lucru. Nu mai e trendy să zici emigrant sau imigrant, depinde de ce parte a baricadei eşti, e trendy să zici EXPAT, care vine de la expatriat, care nu are deloc o conotație negativă, deşi aşa ar suna. Expatriatul este cel care din voință proprie părăsește ţara de origine şi se stabilește în altă ţară. El poate să locuiască acolo suficient timp cât să devină cetățean al acelei ţări şi deci nu mai e expat sau se poate întoarce în ţara de origine.
Nu mă credeţi? Încercați un google :)
Primul şi cel mai important sfat e cumva contrar cu restul postării, dar e un sfat important. Dacă niciodată nu v-aţi gândit cum ar fi dacă aţi părăsi ţara în care v-aţi născut, nici nu o părăsiți. Pentru că e al naibii de greu şi expatul ăsta nu e pentru toată lumea. Şi apoi eşti prins între două lumi, una nouă şi frumoasă şi cealaltă veche, şi mai frumoasă. Da, dragilor, iarba e mai verde de partea cealaltă, dar trebuie să fii dintr-un anume aluat să nu te gândești la iarba ta de acasă. Decât codaș la oraş, mai bine în satul meu fruntaș, zicea o expresie şi să ştiţi că nu e departe de adevăr. Pentru că viaţa de expat începe cu luat totul, dar totul de la 0.
Aşadar fără alte paranteze, avantajele vieții de expat
1. Şoc şi oau
Noutatea, dragilor. E prima chestie pe care o veţi observa. Eu când am ieşit prima dată din România cu maşina, mi s-a părut că primele sate din Ungaria, la granița cu România, sunt fascinante. Ce frumusețe şi ce curățenie şi ce liniște! Aşa o fi, nu zic nu. Când ajungi într-un loc nou prima care te acaparează e noutatea. Dorința de a descoperi tot ce e nou şi diferit, deci frumos. Oau nu sunt câini maidanezi! Oau ăştia nu aruncă gunoaie pe stradă! Oau cât de civilizat e traficul, aş putea şi eu conduce pe aici!
2. Legăturile cu familia devin mai trainice
Da, noi trei suntem o familie. Nici nu trebuie să mai vorbim că deja știm că eu despachetez şi amenajez casa, Alin se ocupa de facturi, descoperim împreuna magazine, găsim veterinari şi ambulanțe pentru animale, găsim doctori de familie, experimentăm treburi noi şi inedite. Mica noastră familie a devenit mai trainică. În acelaşi timp fiecare moment petrecut cu familiile de acasă sau cu prietenii devine mai important.
3. Lumea nouă te transformă şi de ce nu, te îmbunătățește
Eu una recunosc asta, deşi nu îmi place. Recunosc că după ce am plecat din ţară mi s-au deschis orizonturile, mi s-a deschis gândirea. Poate se deschideau şi în România, dar când aş fi avut eu timp să învăț de toate despre obiceiurile şi miturile şi legendele irlandeze? Când aş fi învăţat franceza sau luxemburgheza sau germana? Şi apoi, recunosc, eu în România aveam preconcepții, legate de românii care muncesc în străinătate, legate de străini, legate de maghiari sau de țigani.
4. Multilingvismul
Trebuia să îl pun pe listă, mai ales că şi învăț despre el. Am scris şi mai sus că învăț noi limbi, dar nu e vorba doar de limbă ci şi de cultură. Sunt câteva stereotipuri foarte adevărate şi spun că sunt adevărate pentru că le-am experimentat şi nu pentru că le-am citit din cărţi. În România nu îmi plăceau francezii. Nu îi uram, dar nu îmi plăceau. Dacă aveam de ales într un francez şi un englez aş fi ales englezul, chiar dacă sunt blonzi şi șterși, decât șmecherii de francezi. Şi azi aş alege la fel, însă azi am în spate toate întâlnirile cu francezii şi faptul că am trăit şi trăiesc printre ei. Şi revenind la multilingvism, nu ştiu cât mă va ajuta în România, însă noi românii suntem o nație favorizată. Păi gândiți-vă un pic. Noi suntem latini, deci din start italiana, spaniola, franceza şi chiar portugheza nu ne sunt nişte necunoscute. Noi am fost ocupați de turci. Păi dragilor ilic, ibric, peşcheş, bacşiş se folosesc şi în Istanbul, nu ne fac să fim fluenți în turcă, dar măcar nu plecăm de la 0. Şi nu în ultimul rând, noi românii, am învăţat engleza în şcoală. Nu cred că e român care să fi absolvit liceul şi care să nu se descurce în engleză. Ba unii au şi înclinații spre germană. În România dacă mai știi o limbă peste engleză eşti tătic. Aici dacă mai știi o limbă peste cele 3 naţionale eşti tătic. Eu am ratat startul, dar eu sunt româncă şi am toate avantajele multilingvismului enumerate mai sus.
5. Perfecționarea continuă
Nu e foarte evidentă, dar faţă de traiul liniștit din România, aici învăț continuu. Am o prietenă din Mexic care a trăit în Paris şi acum locuiește în Luxemburg. Nu avem cine ştie ce în comun şi sincer nu înţeleg de ce vrea să fim prietene, însă de câte ori ne vedem simt că îmi crește creierul. Îmi povestește despre viaţa ei din Mexic, apoi din Paris. Ea consideră că Luxemburg e raiul pe pământ. Eu mă chinui să înţeleg de ce, că poate se transformă şi în capul meu în rai. Şi în ciuda a ceea ce crede niciodată, dar niciodată nu a vorbit urât de Mexic. Eu mai scap un răutăcism despre România, însă ea niciodată. Am învăţat în felul ăsta că România e parte din mine, iar a vorbi urât despre România, înseamnă să vorbesc urât despre mine şi cumva să mă vând ieftin. Acum ceva vreme nu aş fi sfătuit pe nimeni să viziteze România, acum mă surprind făcând liste şi dând indicaţii. E un plus. Eu consider că am avansat.
6. Schimbarea de sine
Dragilor, schimbarea e cea mai ciudată. Fără să vrei te schimbi şi fără să vrei ţi se par normale şi naturale anumite comportamente, iar când acestea ies din normal eşti puţin dat peste cap. Odată cu mutarea într-o altă ţară, ţi se dă ocazia să te reinventezi. Nu confundați asta cu minciuna, ci luați-o aşa cum se aude. Într-o nouă ţară nu te cunoaște nimeni, aşa că poţi fi cine vrei tu să fii, ţi se dă ocazia să de auto-evaluezi şi să vezi dacă drumul tău până la acel punct a fost drumul visat de tine. Am o prietenă care în ţara ei era contabilă sau ceva pe acolo. Aici face un fel de PR şi spune că asta şi-a dorit toată viaţa, dar nu a știut cum să ajungă. Eu vreau radio. E ceea ce ştiu şi e ceea ce îmi place. E target-ul meu şi nu am de ce să mă reinventez. Însă pentru a ajunge la radio, m-am reinventat de o mie de ori :)
7. Sufletele pereche
Să fim sinceri. Odată intrați într-o rutină cu greu ne facem prieteni din afara mediului în care ne învârtim. Şi nu toţi avem ocazia unei schimbări. Mutarea într-o altă ţară aduce cu sine noi prietenii. Unii sunt doar cunoscuți. Alții sunt prieteni de o bere. Alții ajung doar pe facebook. Şi alții sunt prietenii dragi ce trebuie păstrați. Eu am prieteni dragi în Dublin şi Luxemburg, cu care chiar dacă nu mă conversez zilnic, îi consider apropiați de sufletul meu. Conversațiile nu se leagă niciodată greu. Ne cunoaștem fricile şi ne ajutăm. Ne comportăm ca şi cum ne-am şti de o viaţă. Dacă rămâneam în România nu i-aş fi întâlnit în veci.
8. Un nou set de abilități
Imediat explic. Printre noile abilități dobândite ca expat aş zice: adaptabilitatea, răbdarea, fluența vorbirii unei noi limbi, abilităţi sociale şi competențe interculturale. Sună ca într-un CV, dar sunt cât se poate de importante şi de ce nu, pot ajuta şi la obținerea job-ului visat. Aşa cum am mai spus m-am mai scuturat de preconcepții. Am învăţat să mă adaptez noului mediu, învăţ constant să am răbdare cu francezii ăștia ce nu sunt irlandezi, vorbesc fluent engleza şi învăţ franceză şi germană, învăţ să las stereotipurile la o parte când vine vorba de alte culturi, rase sau etnii, şi am învăţat să interacționez cu lumea. Când în România aş fi ajuns eu să vorbesc în franceză cu colega mea din Brazilia despre pasiunile noastre, despre călătorii şi despre tipuri de radio?
9. Călătorii
Dragilor, acesta este subiectul meu preferat. Viața de expat mi-a adus în primul rând posibilitatea de a vedea lumea. OK nu lumea, dar măcar Europa e deja o cunoscută pentru mine, iar India, Egipt sau chiar Asia nu îmi mai par aşa de îndepărtate. Acum visez la fotografierea aurorei boreale, la Scoția cu rulota, la India cu rucsacul şi la Moscova. Visam şi în România, dar aici par mai realizabile, cu atât mai mult cu cât am colegi şi prieteni care le-au realizat şi ei nu au nu ştiu ce bani sau nu ştiu ce creiere. Avantajul de a locui în mijlocul Europei e chiar un avantaj. Când aş fi putut eu spune că locuiesc în Belgia, lucrez în Luxemburg, îmi fac cumpărăturile în Franţa şi Germania şi vizitez Olanda şi toate astea într-o săptămână? E însă şi un dezavantaj aici. Îmi e dor de Moeciu, încă nu am văzut Sfinxul, operele lui Brâncuşi şi castelul Huniazilor, Alin mă bate la cap cu Delta Dunării, iar mie îmi e dor de Balcic. Însă toate aceste locuri fac parte din mine şi cred că într-o zi le voi vedea sau revedea.
10. Aventura
Spuneam că viaţa asta nu e pentru toată lumea. Eu o văd ca un salt cu parașuta în gol. Numai că uneori nu ai nici măcar parașută sau un sistem de susținere şi sprijin. Dacă reușești avantajele sunt cele enumerate mai sus, dacă nu...
Şi aici ajungem la singurul dezavantaj, pe care îl văd eu. Dezavantajul ar fi că nu știi când te vei întoarce acasă sau dacă te vei întoarce? Şi cum va fi reacomodarea şi dacă tot ce ai învăţat îţi va folosi? Ai un nou set de abilităţi, dar îţi vor folosi ele sau vei fi împins în mocirla rutinei? Şi cea mai grea întrebare: Vrei să te întorci acasă?
Dacă v-a plăcut, vă aştept cu un like pe facebook.com/Dichisuriro
Raluca

No comments:

There was an error in this gadget