Translate

February 12, 2013

Leap year

Nu mi-am dat seama cât de mult îmi lipsește Irlanda până nu am văzut filmul ăsta. Mi se părea o copilărie. La urma urmei am locuit acolo puţin peste un an şi nici măcar nu am apucat să văd toată ţara, mi-a fost mai mult frig, deci nu avea sens să îmi fie dor. Unde mai pui că mare parte din acea perioadă am stat într-o depresie continuă, de nu îmi venea să ies din casă să văd minunile de pe promenadă. M-am forțat singură să ies, să văd, să fac poze, să o plimb pe Dea şi să îmi revin din depresie. Când am reușit am realizat toate lucrurile faine de anul trecut şi aici pun radio şi tv şi prietenii pe care mi i-am făcut şi locurile pe care le-am vizitat.
Dar de fapt de la ce pornisem? Leap Year, un film recomandat de Alicee, aici. Alice are plăcutul obicei de a mă surprinde cu filme faine legate de călătorii, de locuri frumoase unde e posibil să fi fost sau nu. Aşa am cunoscut Toscana în Under the Tuscan Sun, aşa am cunoscut Franţa şi un pic din New York în Julie and Julia. Toate filmele recomandate de Alice le găsiţi aici. Numai că filmul de săptămâna asta m-a atins. Nici nu am mai așteptat să vina Alin să ne uitam împreună. L-am văzut singură, cu sticla de apă în brațe, cu Dea lângă mine şi cu doi-trei morcovi în loc de pop-corn.
Şi nu m-am putut abține să nu fac print screen-uri şi nu m-am abținut din plâns când am văzut Dublin şi Ha'penny Bridge. Deci îmi e dor de Irlanda şi cred că ţara aia şi oamenii ei m-au fermecat pe viaţă.
Probabil vă întrebați ce e cu titlul. Cică ar fi o tradiție irlandeză (din miile de tradiții irlandeze) conform căreia pe 29 februarie fetele au voie să ceară băieții în căsătorie. Zice wiki că dacă băiatul refuză trebuie să plătească. Cică şi în America de leap day poți face orice îţi trece prin cap, e ca o zi în plus în care ţi se iartă toate, bine desigur dacă nu cumva dai în cap la cineva sau alte năzdrăvănii din astea.
Filmul e foarte fain şi foarte romantic şi e un alt film despre Irlanda, altul decât P.S. I love you, un film care îţi arată Irlanda ploioasă, Irlanda cu pub-urile ei, cu oameni ce vorbesc ciudat şi se poartă ciudat, Irlanda necosmetizată.
Trebuie să ajung din nou acolo şi voi ajunge chiar şi în vizită. Știu asta. Până atunci dragelor abia ce a fost un leap year, deci mai aveți trei ani să vă pregătiți de următorul. Şi nu uitați să vedeți filmul ăsta. Vă las cu screenshot-urile.






Raluca

4 comments:

alicee said...

Depresia o inteleg perfect! ceva de genul am trecut si eu cand am fost la Londra! prima luna a fost chill, apoi nu mai aveam chef sa fac(vad) nimic si doar fiindca imi impuneam asta mergeam tot la 2 zile la vizitat!
Cat despre film, mersi :)
Sper sa ma plimb si eu prin acele locuri frumoase ale Irlandei

Raluk said...

Sa stii ca merita, dar sa stai macar o saptamana sa faci excursii in toata Irlanda :) E fix asa ca in film.

Larisa said...

E dragut filmul, l-am vazut acum cativa ani. De atunci tot visez intr-o zi sa ma plimb prin locurile acelea frumoase ale Irlandei. Nici pana azi n-am ajuns :))

Raluk said...

Eu iti doresc sa ajungi. Irlanda este minunata, numai ca in orice anotimp trebuie sa te imbraci destul de gros. In rest BAFTA sa ajungi sa vizitezi Irlanda!!!

There was an error in this gadget