Translate

May 17, 2010

Muzeul Satului, mereu surprinzător

Că Muzeul Satului este unul dintre locurile mele favorite nu cred că mai este un secret. La urma urmei am scris aici de vreo 10 ori despre el. Aşa că logic vă întrebaţi ce aş mai putea găsi nou într-o sâmbătă la Muzeul Satului? Ei bine era târg şi cum detest ca sâmbăta să o petrecem în casă am ignorat atenţionările cu cod galben de ploaie şi am ieşit în târg. Mai exact Târgul Olarilor. Nu îmi era clar şi în continuare nu îmi este dacă făcea parte din Noaptea Muzeelor la care am jurat anul trecut că nu voi mai participa. Oricum era târg la Muzeul Satului şi eu nu aveam cum să îl ratez. Aşa că ne-am îmbrăcat şi am tot sperat să nu înceapă ploaia. Şi ce am văzut fain de data asta? Păi aşa:
Am observat că muzeul s-a primenit, erau refăcute şi chituite cele mai multe acoperişuri şi case
Curţile erau pline de flori
Cineva adunase iarba în căpiţe
Lucruri normale ce se fac primăvara, dar şi că moara de vânt era deschisă şi puteai intra şi urca până la etaj. Acolo de altfel este făcută poza de mai sus...
Am zabovit mai mult asupra acestei porţi despre care am presupus (pentru că normal că muzeografele erau ocupate cu altceva) că ar proveni de la un cimitir sau de la o biserică...
Dacă am sta la curte asta ar fi casa Deei
Şi cel mai tare, l-am descoperit pe omul care crează aceste minuni. Sunt nişte bibelouri destinate a aduna praful într-o casă, dar vă imaginaţi câtă muncă intră în ele? Ce migală şi ce simţ pentru detaliu...
Observaţi că până şi oaia are o mimică?
Nu am rezistat să nu ne luăm un astfel de mic obiect.... Când am ajuns acasă l-am căutat pe internet. Şi l-am găsit. Şi ştiţi ceva? E din Iaşi:D...bine acum locuişte în Codlea

No comments:

There was an error in this gadget