Translate

May 24, 2010

Hai să îţi arăt Copoul noaptea...

Cum am ajuns la Iaşi aşa am şi plecat, nu cu trenul...ci repede. Într-o fracţiune de secundă m-am decis să plec la Iaşi, într-o fracţiune de secundă s-a decis că Alin trebuie să lucreze luni. Şi uite aşa în Iaşi am stat practic o singură zi. Nu am avut timp de nimic, dar am bifat pe toată lumea. Mă simt de parcă asta fac de câte ori mă duc în Iaşi, bifez. Locuri, oameni, stări şi drumul înapoi... Aşa că nici de data asta nu am apucat să fac fix ce am vrut eu. Da printr-o împrejurare am coborât Copoul pe jos noaptea. Şi am imortalizat momentul. Când spun Copoul mă refer la deal, parcul îl voi imortaliza într-o nouă vizită...sper...
O bucată din Universitatea Alexandru Ioan Cuza
Universitatea Alexandru Ioan Cuza
Un spital a cărui denumire, din fericire, nu am ştiut-o niciodată. Am pus poza aici pentru că l-au renovat, pe vremea când urcam eu Copoul arăta ca şi cum abia stătea să se dărâme...
Cracii Babei sau Tunelul repetenţilor...era o superstiţie în facultate că dacă treceai prin tunel rămâneai repetent sau picai examene...
Nişte lipitori hidoase infăşurau toţi copacii de pe Copou şi cică şi din parc...oribil şi nu ştiu cât ajută la conştientizare, mai degrabă nişte bani care trebuiau risipiţi...că acum sincer nu cred că se apucă cineva să taie arborii de pe Copou...
Bibilioteca, din păcate am o poză doar cu indicatorul în prim plan...
Strada Lăpuşneanu...ok nu e în Copou, dar în acea noapte am coborât Copoul pentru a ajunge în Piaţa Unirii şi normal că am făcut poze...
Pisica anticarului Grumăzescu
Muzeul Unirii renovat...tare aş fi vrut să îl vizitez...poate alta dată...
Cinematograful Republica...rămas aşa cum îl ştiu...
Hotelul Unirea...are 13 etaje şi pe vremea mea era cel mai înalt din Iaşi. La etajul 13 era o cofetărie de unde vedeai tot Iaşiul...
Cinematograful Victoria...pe vremuri sus scria Citiţi Scânteia, iar când am plecat eu scria Evenimentul Zilei, cel mai citit ziar...

May 22, 2010

Drumul de la Bucureşti la Iaşi nu e aşa simplu cum pare...

Pentru că am primit o nesperată zi liberă, am refuzat să mă mai las bântuită de gândurile negre şi am plecat la Iaşi. Bine faptul că Alin era deja acolo a ajutat mult în luarea unei decizii. Aşa că mi-am cumpărat bilet la clasa I, pentru că la a doua ştiam de acum doi ani că se merge nasol şi că nu ai loc, da ai o masă care se mai întâmplă să cadă peste tine. Am zis că 40 de lei în plus pentru confortul şi vecinii care îşi permit cei 40 de lei nu e o cheltuială prea mare. Ba mai mult pentru că am plecat de la radio pe ultima sută de metri mi-am făcut şi rezervare la 9522, pentru care am mai dat cam 10 lei în plus. Deci 50 de lei în plus pentru confort, nu mi se părea mult. Îmi iau biletul şi mă urc în trenul plin. Am zis că e cu cei care fumează sau îşi conduc rudele, dar nu la a I-a se stătea în picioare pe hol. În fine ajung la loc şi îl găsesc ocupat, teoretic trebuia să stau la geam, da cum era ocupat am zis că nu mai fac nazuri ca un copil mic... Şi mă chinui să îmi pun ghiozdanul sus, îmi scot revistele şi sucul şi mă asez. Da unde le pun??? Stăteam cu sucul în spate şi cu revistele sub fund...şi mă întrebam unde e confortul pentru care eu plătisem în plus??? Vine controlorul şi când văd că îi lasă pe doi cu nişte legitimaţii dubioase să stea pe locuri şi când văd că una care avea bilet cu loc la a doua venise în vagonul meu şi el nu a luat nici o măsură am declanşat scandalul... Omul nu era vinovat că doar nu era trenul lui tasu da în lipsa de altceva... Şi ciudat descopăr încă vreo trei tineri care m-au susţinut... Când a văzut că e rost de răzmeriţă a început să îi dea pe cei care nu aveau locuri acolo afară din vagon... desi eu una nu asta intenţionasem... Cu tipa cu loc la a doua a fost mai greu da a reuşit... Şi uite aşa din aproximativ 70 de locuri ocupate ochi am ajuns cu 20 de locuri goale pe care ne-am reaşezat pentru că după scandal conductorul nu a mai îndrăznit să facă gât. Aşa că m-am mutat pe un scaun din ala singur pe rând şi a fost ceva mai bine... Normal că în 6 ore am epuizat toate revistele posibile, am repetat regulamentul şi ordonanţa de la şcoala de şoferi, am ascultat muzica pe care Alin a avut ideea să o schimbe de pe mp3 player, am făcut poze şi la un moment dat am realizat că aş putea intra online pe facebook ca să îmi strig nemulţumirea...şi chiar să ţin un fel de jurnal de călătorie... Acum nervii au trecut, da sper să nu mai merg cu trenul never ever...
Tot timpul m-am întrebat la ce folosesc turnurile astea???
Macii de pe marginea liniilor
Curcubeul...se vede dacă eşti atent...în realitate se vedea mai bine nu ştiu de ce nu a ieşit în poza...
Altă chestie misterioasă de pe drum...
Vagonul de clasa I

May 19, 2010

Au lipsit micii şi berea...

Mare protest mare în capitala prea frumoasă. M-am trezit mai devreme, deşi ultimele ştiri nu m-au lăsat să adorm la timp, tocmai ca să evit agloneraţia şi să ajung decent la radio. Surprinzător am ajuns pe traseul cunoscut cu doar 10 minute mai târziu decât de obicei. Şi ajung în radio şi aştept. Şi iar aştept. Şi nimic. Nu mai zic că mă aşteptam la geamuri sparte şi la imagini de genul mineriadelor, mă da acolo un strigăt, acolo un protest organizat normal... Nimic. În schimb a fost muzică, dansul pinguinului şi socializare. Nu tu disperare, nu tu forţa mulţimii, nu tu nimic. Înclin să cred că nu le-a ajuns încă cuţitul la os. Păi mă bugetarilor eu ca angajat cu viitor incert, cu salariul tăiat de două ori şi întârziat deja de 15 zile mă urlam de mi se usca gâtlejul. Urlam de disperare, urlam că nu mai aveam alternativă. Ori cei de azi din Piaţa Victoriei au venit într-o excursie de o zi în Bucureşti. Mai bine coborau din autocare şi vizitau Muzeul Satului sau cel mai apropiat mall, că de protestat nu au reuşit să protesteze. Şi când mă gândesc că dimineaţă aproape că mi-au dat lacrimile la vederea autocarelor cu număr de Iaşi îmi vine şi mai rău să merg la interviu pentru o viză, oricare viză...
Foto de pe mediafax.

May 17, 2010

Muzeul Satului, mereu surprinzător

Că Muzeul Satului este unul dintre locurile mele favorite nu cred că mai este un secret. La urma urmei am scris aici de vreo 10 ori despre el. Aşa că logic vă întrebaţi ce aş mai putea găsi nou într-o sâmbătă la Muzeul Satului? Ei bine era târg şi cum detest ca sâmbăta să o petrecem în casă am ignorat atenţionările cu cod galben de ploaie şi am ieşit în târg. Mai exact Târgul Olarilor. Nu îmi era clar şi în continuare nu îmi este dacă făcea parte din Noaptea Muzeelor la care am jurat anul trecut că nu voi mai participa. Oricum era târg la Muzeul Satului şi eu nu aveam cum să îl ratez. Aşa că ne-am îmbrăcat şi am tot sperat să nu înceapă ploaia. Şi ce am văzut fain de data asta? Păi aşa:
Am observat că muzeul s-a primenit, erau refăcute şi chituite cele mai multe acoperişuri şi case
Curţile erau pline de flori
Cineva adunase iarba în căpiţe
Lucruri normale ce se fac primăvara, dar şi că moara de vânt era deschisă şi puteai intra şi urca până la etaj. Acolo de altfel este făcută poza de mai sus...
Am zabovit mai mult asupra acestei porţi despre care am presupus (pentru că normal că muzeografele erau ocupate cu altceva) că ar proveni de la un cimitir sau de la o biserică...
Dacă am sta la curte asta ar fi casa Deei
Şi cel mai tare, l-am descoperit pe omul care crează aceste minuni. Sunt nişte bibelouri destinate a aduna praful într-o casă, dar vă imaginaţi câtă muncă intră în ele? Ce migală şi ce simţ pentru detaliu...
Observaţi că până şi oaia are o mimică?
Nu am rezistat să nu ne luăm un astfel de mic obiect.... Când am ajuns acasă l-am căutat pe internet. Şi l-am găsit. Şi ştiţi ceva? E din Iaşi:D...bine acum locuişte în Codlea

Isteria celor 25%

Pe oricunde mă duc, cu oricine vorbesc aflu cu cât a scăzut salariul, adică cât înseamnă cele 25 de procente şi cu cât e mai săracă familia sau cu ce a scăzut "coşul zilnic". Ideea e aşa, încă nu s-a aplăcat scăderea slariilor şi deja românul s-a obişnuit cu reducerea. Şi-a făcut calculul cu ce mai taie, la ce mai renunţă. Şi cumva mi se pare firesc, da parcă am fi in poveştile lui Creangă, mai exact în cea cu drobul de sare... Din câte ştiu eu şi dacă nu cumva s-a schimbat treaba cât nu m-am uitat eu la TV în week-end, toată treaba trebuie să treacă de parlament. Şi ştiţi ce? nu va trece... Desigur mai e şi procedura ordonanţei de urgenţă, dar mi se pare un pic cam prea târziu... Aşa că cel mai probabil salariile nu vor scădea de la 1 iunie. Şi dacă nu se aplică măsura asta (cu care eu zic că deja ne-am obişnuit şi o susţin) cresc taxele. Şi iarăşi revenim la drobul de sare... Nu mai reiau treaba că sistemul privat s-a confruntat cu tăieri de salarii şi de 50 la sută încă de acum un an şi ceva, îi provoc pe guvernanţi să ia măsuri mai drastice: AFARĂ CU NEPOŢII...AFARĂ CU TOŢI CEI ANGAJAŢI LA STAT ÎN ULTIMELE CINCI LUNI... Hai nu vă întristaţi că mâine vorbim de teatru:D